Dobânzile și penalitățile pentru întârzierea la plata taxelor vor fi reduse cu 40% din 2016, potrivit noului Cod de procedură fiscală, în schimb vor fi majorate cu 55% cele pentru impozitele declarate greșit sau depistate de inspectorii fiscali ca nedeclarate. Însă, dobânzile datorate de stat pentru sumele pe care contribuabilii le au de recuperat de la buget vor fi diminuate cu o treime.
Astfel, conform noului Cod de procedură fiscală, din 2016, nivelul total al accesoriilor – dobândă de întârziere, penalitate de întârziere și penalitate de nedeclarare – va ajunge la 40,15% față de 18,25%, în prezent. Totuși, legea face distincție între taxele plătite cu întârziere pentru care accesoriile vor fi de 10,95% și cele declarate eronat sau nedeclarate și stabilite ca urmare a unei inspecții fiscale care vor fi de 40,15%.
Cum se modifică dobânzile și penalitățile
Practic, în acest moment, se achită dobânda de întârziere de 10,95% pe an și penalitatea de întârziere de 7,3% . De anul viitor, dobânda de întârziere va scădea la 7,3% pe an, iar penalitatea de întârziere va fi redusă la 3,65% pe an. La acestea se va adăuga penalitatea de nedeclarare de 29,2% pe an.
Această penalitate ar trebui să facă diferența între contribuabilii care declară corect, dar nu plătesc și cei care nu declară corect. Consultanții fiscali au criticat introducerea acestei penalități pe motiv că există diferențe semnificative de interpretare a legislației atât între contribuabili și inspectori, cât și între fisc, minister sau diferitele administrații fiscale care pot duce la perceperea abuzivă a penalităților.
Totuși, legea arată că penalitatea nu se aplică atunci când diferențele de impozite rezultă ca urmare a aplicării interpretării dată de administrația fiscală care rezultă din documente publice precum: circulare, instrucțiuni, îndrumări metodologice. Chiar și cu aceste precizări, există riscul ca unii contribuabili să fie sancționați, deși sunt de bună credință, din cauza unei erori de calcul sau a unei intrepretări diferite a textului legii față de cea a inspectorilor, susțin specialiștii din domeniu.
Cum se aplică penalitatea de nedeclarare?
Penalitatea de nedeclarare se va aplica doar creanțelor fiscale apărute după data de 1 ianuarie 2016, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, sumă rezultată din obligațiile fiscale principale nedeclarate și stabilite de inspecția fiscală, prin decizii de impunere.
Penalitatea va fi redusă cu 75%, la cererea contribuabilului, dacă obligațiile fiscale principale stabilite de inspecție se sting prin eșalonare sau prin plată/compensare până la termenul de plată. Termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării deciziei, astfel: dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv; dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.
În schimb, penalitatea va fi majorată cu 100% dacă nedeclararea este rezultatul săvârșirii unor fapte de evaziune fiscală potrivit Legii nr. 241/2005.
Reducerea dobânzilor avantajează bugetul
Pe de altă parte, odată cu reducerea dobânzilor de întârziere va fi diminuată și suma pe care statul le-o datorează celor care au de recuperat bani de la buget pe care i-au plătit în plus din diverse motive, cum ar fi TVA de rambursat. Astfel, dacă acum dobânda este de 10,95%, anul viitor va scădea cu o treime, la 7,3%.
În acest mod, disproporția dintre accesoriile contribuabililor datorate la buget și cele datorate de stat va fi și mai mare decât acum. În plus, conform Codului de procedură fiscală, accesoriile contribuabililor se calculează automat, în timp ce ale statului sunt achitate doar după depunerea unei cereri. Lucrurile se complică în practică. Multe companii care au solicitat accesoriile s-au confruntat, după cum arată deciziile instanțelor, cu neplata accesoriilor, chiar și după solicitarea acestora.
De exemplu, în urmă cu doi ani, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis în cauza C‑431/12, prin care Rafinăria Steaua Română SA a dat în judecată statul, solicitând Fiscului dobânzi de întârziere pentru plata cu întârziere a TVA solicitat la rambursare, că societatea are dreptul la dobânzi pentru virarea cu întârziere a TVA. Decizia pune în oglindă, obligațiile și drepturile contribuabililor cu cele ale statului.
Decizia Curții Constituționale în favoarea contribuabililor
Mai mult, o decizie a Curții Constituționale a României de la sfârșitul lunii trecute stabilește că statul trebuie să plătească dobânzile din ziua imediat următoare efectuării plății la buget, și nu după îndeplinirea unor termene prevăzute de Codul de procedură fiscală.
În cazul rambursărilor de TVA, de exemplu, legea prevede că dobânzile se plătesc după 45 zile de la depunerea decontului de TVA. Fiscul a avut mari probleme în ultimii ani cu rambursările de TVA, înregistrând mari întârzieri, care depășeau și un an. Din această cauză, Comisia Europeană a demarat o procedură de infringement care a fost închisă recent. Datele publicate de Agenția Națională de Administrare Fiscală arată că, și în acest moment, 19% dintre deconturile de TVA au întârzieri în soluționare.
Ce sume pot fi recuperate cu dobândă?
Practic, contribuabilii pot cere dobânzi pentru sumele plătite: fără existența unui titlu de creanță, în plus față de obligația fiscală, ca urmare a unei erori de calcul sau a aplicării eronate a prevederilor legale, de rambursat de la bugetul de stat.
Termenele stabilite de Codul de procedură fiscală de la care curg dobânzi și penalități sunt de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere în cazul impozitului pe venit al persoanelor fizice, de 5 zile lucrătoare de la data încasării pentru sumele din poprire și de 45 de zile de la înregistrarea decontului de rambursare a TVA.
Curtea Constituțională a declarat neconstituționale aceste prevederi din actualul Cod de procedură fiscală. Însă, de la 1 ianuarie 2016, va intra în vigoare Codul nou care menține aceste prevederi, întrucât a fost votat de Parlament în vară, înainte de apariția deciziei Curții Constituționale.
