Piețele care funcționează în clandestinitate sunt de obicei ineficiente și asociate cu crima organizată și violența. Progresul tehnologic demonstrează, însă, că principiile economice se aplică și acestor piețe, iar relația cauzală pe care guvernanții o clamează (piețele clandestine sunt “rele” și “violente”, deci trebuie combătute cu orice mijloace) este mai degrabă una inversă (aceste piețe devin “rele” și “violente” tocmai din cauza politicilor prohibiționiste impuse de guvernanți).
Piețele clandestine electronice, cunoscute sub numele de “dark web”, atenuează o problemă apărută în urma intervenției guvernamentale, ceea a majorării costurilor de tranzacționare, și se caracterizează printr-o eficiență sporită și o violență redusă. Cel puțin aceasta este concluzia unui articol apărut în publicația electronică Quartz și scris de un economist cunoscut, Allison Schrager, care publică în mod uzual articole pe Bloomberg, The Economist sau Reuters.
Guvernanții și tehnocrații din întreaga lume își justifică politicile prohibiționiste prin faptul că îi apără pe proprii cetățeni de ei înșiși, și prin asta fac un lucru corect, drept. Ceea ce ignoră ei este că, pe orice piață, și în special pe piețele clandestine, “nu este vorba de dreptate, ci de bani”, așa cum susținea un personaj din celebru serial american The Wire. Serial despre care creatorul său, David Simon, susținea că “este unul care se referă destul de mult la macroeconomie, la capitalism așa cum există el în realitate”. În opinia lui Simon, “războiul împotriva drogurilor” desfășurat de autoritățile americane este “una dintre cele mai distopice politici. Eșuează în tot ce susține că combate, folosirea ilegală a drogurilor sau a efectelor negative pe care acestea le au asupra utilizatorilor, și a devenit în schimb un război împotriva săracilor”. Și asta din cauză că guvernanții nu înțeleg principiile economice care guvernează această piață.
Un economist întâlnește un dealer
În articolul publicat în Quartz, Allison Schrager povestește cum s-a întâlnit într-un bar cu un mic traficant de droguri, iar discuția dintre economistă și actorul de pe piața clandestină a fost una mai mult decât interesantă. Acesta i-a explicat cât de mult i-a ușurată viața în ultimii ani evoluția tehnologică, în special apariția “dark web” și a bitcoin. Multe din costurile de tranzacționare impuse de măsurile prohibiționiste ale guvernelor au fost atenuate. Astfel, micul traficant i-a povestit economistei cum are acces la o varietate mult mai mare de canabis, nemaifiind prizonierul unui furnizor “instituționalizat” pe principii teritoriale și cum evită orice risc, nefiind obligat să se întâlnească cu furnizorul său, oricât de predispus spre violență ar putea fi acesta. Și tranzacțiile se fac mult mai rapid și mai sigur. Singurul risc pe care nu-l poate evita este cel al transportului, prin poștă. Pentru a minima acest risc, apelează la o terță parte, la un “înlesnitor”.
Înlesnitorul închiriază un apartament prin rețeaua Airbnb (care intermediază închirierea caselor proprietate personală către turiști) și “angajează” un student, care să semneze de primire la sosirea pachetului. Studentul se deplasează apoi la o altă adresă, de obicei un magazin al cărui proprietar are o înțelegere cu “înlesnitorul”, unde lasă pachetul, care preia marfa, o porționează și o distribuie clienului.
Pentru riscul pe care și-l asumă, de departe cel mai ridicat de pe întreg lanțul de distribuție, “înlesnitorul” primește 60% din profitul dealer-ului.
Cum funcționează dark web?
Platformele electronice pentru comercializarea exclusivă a mărfurilor de contrabandă există de numai patru ani pe internet, însă evoluează spectaculos. Potrivit raportului pe 2015 Global Drug Survey, aproximativ 15% din consumatorii de droguri preferă să le cumpere de pe net.
Site-urile cu platforme de tranzacționare a mărfurilor clandestine nu apar în motoarele de căutare și nu pot fi vizitate prin intermediul unui web browser obișnuit, precum IE, Safari, Mozilla Firefox sau Chrome. Cei interesați trebuie să instaleze un software special, menit a proteja adresa IP a site-ului, dar și pe cea a utilizatorilor.
Tor: Sofware creat de guvernul american pentru a proteja informațiile clasificate
Ironia face ca, pentru cele mai multe site-uri de pe dark web, software-ul respectiv este Tor, creat de guvernul american pentru a proteja informațiile clasificate și transferul de date dintre serviciile secrete. Majoritatea site-urilor folosec ca modalitate de plată bitcoin, pentru faptul că aceasta permite plăți online anonime.
“Combinația dintre Tor și bitcoin a fost cea care a condus la explozia acestor platforme de tranzacționare clandestine”, a declarat Nicolas Christin profesor la Carnegie Mellon University și expert în dark web.
Silk Road: deschizător de drumuri
Silk Road, fondat de Ross Ulbricht (cunoscut de hacker-i sub numele de “Dread Pirate Roberts”) în February 2011, a fost primul site care a făcut fuziunea dintre Tor și bitcoin și care a creat o piață a bunurilor tranzacționate ilegal. Până la închiderea sa, pe Silk Road activau peste 1.000 de vânzători. Silk Road a fost înlocuit însă cu zeci de site-uri similare care comercializează aproape orice, de la droguri sau medicamente greu de obținut până la arme, acte de identitate false, aur sau pornografie.
Tranzacționarea este similară cu cea de pe magazinele online obișnuite. Downloadezi Tor, îl instalezi, cauți un magazin clandestin (unele solicită cel puțin o recomandare), îți creezi un cont și te apuci de shopping.
Marele avantaj față de achiziționarea bunurilor ilegale “de pe stradă” este acela că user-ii fac review-uri vânzătorilor, la fel ca pe orice alt site comercial, Amazon de exemplu. Pentru a-ți face o idee despre costurile de transport, se precizează țara de origine a vânzătorului și țările în care acesta acceptă să trimită produsul. Unii vânzători au chiar și politică de returnare a produselor și oferă și servicii de asigurare împotriva evoluțiilor cursului de schimb. Bitcoin, fiind o monedă extrem de volatilă, între data comenzii și cea a plății (care coincide în cele mai multe cazuri, cu cea a primirii “pachetului”, diferențele de curs pot fi considerabile.
Cocaină, ecstasy și canabis
Nicolas Christin estimează la 9.300 numărul de furnizori de bunuri clandestine de pe dark web și la 35 numărul de shop-uri online ilegale.
Majoritatea vânzătorilor vând cantități reduse (e greu să trimiți droguri en gros prin poștă) și petrec doar câteva luni pe fiecare platformă. Aproximativ 70% dintre vânzători au efectuat vânzări de sub 1.000 de $ și doar 2% au o cifră de afaceri de peste 100.000 de $. Există și 35 de persoane care au obținut peste un milion $ pentru marfa clandestină vândută.
Primii 1% sunt responsabili pentru 51,5% din valoarea tranzacțiilor efectuate pe dark web.
Chiar dacă pe dark web se poate cumpăra orice, datele arată că 70% din tranzacții sunt cele efectuate cu cocaină, ecstasy și canabis. Cei mai mulți bani sunt produși din vânzarea de ecstasy și cocaină.
Dacă review-urile user-ilor rezolvă o problemă a costurilor de tranzacționare, cea ridicată de asimetria informațională, pe care “strada” nu o poate rezolva, riscurile apar exact în momentul în care lumea reală intră în contact cu cea virtuală, la transportul mărfii. Acesta este motivul pentru care “înlesnitorul” încasează 60% din profitul dealerului.
Arbitraj de prețuri
Pentru anumite tipuri de produse, în general cele care pot fi trimise ușor prin poștă, piața clandestină de pe dark web acționează și în sensul de micșorare și uniformizare a prețurilor. Produsele de pe piața online sunt mai bune calitativ și, totodată, mai ieftine decât cele de pe stradă. Un gram de canabis costă de exemplu, 63 $ pe străzile din Marea Britanie și 130 $ în Suedia. Totuși, arbitrajul pe care această piață îl poate efectua asupra prețurilor depinde și de “priceperea” organelor vamale ale statelor. Acesta este motivul pentru care, de obicei, vânzătorii preferă distribuția “internă” celei internaționale. Potrivit unui comerciant ilegal, Australia este unul dintre aceste cazuri în care Vama este atât de strictă, încât pierderile de droguri prin shipping sunt extrem de ridicate. Așa se face că prețurile pentru distribuirea de droguri în Australia sunt de 5-10 ori mai mari în Australia decât pentru ate state.
Precedentul prostituției
Însă eficiența superioară a acestor piețe online este evidentă. Prețul unui gram de canabis online este de 7,6 $, cu 45% mai redus decât cel de pe străzile canadiene și americane în 2013.
Numai că evoluția acestei piețe online, mai eficientă, mai sigură și mai non-violentă, nu va putea înlocui în totalitate “strada” și crima organizată. Ca și în cazul celorlalte “revoluții tehnologice”, în primă fază ea depinde de lienți, care de obicei sunt persoane cu venituri mai mari, sunt ocazionali și dețin cunoștințe mai ridicate în domeniul IT. Nu oricine își permite să tranzacționeze bunuri pe dark web. În plus, aceasta este eminamente o piață de retail, neexistând nici cea mai mică șansă să devină vreodată o piață en gros.
Totuși, și piața prostituției a trecut printr-un proces similar la începutul anilor 2000. “Peștii” au fost eliminați din procesul de distribuție, tocmai ca urmare a promovării online. Numărul se furnizori de servicii sexuale a crescut și prețurile au scăzut considerabil.
