Deciziile politice majore influențează inevitabil climatul economic și mediul de afaceri. Anularea alegerilor din noiembrie 2024 și amânarea unui nou tur pentru mai 2025 au generat un val de incertitudine, cu efecte resimțite atât la nivel național, cât și internațional. Într-o lume interconectată, instabilitatea politică locală nu poate fi separată de dinamica piețelor globale, de fluctuațiile valutare sau de tendințele economice determinate de marile puteri.
În acest context, Cătălin Vlad Partner Corporate M&A, Banking, Commercial Department la SCPA JGV și Asociații, analizează implicațiile acestor decizii asupra economiei românești și globale, evidențiind dilema fundamentală dintre nevoia de stabilitate și dreptul de a reacționa în fața unor evenimente imprevizibile. Este mediul de afaceri un beneficiar sau o victimă a acestor schimbări? Și, mai ales, cât de mult poate România să își mențină atractivitatea economică în fața unui viitor incert?
Ce părere aveți despre anularea alegerilor din noiembrie 2024, respectiv amânarea unui nou tur pentru mai 2025 și efectul avut asupra mediului de afaceri?
Nu poți vorbi zilele acestea despre efectul anulării alegerilor din noiembrie anul trecut, de amânarea reluării acestora pentru mai 2025, fără a trece cu vederea și efectul deciziilor Biroului Electoral Central din data de 9 martie 2025, respectiv ale Curții Constituționale din data de 11 martie 2025. Efectul imediat al ultimelor două a fost o mică, dar esențială, devalorizare a leului față de principalele valute precum dolarul american, euro și francul elvețian. Suntem siguri că ar putea urma și alte consecințe. De asemenea, dacă vorbim despre mediul de afaceri, nu poți trece cu vederea zilele acestea nici ce se întâmplă peste ocean, în sensul destabilizării burselor americane.
Deși „globalismul” a devenit un termen politic, perceput negativ de adversarii globalizării, realitatea economică este neiertătoare. Deciziile administrației Trump de a declara creșteri de taxe pentru statele vecine Mexic, Canada, inclusiv Uniunea Europeană, au afectat evoluția burselor și probabil se vor răsfrânge ca un val în restul economiei globale. Nasdaq înregistrase acum câteva zile o scădere de 14%, iar Dow Jones de 2%. Cifrele se vor actualiza și agrava în următoarele zile, putând confirma sau nu o intrare în recesiune a Statelor Unite, după cum deja a declarat alarmist președintele acestora. În fiecare zi, oricine deschide un portal de știri poate fi surprins, de cele mai multe ori neplăcut, de declarații sau evoluții nefavorabile ale piețelor, generate fie de evoluția războiului din Ucraina, perspectiva confuză a păcii, a vieții politice europene, toate având consecințe directe, dar nu imediat vizibile, asupra evoluției afacerilor din Europa și nu numai.
Credeți că mediul de afaceri a greșit când a salutat anularea alegerilor?
Pe acest fond politico-economic, România traversează cea mai interesantă, în sens negativ, perioadă a sa. Așa cum declar de fiecare dată și cred sincer, nu se poate separa o reacție a mediului de afaceri de reacțiile persoanelor care dețin, controlează într-un fel sau altul sau conduc efectiv companiile ce compun „mediul de afaceri”. Cel mai vizibil este tot peste ocean, unde, în spatele administrației Trump, se aliniază oameni de afaceri ce dețin procente importante din economia americană și care suportă ei înșiși consecințele alegerilor lor. Este relevant chiar exemplul cunoscutei companii producătoare de vehicule full electrice, care, în urma scăderii vânzărilor și a prețului acțiunilor, are nevoie de marketingul președintelui pentru a salva ce se mai poate.
Departe de a emite opinii politice aici și indiferent de alegerile fiecăruia dintre noi, nu putem să nu observăm cum anularea turului întâi al alegerilor, în urma unei succesiuni destul de stângace de decizii ale Curții Constituționale – respectiv validarea alegerilor, apoi anularea acestora – a creat o stare de instabilitate politică, cu consecințe directe asupra economiei. Nu putem condamna „aplauzele” privind anularea alegerilor, până la urmă au fost exprimate de cetățenii cu drept de vot, care întâmplător sunt și oameni de afaceri și cărora le era teamă de câștigarea acestora de către un candidat pe care îl considerau nepotrivit. Putem privi puțin critic naivitatea cu care aceștia se bucurau de această decizie.
Personal, am experimentat unele confesiuni ale clienților care se gândeau, în perioada imediat premergătoare anulării, să își anuleze investițiile personale sau profesionale în România, să încerce o relocare a afacerilor sau măcar a vieții personale. Nimic din aceste lucruri nu s-a întâmplat încă. Ce s-a întâmplat însă este următorul lucru: deși oamenilor de afaceri români sau străini le place predictibilitatea și nu vor surprize, nu vor să se teamă că România părăsește alianțe internaționale sau, mai rău, chiar piața comună a Uniunii Europene, acest sentiment plăcut desfășurării afacerilor a dispărut parțial. Deși au fost bucuroși atunci și poate chiar și acum în legătură cu acest aspect, efectele quasi-seismice ale evenimentelor din ultimele zile se vor vedea. România reușește din nou să nu pară credibilă și de încredere, iar acest lucru va îndepărta investitorii cu apetit de risc mic. Va atrage însă investitorii cu un apetit de risc mare sau obișnuiți cu economii care funcționează în timp de război, respectiv lângă zone de război.
Cred că este irelevant dacă mediul de afaceri a greșit sau nu în legătură cu aprecierea anulării alegerilor, deoarece răul a fost produs oricum. Fiecare factor cu un interes își va exprima opinia în felul în care îi va fi favorabil, precum diverși reprezentanți ai guvernului Statelor Unite sau chiar și ai Rusiei. Dar dacă ne limităm la efectul asupra economiei, această instabilitate nu este ceva ce un om de afaceri își dorește.
Cum credeți că va fi afectată economia României de anularea alegerilor și amânarea unui nou tur pentru mai 2025? Ce părere aveți de unele voci din Statele Unite care critică situația alegerilor din România?
Să ne gândim cât a crescut economia României din 2007 până în prezent: în ultimii ani, Produsul Intern Brut al României a crescut de la 640 miliarde de lei în 2013 la 1605 miliarde de lei în 2023 și asta ținând cont de avantajele apartenenței la Uniunea Europeană, care au generat investiții și fonduri, dar mai ales de climatul prielnic de pace. În ultimul timp a existat o teamă privind pierderea acestui climat și nu mă refer neapărat la război în sensul lui clasic. Fără conotații politice, poate merită să menționăm că (datoria) în 1990 era aproximativ 150 miliarde lei la cursul din ziua de astăzi față de euro, deci creșterea datorită apartenenței la UE și a relativei stabilități politice a fost importantă.
Având în vedere evenimentele curente, riscul este ca în preconizatele investiții pe piața românească să scadă și mă refer aici atât la cele străine, cât și la dorința respectiv apetitul investițional al antreprenorilor autohtoni. Nu poate fi judecată aspră o decizie care pune sub semnul întrebării viitorul unei investiții noi în condițiile în care, indiferent de câștigătorul alegerilor din mai 2025, populația rămâne segregată și nemulțumită, gata oricând de reacții mai mult sau mai puțin spontane, în direcții greșite. De-a lungul timpului, pentru noi, ca români, a fost destul de clar că nu putem exista în lipsa unei alianțe economice și a unui bloc politico-militar. În ultimii 25 de ani, alegerea a fost evidentă și probabil va fi aceeași pentru mult timp de acum înainte, fiind singura care a adus prosperitate atât românilor, cât și României.
În plus, mulți dintre noi, atât înainte de 1990, cât și în prezent, am crescut și ne-am maturizat considerând Statele Unite ale Americii ca un etalon al bunăstării și dezvoltării economice, democrației demne de urmat în câteva aspecte. Schimbarea de atitudine a acestora față de Europa în general, dar mai ales categorica și deseori pomenirea României în ultima perioadă nu poate decât să ne dea fiori. Nu aș putea să calific integral interesul cu care avertizările agresive ale diverselor voci menționează România și traiectoria sa sinuoasă, dar nu poate avea neapărat consecințe bune, mai ales pentru domeniul de afaceri. Mai mult clar, produce teamă și ne sileste să ne uităm peste umăr în vederea identificării altor adversari sau aliați.
De fapt, cel mai de temut este tonul direct brutal cu care actuala administrație prezidențială americană își afirmă interesul aproape exclusiv economic în regiune și negarea oricărei ideologii anterioare. Statele Unite au fost întotdeauna, sau măcar după 1922, o economie relevantă și redutabilă a lumii, dezvoltându-se în prezent ca fiind cea mai mare dintre acestea. Nu știm dacă teama acestora că își vor pierde proeminența în fața Chinei îi împinge să abdice de la principiile apărării democrației sau doar interesul oamenilor de afaceri care o conduc acum, dar pentru noi este un semnal clar că lucrurile nu mai sunt ca altădată.
Concluzia este: România are relevanță pentru Statele Unite dacă este importantă economic sau poate dacă ajută la păstrarea unor valori importante pentru acestea (să zicem „pământurile rare” ucrainiene).
Credeți că România va putea participa la reconstrucția Ucrainei?
Și ajungând la acest subiect, ne amintim cum încă din primii ani de război diverse state europene și vecine Ucrainei planuiau reconstrucția acestora, făcând întâlniri și selecții de companii interesate. Probabil că încă există acest interes și o parte din acestea chiar vor avea o implicare efectivă în procesul de reconstrucție. Ce răzbate însă din evoluția recentă este că Ucraina a devenit brusc relevantă economic pentru Statele Unite, care singură sau împreună cu Rusia își dorește o relație de hegemonie economică – deși nu exprimată astfel – în legătură cu Ucraina. Asta nu înseamnă că nu vor exista și companii europene implicate, mai ales cele poloneze.
Am însă îndoieli că va mai exista un loc și pentru România fără acordul Statelor Unite, care în momentul de față pare „foarte supărată” pentru motive oarecum de neînțeles politic, dar evidente economic. Sau invers. Este și va fi extrem de dificil de estimat o evoluție clară a flancului estic al Alianței Nord-Atlantice în următoarea perioadă, precum și a dezvoltării economice a țărilor componente. Este posibil ca nimic din cele de mai sus să nu mai aibă relevanță în următoarele zile și paradigma politică sau economică să se schimbe total. Ce cred că ar trebui făcut din punctul de vedere al oamenilor de afaceri? Cred că ar trebui să ne urmărim interesul dezvoltării economiei, protejării de asemenea a statului român, ținând cont totuși și de lecțiile trecutului, dar având în vedere o flexibilitate mai mare. Nu în ultimul rând, să fim extrem de receptivi și „în gardă” la toate semnalele externe care ne privesc sau ar putea să ne afecteze.
Ce părere aveți de recenta decizie de creștere a investițiilor în înarmare și cum poate afecta favorabil sau nu mediul de afaceri românesc?
Europa dorește să devină independentă militar de Statele Unite în cadrul Alianței Nord-Atlantice sau indiferent de aceasta. Dincolo de conotația politică evidentă, există într-adevăr o schimbare majoră de viziune. Nu este totuși nimic nou în această decizie, dar, până în prezent, doar Franța a fost singurul stat care, încă de pe vremea președintelui De Gaulle, a întrezărit aceste riscuri ale pierderii interesului american și a investit într-o industrie de armament care să nu depindă prea mult de cea americană. Și a reușit parțial. Dincolo de cele 290 de focoase nucleare pe care vrea să le împartă pentru a proteja inclusiv Germania, Franța deține câțiva producători de echipamente militare de top și ținem să enumerăm aici Thales, Safran, Dassault Aviation, Naval Group și KNDS. În ceea ce privește Germania, este demn de amintit Rheinmetall Group, care are în derulare inclusiv o asociere cu ROMARM în România pentru producția unor vehicule blindate. Partea proastă este că economia de apărare franceză, ca și ale altor state europene, este axată pe producția de echipamente dedicate unui război electronic modern. Astfel, de exemplu, Thales produce echipamente de supraveghere aeriană, precum dronele Thales Watchkeeper WK 450, dezvoltate împreună cu israelienii de la Elbit, sisteme de arme automate navale gen Goalkeeper CIWS, sisteme de bruiaj și așa mai departe. Safran, fostul SNECMA, produce motoare pentru vehicule spațiale, aeronave militare cu reactive, respective rachete militare.
Deși extrem de importante în cadrul oricărui război modern, înarmarea Europei se va face exclusiv pentru auto-apărarea împotriva Rusiei. Iar în ceea ce privește aceasta, războiul din Ucraina a readus în prim-plan importanța vehiculelor blindate, tancurilor, obuzelor de artilerie, care au fost solicitate relativ puțin industriei europene. Deci cele 800 miliarde de euro ar trebui investite mai ales în astfel de echipamente și muniție, sau mai mult ca altădată. Cu toate acestea, majoritatea cifrei de afaceri în industria modernă europeană de armament nu provine din producția de vehicule blindate. Producătorii de tancuri europeni sunt Leonardo, Italia, producătorul lui Ariete C1, deținătorul unei cifre de afaceri de 17 miliarde euro, BAE Systems pentru britanicul Challenger, deținătorul unei cifre de afaceri de 23 miliarde de euro, și nu în ultimul rând KNDS pentru francezul Leclerc, respectiv germanul Leopard, cu o cifră de afaceri de 3,3 miliarde de euro.
Sumele relativ mici, mai ales ale ultimei companii, relevă dimensiunea redusă a producției de astfel de echipamente, dar scoate în evidență și suma gigantică alocată de UE pentru investiții militare, respectiv 800 miliarde de euro. În ceea ce privește KNDS, exemplul acestuia este demn de amintit. În ultimii zece ani, două companii importante producătoare de armament din Europa au fuzionat, respectiv Nexter Systems, producătorul de vehicule blindate francez, inclusiv al celebrului tanc Leclerc, și Krauss-Maffei Wegmann, producătorul și mai celebru tanc Leopard 1 și 2, formând KNDS France și KNDS Germany. Ironic sau nu, Germania și Franța au fost în discuții de zeci de ani să producă un tanc în comun, dar până acum au dezvoltat separat modelul Leclerc și Leopard. Această fuziune nu este doar simbolică, ci probabil una din motivele pentru care se dorește alocarea a 800 miliarde de euro pentru reînarmarea europeană. Mai ales că această companie este cu mult în urma rivalilor britanico-americani BAE Systems și ar avea nevoie de comenzi serioase. Dincolo de sentimentul de îngrijorare pe care îl produce o decizie de acest gen, cred că trebuie salutată într-o anumită măsură, ba mai mult chiar pare singura consecință posibilă.
Nu rămâne decât să sperăm că, cel puțin teoretic, și producția românească să profite de aceasta, având în vedere joint venture-ul Rheinmetall și ROMARM. Avem îndoielile noastre că suma de 800 miliarde de euro va fi investită, deoarece, așa cum s-a și văzut în data de 11 martie 2025, prima breșă decizională a apărut când președintele Franței a insistat să fie alocate sumele doar către firme cu sediul în Uniunea Europeană, deși toate acestea au și subsidiare în afacerea aceasta, iar premierul german Merz a insistat să fie cooptate și producători din afara Uniunii Europene, respectiv UK. Președintele Macron probabil e reticent deoarece majoritatea concernelor britanice au și acționari din Statele Unite și, ținând cont de ultimele evenimente, nu dorește ca industria americană să profite indirect, iar pe de altă parte dorește să crească industria europeană.
Va trebui un efort considerabil pentru ca industria militară românească să poată primi o parte din acești bani și, în acest fel, și oamenii de afaceri care desfășoară afaceri conexe industriei de apărare românești să poată profita direct.
Un material Legal Marketing
