Încălzirea electrică a locuințelor poate fi o opțiune fezabilă, însă doar în anumite condiții specifice. Aceasta este mai potrivită pentru zonele mici, dezvoltate de la zero, unde infrastructura poate fi proiectată și implementată corespunzător de la început. În orașele mari, precum București, implementarea încălzirii electrice este considerată o utopie, mai ales în blocurile vechi, și va continua să fie imposibilă pentru câteva decenii de acum încolo, a declarat Silvia Vlăsceanu, directorul executiv al HENRO (Asociația Producătorilor de Energie Electrică din România), într-un interviu exclusiv pentru legalmarketing.ro.
„În următoarele decenii, este exclus ca în orașele mari unde există condominii să se implementeze încălzirea electrică. Iar la București nici vorbă, este o utopie să se treacă de la încălzirea centralizată la încălzirea pe curent electric”, a spus Vlăsceanu.
Legislația actuală prevede obligația autorităților de a defini zonele unitare de încălzire, însă acest lucru implică nu doar asigurarea încălzirii pe timp de iarnă, ci și a răcirii pe timp de vară. Numărul mare de proprietari și dificultatea de a obține acordul tuturor locatarilor fac ca înlocuirea instalațiilor existente să fie aproape imposibilă. În plus, rețelele de utilități existente nu sunt proiectate pentru a susține consumul ridicat necesar încălzirii electrice.
De asemenea, în zonele rurale, deși electrificate, încălzirea electrică este fezabilă doar dacă locuințele sunt construite de la zero, cu infrastructura necesară deja integrată. Chiar și în aceste cazuri, operatorii de distribuție ar trebui să facă modificări semnificative ale rețelei pentru a susține această tranziție.
Un vis frumos și în Europa
La nivel european, încălzirea electrică urbană pe scară largă nu este considerată o soluție viabilă. În schimb, se pune accent pe cogenerare, utilizând surse precum energia nucleară, gazele naturale, biomasa sau alte tehnologii avansate. Deși tehnologiile evoluează rapid, încălzirea electrică rămâne o opțiune limitată la zonele mici și bine planificate.
„Se poate doar local și pe zone limitate. Nici la nivel european nu va fi posibilă. Și ei sprijină cogenerarea pe nuclear, utilizând reactoare mici, mini sau micro, care pot avea puteri de la 1 MW până la câteva zeci de MW, pe gaze sau pe biomasă. Există și alți combustibili pentru cogenerare sau doar pentru energie termică. Tehnologiile avansează foarte rapid și în zona de energie termică”, a precizat Vlăsceanu.
De ce doar puține orașe din România mai au încălzire centralizată?
De ce s-a ajuns în situația în care doar foarte puține orașe din România mai au sisteme centralizate de încălzire? Parțial, din cauza lobby-ului agresiv al producătorilor de centrale de apartament pe gaz de la începutul anilor 2000.
În anii 2000, o anumită legislație a dus la desființarea unor SACET-uri (sisteme centralizate de termoficare). În 2006, a fost adoptată o ordonanță care oferea sprijin financiar pentru instalarea centralelor de apartament.
Ca urmare, unele municipalități au decis să demonteze SACET-urile și să ofere bani locuitorilor pentru a-și instala centrale proprii. Din punct de vedere tehnic, însă, această schimbare a fost extrem de ineficientă, deoarece sute de centrale de apartament nu pot egala eficiența unui sistem centralizat la nivel de cvartal sau oraș.
„Aceasta a fost perioada în care multe SACET-uri au fost desființate sub influența lobby-ului făcut de producătorii de centrale, care au fost foarte convingători în fața autorităților locale și centrale și în comisiile parlamentare. Ironia situației este că, în prezent, Uniunea Europeană impune taxe suplimentare pe centralele de apartament, considerându-le poluante și ineficiente. În fond, fiecare țară trebuie să își decidă propriul mix energetic care să țină cont de resursele și tehnologiile de care dispune, programele de investiții pe care le poate implementa astfel încât cetățeanul să dispună de energie sigură, durabilă și la prețuri suportabile”, a mai spus Vlăsceanu.
Un material Legal Marketing
