Anul acesta, ca în fiecare an, am avut un număr de circa 20 de studenți pe care i-am coordonat la elaborarea lucrărilor de licență sau dizertație. Ca de obicei, în prima întâlnire le dau câteva idei privind tema ce urmează să o aprofundeze, sugerându-le să fie și o temă de actualitate. De când am început acest demers, în fiecare an, cel puțin un student își alege ca temă “Evaziunea fiscală”. Este fascinant să vezi stupefacția studenților în descoperirea atrocităților fiscale și violării Codului Fiscal și al Codului Bunelor Maniere de “marii manageri” ai patriei. Toate bune și frumoase până când un student m-a întrebat curios și ușor enervat “Domnu’ profesor, dar cum s-ar putea opri evaziunea asta?”. Pam pam. Păi hai sa vedem.
Nu o să încep lucrarea mea academic, prin a vă defini evaziunea fiscală sau clasificarea acesteia în evaziune fiscală legală și ilegală și nici prin a vă povesti despre contabilitate creativă sau optimizare fiscală. Astăzi voi încerca să cobor la firul ierbii și să vedem practic, nu filosofic, ce s-ar putea face DE MÂINE.
Atunci când vorbim despre evaziune fiscală, vorbim în principal despre TVA și impozitul pe profit. Aici este marea durere. Discutăm de sume de ordinul miliardelor de Euro. Unii spun 5, alții 10. Schemele sunt clasice: firme fantome, neînregistrarea facturilor, vânzare la negru, înregistrarea ca livrări interne cu marfă plecată în țară, etc. ANAF ne amenință de ani buni de zile că leagă casele de marcat la serverele ANAF, dar cred că nu le-a ajuns cablul pentru toți. Un alt subiect la modă este factura electronică, la care se lucrează de nici noi nu mai știm de când. Haideți să vă fac 1-2 propuneri, pe care vă rog să le combateți cu toate argumentele posibile.
Să presupunem că se implementează următorul sistem: toate facturile emise de firme românești se vor încărca în spațiul privat virtual (SPV). Clienții vor putea înregistra aceste facturi doar dacă vor fi descărcate din acest SPV. La momentul depunerii deconturilor de TVA automat se verifică totalurile din documentele emise de o anumită firmă și cele primite de o altă firmă, sistemul trimițând automat mesaje către cei care au omis, din greșeală sau intenționat, declararea unei/unor tranzacții. Dacă totalurile “nu se pupă” problema va fi escaladată, întâi trimițându-se mesaje automate celor care au greșit, iar dacă nu se primesc răspunsuri organele de control vor putea acționa în timp real, prevenindu-se astfel un nou tun evazionist.
Acum să trecem la lucruri ceva mai avansate, dar extrem de făcubile. Să presupunem că o firmă nou înființată emite facturi de valori foarte mari către o anumită firmă. Prin conectarea unor baze de date, care apropos sunt deja conectate, se identifică această tranzacție care prezintă un risc fiscal și se transmite un scurt chestionar celui care a primit facturile cu întrebări de genul: “Care este persoana cu care ați stabilit relația contractuală?, ”Știați că firma a fost constituită în urmă cu două săptămâni?”, “Ce documente justificative aveți pentru a dovedi prestarea serviciului sau livrarea mărfii” și în final “Vă rugăm să analizați cu atenție întrucât din perspectiva ANAF această tranzacție prezintă risc fiscal”. Sau poate ați greșit și doriți anularea acestei facturi. No harm done.
Aceasta este o variantă. Sigur că vor veni mulți să îmi spună de ce nu se poate. Dar să vă spun ceva: în piață există deja extrem de multe soluții de facturare, există aplicații ce au deja puse laolaltă informații publice din diverse baze de date (Recom, ANAF, Instanțe, etc), precum și soluții de OCR-izare și machine learning super avansate. Dar nu, în țara IT-iștilor, tehnologiei, unicornilor, noi încă facem facturi cu ștampilă și NIR-uri de mână.
Un material Legal Marketing
