Supermarketurile riscă să fie afectate la rândul lor de impozitul specific, chiar dacă marile magazine nu fac parte din industria vizată de Legea care a introdus acest impozit pentru a schimba regulile fiscale în sectorul HORECA. Proiectul pentru normele de aplicare, aflat în prezent în dezbatere publică, aduce mai multe clarificări, dar și premisa ca marile magazine să intre, alături de hoteluri, restaurante și alte business-uri, sub incidența impozitului specific.
Analiză Anamaria Tocaci, Senior Tax Consultant, Schoenherr Tax, pentru Profit.ro
În răspunsul trimis la solicitarea Profit.ro, fiscaliștii Schoenherr Tax au analizat principalele aspecte ale proiectului pus în dezbatere publică, cu avantajele și dezavantajele pe care le-ar putea aduce acest act normativ.
"Ministerul Finanțelor a elaborat recent un proiect pentru mult așteptatele norme de aplicare a Legii privind impozitul specific unor activități. Introdus prin Legea 170/2016, impozitul specific se datorează de către persoanele juridice române pentru activitățile desfășurate în sectoarele de cazare și alimentație publică în baza anumitor coduri CAEN, indiferent dacă aceste activități sunt principale sau secundare.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
O primă lămurire adusă de norme este faptul că impozitul specific se aplică doar pentru societățile care desfășoară efectiv activitățile vizate. Astfel, simplul fapt că o societate plătitoare de impozit pe profit a inclus în obiectul de activitate unul sau mai multe dintre codurile CAEN prevăzute nu atrage automat obligația societății respective de a plăti impozitul specific.
De asemenea, proiectul de norme face mai clar faptul că microîntreprinderile nu aplică impozitul specific, ci că acest impozit se datorează numai de către societățile plătitoare de impozit pe profit. Amintim că, de la 1 februarie 2017, s-a mărit cifra de afaceri sub care contribuabilii sunt obligați la plata impozitului pe microîntreprinderi de la 100.000 euro la 500.000 euro. În acest context se nasc astfel întrebările următoare: ce se întâmplă cu societățile plătitoare de impozit pe profit care la 31 decembrie 2016 au realizat venituri între 100.001 și 500.000 euro și care desfășoară activitățile vizate? Se califică sau nu pentru impozitul specific? Și dacă da, începând cu ce dată?
Răspunsul la aceste întrebări nu se regăsește integral în proiectul de norme privind impozitul specific, fiind necesară și analiza proiectului pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, elaborat de Ministerul Finanțelor încă de la începutul lunii martie.
Astfel se disting următoarele situații:
- Societățile eligibile pentru aplicarea impozitului specific care au înregistrat în anul 2016 o cifră de afaceri sub plafonul de 100.000 euro vor plăti și în anul 2017 impozit pe veniturile microîntreprinderilor și nu vor datora astfel impozitul specific.
- Societățile eligibile care au înregistrat în anul 2016 o cifră de afaceri peste plafonul de 100.000 euro dar sub plafonul de 500.000 euro vor fi considerate plătitoare de impozit pe profit începând cu 1 ianuarie 2017 și automat vor intra sub incidența impozitului specific pentru întregul an 2017, indiferent de faptul că acestea, în lipsa impozitului specific ar fi fost eligibile pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
- Societățile care în anul 2016 au înregistrat o cifră de afaceri peste plafonul de 500.000 euro și care vor aplica în anul 2017 impozitul specific.
Odată cu răspunsurile de mai sus, se nasc întrebări suplimentare care, din păcate, în acest moment rămân deschise: Ce se întâmplă cu societățile care aplică impozitul specific în 2017 (din cauza regimului tranzitoriu) și care în acest an nu vor depăși cifra de afaceri de 500.000 euro? Vor trece din 1 ianuarie 2018 la regimul privind impozitarea veniturilor realizate de microîntreprinderi și implicit, vor ieși din sfera impozitului specific sau nu? Fie vorba între noi, având în vedere domeniile de activitate vizate, ne așteptăm că destul de multe societăți vor fi în situația aceasta. A doua întrebare care se naște în aceste condiții este care mai este rostul acestui impozit specific, altul decât condimentarea vieții contribuabilului român și așa destul de iritantă gastric?
Mai departe, proiectul de norme clarifică faptul că acei contribuabili care au optat ca anul fiscal să fie diferit de cel calendaristic și intră în sistemul de impozit specific începând cu 1 ianuarie 2017 nu au opțiunea de a-și alinia anul fiscal cu cel financiar. Având în vedere totuși formula simplificată de calcul și termenul semestrial de declarare și plată, nu ne așteptăm ca acest aspect să crească considerabil povara administrativă pentru contribuabili.
O altă clarificare importantă adusă de proiectul de norme este exemplificarea activităților desfășurate în cadrul unui complex hotelier. Se diferențiază astfel între serviciile adiționale cazării, cum ar fi restaurant, tratament balnear, înfrumusețare care fac parte din pachetul turistic și aceleași servicii dar pentru care turiștii plătesc în plus față de oferta turistică achiziționată. În ultimul caz, complexul va aplica regimul mixt de impozitare, achitând impozit specific pentru veniturile obținute din exploatarea complexului hotelier și impozit pe profit pentru profitul impozabil obținut din desfășurarea activităților suplimentare. În cazul unui pachet de servicii, se va datora numai impozit specific.
Regimul mixt de impozitare se aplică și pentru acele societăți plătitoare de impozit pe profit care activează în restul domeniilor vizate (nu doar cel hotelier), și care desfășoară activități suplimentare, față de cele supuse impozitului specific. Din păcate, acest aspect nu reiese foarte clar din lege, prevederea relevantă putând fi interpretată ca excluzând societățile ce desfășoară activități mixte de la plata impozitului specific. Normele sunt cele care clarifică însă faptul că o societate care desfășoară mai multe tipuri de activități va plăti impozit specific pentru acele activități eligibile și impozit pe profit pentru restul. Mai mult, proiectul de norme prevede și modalitatea de repartizare a cheltuielilor comune diferitelor tipuri de activități.
Impozitul specific a fost introdus pentru a schimba regulile fiscale din sectorul HORECA. Astfel că, la prima vedere, impozitul pare să se aplice unităților de cazare, restaurantelor, barurilor și unităților de catering sau similare. Dacă luăm însă în considerare faptul că există și alte opțiuni de servire a mesei, altele decât clasicele restaurante sau servicii de catering, ne întrebăm dacă acest tip de impozit va afecta în vreun fel și supermarketurile, care prepară mâncare sau băuturi pe care consumatorii fie le servesc în interiorul supermarketului în zone special amenajate, fie le iau la pachet. În mod evident, supermarketurile nu fac parte din industria vizată de impozitul specific.
Totuși, în cazul în care comerțul produselor preparate în incinte proprii se desfășoară în baza codurilor CAEN care intră sub incidența acestui impozit, aceste societăți ar îndeplini condițiile pentru a aplica impozitul specific pentru activitățile vizate, concomitent cu impozitul pe profit pentru veniturile din alte activități, ceea ce ar reprezenta o povară administrativă semnificativă, ținând cont de volumul și diversitatea tranzacțiilor pe care acestea le desfășoară.
Un alt aspect lămurit de proiectul de norme este conceptul de suprafață utilă comercială / de servire pentru restaurante și baruri și suprafață utilă de desfășurare a activității economice pentru societățile de catering și alte servicii de alimentație care nu au menționat în certificatul de clasificare sau în autorizația de funcționare valoarea suprafeței. Acesta reprezintă suprafața stabilită de contribuabil pe baza documentelor privind spațiul în care își desfășoară activitatea. Se pune întrebarea dacă în cazul societăților care își desfășoară activitatea într-un spațiu comun, cum ar fi food court-urile din complexele comerciale, și nu au înscrisă suprafața utilă în certificatul de clasificare sau în autorizația de funcționare există obligația de a include în suprafața utilă și zona de servire comună, și în caz afirmativ, cum se face o astfel de alocare între numeroasele societăți cu prezență într-un astfel de loc.
Legea mai prevede anumite categorii de activități pentru care se datorează un impozit în sumă fixă, unde sunt incluse tonetele de înghețată, cărucioarele mobile care vând mâncare și standurile din piețe unde se prepară hrană. Normele nu dau totuși detalii suplimentare în această privință, fiind necesare lămuriri în legătură cu clasificarea drept cărucioare mobile a camionetelor / rulotelor tot mai prezente în această industrie.
Nu în ultimul rând, proiectul de norme include exemple de calcul lămurind situații precum:
- desfășurarea aceleiași activități prin mai multe unități;
- desfășurarea mai multor tipuri de activități vizate;
- desfășurarea sezonieră a activității de cazare;
- schimbarea statutului localității în care se desfășoară activitatea;
- desfășurarea activității în cadrul unui complex hotelier în care numărul locurilor unităților de alimentație publică depășește numărul locurilor de cazare;
- recuperarea pierderilor fiscale la revenirea la sistemul de impozit pe profit;
- alocarea cheltuielilor comune pentru societățile care desfășoară activități mixte.
În concluzie, lămuririle aduse de proiectul de norme menționează aspecte importante, însă, după cum am arătat mai sus, generează o serie de întrebări noi. Rămâne de văzut dacă forma care va fi publicată în Monitorul Oficial va aduce modificări și clarificări suplimentare la proiectul de norme elaborat".
