Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că impozitele speciale progresive aplicate la cifra de afaceri a companiilor din telecomunicații și retail din Ungaria, contestate de Vodafone și Tesco, sunt compatibile cu legislația UE. Potrivit Curții, aceste impozite nu au fost o măsură discriminatorie împotriva jucătorilor străini și nici nu au încălcat legislația europeană privind TVA.
Impozitul pe afacerile din comerțul cu amănuntul, introdus în 2010, a strâns 86 de miliarde de forinți în patru ani (circa 255 milioane euro), potrivit presei ungare. Retailerul britanic Tesco a contestat impozitul de 35 de miliarde de forinți, argumentând că lanțurile maghiare nu fost nevoite să plătească această taxă specială.
Separat, Vodafone a contestat un impozit similar, introdus în 2011 în domeniul telecomunicațiilor.
"În Hotărârile Vodafone Magyarország și Tesco-Global Áruházak, pronunțate la 3 martie 2020, Curtea, reunită în Marea Cameră, a considerat compatibile cu principiul libertății de stabilire și cu Directiva 2006/1121 (denumită în continuare „Directiva TVA”) impozitele speciale prelevate în Ungaria pe cifra de afaceri a întreprinderilor de telecomunicații și a întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul comerțului cu amănuntul. Astfel, împrejurarea că aceste impozite speciale, care grevează cifra de afaceri în mod progresiv (sau chiar foarte progresiv în ceea ce îl privește pe cel de al doilea), sunt suportate în principal de întreprinderi deținute de persoane originare din alte state membre, ca urmare a faptului că aceste întreprinderi realizează cifrele de afaceri cele mai importante pe piețele maghiare vizate, reflectă realitatea economică a acestor piețe și nu constituie o discriminare împotriva acestor întreprinderi", se arată într-un comunicat de presă al CJUE.
Curtea a stabilit de asemenea că, întrucât impozitul la care sunt supuse întreprinderile de telecomunicații nu prezintă toate caracteristicile esențiale ale TVA-ului, acest impozit nu poate fi asimilat acestuia din urmă, astfel încât nu aduce atingere funcționării sistemului de TVA al Uniunii și, prin urmare, este compatibil cu Directiva TVA.
Curtea a constatat că, în ceea ce privește exercițiile fiscale în cauză, și anume cele care acoperă perioada cuprinsă între 1 aprilie 2011 și 31 martie 2015 în cauza Vodafone și cea cuprinsă între 1 martie 2010 și 28 februarie 2013 în cauza Tesco, persoanele impozabile care se încadrau numai în tranșa de bază impozitată cu 0 % erau, toate, persoane impozabile deținute de persoane maghiare, în timp ce cele care se încadrau în tranșele superioare erau în majoritate persoane impozabile deținute de persoane din alte state membre. Astfel, cea mai mare parte a impozitului special a fost suportată de persoane impozabile deținute de persoane din alte state membre.
Cu toate acestea, Curtea a amintit că statele membre sunt libere să stabilească sistemul de taxare pe care îl consideră cel mai adecvat și să impună o impozitare progresivă pe cifra de afaceri în măsura în care cuantumul cifrei de afaceri constituie un criteriu de distincție neutru și un indicator relevant al capacității contributive a persoanelor impozabile. În acest context, împrejurarea că cea mai mare parte din impozitele speciale în cauză este suportată de persoane impozabile deținute de persoane fizice sau juridice din alte state membre nu poate fi suficientă pentru a se constata existența unei discriminări în detrimentul lor. Astfel, această împrejurare se explică prin faptul că piețele vizate în prezentele cauze sunt dominate de asemenea persoane impozabile, care realizează pe acestea cifrele de afaceri cele mai importante.
