Europa a muncit din greu pentru a-și umple depozitele de gaze înainte de venirea iernii însă adevărul dureros este că guvernele naționale au un control limitat asupra acelor rezerve, transmite Bloomberg.
Doar aproximativ 10% din gazele aflate în facilitățile de depozitare din Italia și până în Țările de Jos sunt sub controlul direct al autorităților publice via rezervele naționale strategice, potrivit datelor colectate de Bloomberg. Restul este în mâinile companiilor internaționale de trading, firmelor de utilități și grupurilor industriale iar companiile sunt libere să vândă gazele celui mai mare ofertant, chiar dacă este vorba de o altă țară. Asta înseamnă că un val de frig în Germania ar putea declanșa o fugă după gaze în țările vecine și ar pune la încercarea solidaritatea Europei.
Rețeaua de gaze a regiunii ar trebui să funcționeze astfel încât să permită livrările între țări. Atât timp cât există suficient combustibil în sistem, ar trebui să se echilibreze. Însă sistemul nu a operat într-un scenariu de tipul crizei actuale, scrie Agerpres.
"Aspectele practice ale sistemului nu au fost testate cu adevărat până acum. Foarte multe vor depinde de cât de severă va fi iarna care va veni", a apreciat Graham Freedman, analist la firma de consultanță Wood Mackenzie. Potrivit acestuia, dacă va fi foarte frig, stocurile de gaze ar putea scădea sub 10% la finele lunii martie. O astfel de situație ar putea declanșa o goană pentru livrări înainte de iarna următoare.
Chiar dacă Europa nu dispune de date transparente cu privire la cine deține gazul stocat, cea mai mare parte este deținut de companii de utilități, inclusiv firme controlate de stat, care vor fi nevoite să scoată gaze din depozite pentru a aproviziona gospodăriile și clienții industriali, susțin sursele din apropierea acestui dosar. O cantitate mai mică de gaze este controlată de companii de trading precum Glencore Plc și Vitol Group, al căror interes este maximizarea valorii portofoliilor lor. Însă ei sunt jucători relativ minori din cauza costurilor ridicate asociate și a noilor reglementări care au creat și mai multe obstacole, susțin sursele care au dorit să își păstreze anonimatul.
Îngrijorările cu privire la aprovizionarea cu gaze la iarnă au stimulat eforturile de umplere a depozitelor, care acum sunt aproape de nivelul maxim și peste media din ultimii cinci ani.
Însă pentru a evita riscurile, guvernele ar putea declanșa starea de urgență. Într-un astfel de scenariu, Autoritatea federală pentru rețele din Germania, la fel ca și alte autorități naționale, ar avea puterea de a ordona dacă gazele rămân în depozite sau sunt scoase. Această limitare ar putea lăsa țările vecine într-o situație de criză.
Germania este dependentă de alte state pentru că depozitele sale acoperă doar 25% din cererea anuală. Polonia este și ea într-o situație precară. A cincea cea mai populată țară din UE, cu 38 de milioane de locuitori, are capacități de stocare de gaze mai mici decât Slovacia, țară cu o populație de 5,5 milioane de locuitori.
Dacă sistemul va funcționa, prețurile vor crește acolo unde cererea este mai acută și pe măsură ce livrările se îndreaptă spre piețele cu prețurile cele mai mari, prețurile în țările de unde sunt accesate rezervele de gaze ar urma să crească și ele ca răspuns, spune Niek van Kouteren, trader la compania olandeză de energie PZEM NV. "Urmează să vedem cât de eficientă este piața", spune Niek van Kouteren.
Este posibil să apară distorsiuni de prețuri în lunile următoare, pe măsură ce livrările din Rusia, care anul trecut a acoperit 40% din necesarul continentului, au fost reduse dramatic. Aceasta crește perspectiva ca gazele să fie livrate dintr-o piață pe alta, astfel că odată cu scăderea temperaturilor piețe mari precum cele din Germania și Polonia ar putea să atragă livrări din Italia, Austria și Țările de Jos.
Chiar dacă are cele mai mari capacități de stocare din Europa, Germania a accesat în mod tradițional rezervele Austriei pentru ca cea mai mare economie a Europei să își poată încălzi casele și să își mențină fabricile în funcțiune. Austria tinde să funcționeze ca un furnizor în timpul iernii, în condițiile în care peste două treimi din capacitățile sale de stocare sunt puse frecvent la dispoziția altor țări. Cehia și Ungaria au și ele capacități de stocare mai mari decât necesarul lor intern.
