În urma respingerii în Senat a proiectului pentru o nouă Lege a dialogului social, mediul de afaceri solicită Camerei Deputaților, cameră decizională a Parlamentului în cazul acestui proiect, să mențină soluția de respingere. Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) arată că proiectul nu a fost fundamentat în mod legal și temeinic, nu respectă convențiile internaționale și susține sindicatele în detrimentul patronatelor. Proiectul, care modifică substanțial actualele reguli de lucru între angajatori și angajați și introduce obligații de negociere pe timpul grevei, a fost elaborat de către doi deputați PSD, și anume fostul ministru al Muncii Gabriel Petrea și președintele comisiei pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților, Adrian Solomon.
Ca urmare a participării parlamentarilor social-democrați la Consiliul Executiv al PSD, Senatul nu a avut, în urmă cu o săptămână, numărul necesar de membri pentru a adopta noua Lege a dialogului social. Proiectul avea 21 noiembrie ca termen de adoptare tacit, dar este transmis Camerei Deputaților ca respins de senatori în forma în care a fost depus.
Senatorii din comisiile de specialitate întocmiseră un raport de adoptare a proiectului, dar, în lipsa majorității senatorilor PSD la dezbaterile din plen, aceștia fiind prezenți la ședința de partid, la votul final proiectul nu a întrunit pragul majorității tuturor senatorilor pentru a fi adoptat. PNL s-a opus proiectului, în timp ce USR s-a abținut reclamând faptul că proiectul impune obligativitatea începerii negocierilor contractelor de muncă în societăți cu 10 angajați, precum și faptul că sindicatele pot folosi în scop lucrativ bunurile primite de la autorități.
Patronatele reclamă faptul că proiectul nu respectă normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectivă nu este fundamentat pe un studiu de impact, așa cum cere legea, iar senatorii din comisia de muncă ar fi trebuit să solicite studiului respectiv de la Ministerul Muncii.
O altă prevedere legislativă ignorată de autori, potrivit CNIPMMR, este realizarea testului IMM, în condițiile în care proiectul crește substanțial birocrația pentru întreprinderile mici în domeniul negocierilor colective, prin scăderea numărului de salariați de la 21 la 10, pentru unitățile în care este obligatorie negocierea contractelor colective de muncă.
De asemenea, patronatele IMM reclamă nerespectarea principiului liberei asocieri și a negocierilor colective voluntare, prevăzut de convențiile Organizației Internaționale a Muncii, precum și faptul că inițiativa cuprinde prevederi exclusiv pentru susținerea intereselor sindicatelor, în detrimentul angajatorilor și patronatelor.
Printre acestea, mediul de afaceri menționează: încasarea cotizației de sindicat cu titlu gratuit, cu obligarea suportării de către angajatori a costurilor administrative și bancare aferente, limitarea asocierii și afilierii angajatorilor și federațiilor patronale, instituirea reprezentativității indirecte sindicale la nivel de unitate, prin afilierea la o federație sindicală, cu excluderea reprezentanților salariaților aleși de peste 51% din numărul salariaților din acea unitate, sindicalizarea persoanelor care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, care administrează și utilizează capital în scopul obținerii de profit în condiții de concurență, dezechilibrând astfel grav relațiile dintre partenerii sociali, modificarea efectelor contractelor colective, aplicarea lor erga omnes și nu doar pentru părțile semnatare, cu implicații grave asupra economiei și asupra bugetului de stat, contractele colective urmând să se aplice pentru toți angajatorii din sectorul de activitate, bugetari și privați fără participarea la negociere a Ministerului Finanțelor și fără respectarea bugetelor aprobate.
În această din urmă privință, se revine astfel la situația anterioară adoptării Legii nr. 62/2011, când autoritățile publice au fost obligate de instanțele de judecată, în aplicarea unor prevederi similare, să aplice contractele colective și să plătească salarii mult peste limitele stabilite prin lege pentru bugetari și cu depășirea bugetului aprobat, situație semnalată și de Fondul Monetar Internațional.
CNIPMMR arată că proiectul nu respectă nici deciziile Curții Constituționale cu privire la încasarea cotizației de sindicat cu titlu gratuit, cu obligarea suportării de către angajatori a costurilor administrative și bancare aferente, deși sindicatul are personalitate juridică, patrimoniu, și nici cu privire la instituirea reprezentativității indirecte sindicale la nivel de unitate, prin afilierea la o federație sindicală, ceea ce va avea ca efect participarea la negocierea contractului colectiv la nivel de unitate a unor sindicate cu o reprezentare de sub 1% din numărul total de salariați din unitate, cu excluderea reprezentanților salariaților aleși de peste 51% din numărul salariaților din acea unitate.
Ce noutăți aduce proiectul privind Legea dialogului social
Organizațiile sindicale
Inițiatorii au arătat că legea actuală restrânge libertatea de constituire a organizațiilor sindicale la peste 1,2 milioane de persoane, reprezentând angajații a peste 468.374 unități având sub 15 angajați (la nivelul anului 2015).
Astfel, ei au propus în proiect ca pentru constituirea unui sindicat să fie necesar un număr de cel puțin 3 angajați din aceeași unitate. Senatorii din comisiile de specialitate au revenit la forma actuală din lege, stabilind că pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puțin 15 angajați din aceeași unitate, dar în lipsa întrunirii numărului necesar de voturi pentru adoptare, proiectul va fi transmis în forma inițială deputaților.
Tot în forma inițială, proiectul stabilea că bunurile primite de sindicate de autorități nu pot fi utilizate în scopuri patrimoniale. Senatorii modificaseră și aici proiectul, stabilind că bunurile pot fi folosite, direct sau indirect, în scop lucrativ, potrivit actului prin care au dobândit bunul.
Protecția membrilor din conducerea sindicatelor
În 2015, Curtea Constituțională a stabilit că că articolul din Codul Muncii care prevede că liderii de sindicat nu pot fi concediați este neconstituțional. Curtea a motivat că acești lideri trebuie să beneficieze de protecție pentru activitatea sindicală depusă, dar nu și pentru cea profesională, de bază.
Ulterior, însă, Parlamentul a decis că liderii de sindicat nu pot fi concediați din companie nu doar pe durata mandatului, dar și timp de doi ani după ce își pierd funcția de conducere.
Acum, autorii proiectului arată că este necesară o clarificare și corelare a prevederilor cu Deciziile Curții Constituționale 681/2006 și 814/2015 privind instituirea unei protecții suplimentare persoanelor alese în organele de conducere ale sindicatelor, decizii ce statuează că "protecția legală a persoanelor cu funcții eligibile într-un organism sindical se impune și trebuie să funcționeze exclusiv în raport cu activitatea sindicală desfășurată."
Prin urmare, proiectul prevede că persoanele alese în organele de conducere ale organizațiilor sindicale ”beneficiază de protecție pe perioada mandatului primit, precum și pentru o perioadă de reacomodare la post de 1 an de la data încetării acestuia”.
Obligații ale angajatorului de informare a angajaților
Conform proiectului, angajatorul va iniția procesul de informare și consultare după raportarea situațiilor financiare ale unității pe anul precedent.
În cazul în care angajatorul nu inițiază procesul de informare și consultare cu privire la evoluția recentă și evoluția probabilă a activităților și a situației economice a unității, acesta va începe la cererea scrisă a angajatilor.
Pentru a permite examinarea situației în mod adecvat, angajatorii vor transmite angajaților într-un termen rezonabil pentru a pregăti consultarea, situațiile cu caracter financiar relevante pentru pregătirea negocierilor colective; informații detaliate privind efectivele unității, situația și politica socială; alte informații necesare solicitate de organizațiile sindicale și/ sau de reprezentanții angajaților, precum și de experții care le asistă.
Angajații vor trebui informați și consultați cu privire la deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relațiile contractuale sau în raporturile de muncă, acestea incluzând, dar nelimitându-se la situațiile de transfer de întreprindere, achiziții, fuziuni, concedieri colective sau închideri de unități de producție.
Angajatorii vor iniția și finaliza procesul de informare și consultare a angajaților, înainte de implementarea deciziilor respective, pentru a permite acestora, să formuleze propuneri pentru protecția drepturilor angajaților.
În cazul în care angajații, consideră că există o amenințare la adresa locurilor de muncă, procesul de informare și consultare va începe la cererea scrisă a acestora, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării.
Pe parcursul exercitării dreptului la informare și consultare, precum și în cadrul negocierilor colective, organizațiile sindicale și/sau, după caz, reprezentanții angajaților pot fi asistați de experți.
În unitățile unde nu sunt constituite organizații sindicale, angajatorul are obligația ca, cel puțin o dată pe an, să organizeze sesiuni publice de informare, privind drepturile individuale și colective ale angajaților.
La aceste sesiuni publice de informare, anagajatorul este obligat să invite cel puțin o federație sindicală reprezentativă din sectorul de activitate. Dacă la două invitașii consecutive la sesiunea de informare, organizațiile sindicale nu participă, angajatorul este exonerat de răspundere.
Reprezentanții angajaților
Pe lângă reglementări specifice de reprezentativitate a sindicatelor și federațiilor și asociațiilor sindicale, proiectul de lege are și noi prevederi privind reprezentarea angajaților în companiile unde nu există sindicate.
Astfel, la angajatorul la care sunt încadrați minimum 10 angajați și la care nu există sindicat reprezentativ, interesele angajaților pot fi promovate și apărate de reprezentanții lor, aleși și mandatați special în acest scop, conform legii. Senatorii eliminaseră și aici condiția ca sindicatul să fie reprezentativ, față de cum prevedea inițial proiectul.
Reprezentanții angajaților sunt aleși cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al angajaților.
Numărul de reprezentanți aleși ai angajaților va fi de cel mult 3 și va fi stabilit de comun acord cu angajatorul, în raport cu numărul de angajați ai acestuia, anterior demarării procedurii de desemnare a reprezentanților angajaților. Durata mandatului reprezentanților angajaților nu poate fi mai mare de 2 ani.
Reprezentanții angajaților vor participa la elaborarea regulamentului intern și la negocierea contractului sau acordului colectiv de muncă, ceea ce presupune obligația negocierii în companii cu cel puțin 10 angajați.
Pe toată durata mandatului sunt interzise modificarea și/ sau desfacerea contractelor individuale de muncă/ raporturiior de serviciu ale reprezentanților angajaților pe motive ce țin de îndeplinirea mandatului primit de ia angajați.
Organizațiile patronale, sindicale și Guvernul, obligate să se consulte trimestrial
În privința organizațiilor patronale, regulile rămân în mare parte aceleași, fiind detaliate în schimb unele atribuții ale Consiliului Național Trripartit pentru Dialog Social.
Printre noile atribuții ale Consiliului, se vor numpra analizarea și dezbaterea plângerilor sindicale și patronale înaintate la Biroul Internațional al Muncii, al Organizației Internaționale a Muncii, precum și analizarea și dezbaterea Programelor Naționale de Reformă și a Recomandărilor Specifice de Tară formulate de Comisia Europeană.
Dintre atribuțiile Consiliului dispare, însă, analizarea și, după caz, aprobarea solicitărilor de extindere a aplicării contractelor colective de muncă la nivel sectorial pentru toate unitățile din sectorul respectiv de activitate.
Consiliului Național Tripartit se va întruni, de regulă, în prima lună a fiecărui trimestru, prevede acum proiectul, convocarea Consiliului urmând a se face de către prim-ministru, care prezidează Consiliul, sau de către locțiitorul său de drept.
Negocierea contractelor colective de muncă
”Contractele colective de muncă la toate nivelurile se negociază separat pentru unitățile din sistemul bugetar și cele din sistemul privat”, stabilește de la bun început proiectul de lege.
Acum, legea stabilește că negocierea colectivă este obligatorie numai la nivel de unitate, cu exceptia cazului în care unitatea are mai puțin de 21 de angajati. Proiectul prevede, în schimb, obligativitatea negocierii cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de 10 de angajați.
Angajatorul sau organizația patronală inițiază negocierea colectivă cu cel puțin 60 de zile calendaristice, față de 45 de zile în prezent, înainte de expirarea contractelor colective de muncă sau de exprirarea perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiționale la contractele colective de muncă.
În schimb, durata negocierii colective nu poate depăși 45 de zile calendaristice, față de 60 de zile în prezent, decât prin acordul părților.
Părțile și reprezentarea acestora la negocierea colectivă
Noutatea principală la acest capitol propusă de proiect este stabilirea clară a negocierii pentru sectorul bugetar, precum și introducerea în negociere a reprezentanților angajaților, acolo unde nu există sindicate.
Este introdusă posibilitatea de participare la negocierea colectivă a sindicatelor nereprezentative, alături de reprezentanții angajaților, eliminând limitarea impusă sindicatelor nereprezentative în exercitarea prerogativelor sindicale.
Conform proiectului, angajații vor fi reprezentați în felul următor:
a) La nivel de unitate, de către sindicatul legal constituit și reprezentativ. În unitățile în care nu există sindicat reprezentativ, reprezentarea se face astfel:
a1) de către toate sindicatele nereprezentative legal constituite la nivel de unitate, dacă acestea totalizează un număr de membri care reprezintă cel puțin jumătate plus unu din numărul total de angajați ai unității;
a2) dacă numărul de membri ai sindicatelor nereprezentative constituite la nivel unității nu totalizează jumătate plus unu din numărul total de angajați ai unității, la negociere participă toate sindicatele nereprezentative legal constituite la nivel de unitate, împreună cu reprezentanții angajaților, aleși prin votul a jumătate plus unu din numărul total al angajaților nesindicalizați din unitate și mandatați special în acest scop;
a3) dacă nu există sindicate constituite la nivelul unității, de către reprezentanții angajaților aleși prin votul a jumătate plus unu din numărul total al angajaților din unitate și mandatați special în acest scop.
b) la nivel de grup de unități în sistemul bugetar/ privat, de către sindicatele legal constituite și reprezentative de la nivelul unităților din grup, împreună cu echipa de negociere desemnată de unitățile din grup în care nu există sindicate reprezentative, prin acord între părțile îndreptățite să participe la negociere. În toate situațiile, sindicatele au dreptul să solicite participarea la negociere a federațiilor la care sunt afiliate;
c) la nivelul sectoarelor de activitate, de către federațiile sindicale legal constituite și reprezentative potrivit prezentei legi;
d) la nivelul regiilor autonome, companiilor naționale, precum și la nivelul autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, de către organizațiile sindicale reprezentative potrivit legii. În situația în care nu există sindicate reprezentative, reprezentarea se face similar cu cea prevăzută la lit. b).
(2) În situația existenței unui număr ridicat de sindicate nereprezentative la nivel de unitate îndreptățite să participe la negocierea colectivă, acestea își vor desemna de comun acord echipa de negociere, care va include max. 10 reprezentanți.
(3) În cazul participării la negociere a mai multor sindicate nereprezentative și/sau împreună cu reprezentanții angajaților, voturile sunt proporționale cu numărul de membri reprezentați în vederea obținerii unei poziții consensuale.
(4) În cazul în care reprezentanții angajaților nu se aleg pentru participarea la negociere, negocierile se consideră valide și pot continua numai cu sindicatele.
Proiectul introduce însă și posibilitatea de opt-out, respectiv nesemnarea de către unul din angajatorii din grup a CCM-ului încheiat la acest nivel, desi a participat la negocierea colectivă.
Părțile și reprezentarea acestora la negocierea colectivă în sectorul bugetar
Prin contractele/ acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
Contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea.
Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.
Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea acestor prevederil sunt lovite de nulitate.
Contractul colectiv
Legislația în vigoare prevede că durata contractului colectiv de muncă nu poate fi mai mică de 12 luni și mai mare de 24 de luni, dar cu posibilitatea prelungirii o singură dată cu cel mult 12 luni.
Proiectul stabilește acum că durata contractului încheiat nu poate fi mai mică de 12 luni și mai mare de 48 de luni, cu excepția situației în care contractul colectiv de muncă se incheie pe durata realizării unei lucrări determinate, cu aceeași posibilitate de prelungire o singură dată cu cel mult 12 luni.
De asemenea, proiectul prevede explicit posibilitatea declanșării conflictului colectiv de muncă și în situația inexistenței unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
Proiectul are și noi reglementări privind operaționalizarea Oficiului de mediere și arbitraj a conflictelor de muncă, prin introducerea obligativității de continuare a negocierii pe timpul grevei și prin introducerea ministerului responsabil cu dialogul social în procesul de conciliere, mediere sau arbitraj.
Sunt aduse și o serie de clarificări procedurale pentru uniformizarea practicilor juridice la nivel național, prin instituirea obligativității postării reprezentativității pe site-urile instituțiilor la primirea hotărârii judecătorești de constatare a acesteia, dar și în faza anterioară obținerii acesteia, prin postarea dosarului la emiterea dovezii de depunere a dosarului de reprezentativitate.
Proiectul clarifică și toate actele necesare dobândirii reprezentativității, inclusiv sub aspectul constatării numărului total de angajați, pentru fiecare nivel si participarea la negocierea colectivă.
Eliberarea certificatului de la inspectoratul teritorial de muncă va fi în mod gratuit.
