Inspectorul antifraudă desemnat cu efectuarea controlului va trebui să înmâneze contribuabilului/plătitorului un aviz de control care să cuprindă temeiul juridic și obiectul controlului antifraudă, potrivit unui proiect de ordonanță de guvern obținut de Profit.ro. Proiectul aduce un număr important de modificări în ce privește procedura fiscală, dar și alte prevederi, cum ar fi majorarea termenului de valabilitate al certificatelor de atestare fiscală eliberate de organele fiscale locale de la 30 de zile la 90 de zile.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Profit.ro a prezentat ieri mai multe măsuri pregătite, AICI, AICI, AICI și AICI, prezentând și documentul integral AICI.
În Codul de procedură fiscală vor fi introduse, după articolul 137, următoarele
Urmărește-ne și pe Google News
„Articolul 137-1
Dreptul contribuabilului/plătitorului de a fi înștiințat
La începerea controlului operativ și inopinat, contribuabilul/plătitorul supus controlului antifraudă are dreptul de a fi înștiințat cu privire la acțiunea care urmează să se desfășoare. În acest scop, inspectorul antifraudă desemnat cu efectuarea controlului, înmânează contribuabilului/plătitorului un aviz de control care cuprinde temeiul juridic și obiectul controlului antifraudă. Avizul de control nu se comunică în cazul în care, în executarea atribuțiilor sale, inspectorii antifraudă opresc, în trafic, mijloace de transport.
Articolul 137-2
Rezultatele controlului antifraudă
(1) La finalizarea controlului operativ și inopinat se încheie proces-verbal de control/act de control, în condițiile legii. Un exemplar al procesului-verbal de control/actului de control se comunică contribuabilului/plătitorului.
(2) Procesul-verbal/actul de control prevăzut la alin. (1) constituie mijloc de probă în sensul art. 55, inclusiv în situația în care în conținutul său sunt prezentate consecințele fiscale ale neregulilor constatate.
(3) Contribuabilul/Plătitorul își poate exprima punctul de vedere față de constatările menționate în procesul-verbal/actul de control în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare.”
Măsuri în domeniul procedurii fiscale
- Se propune introducerea la art. 49 din Codul de procedură fiscală a unor noi cazuri de nulitate a actului administrativ fiscal, expres prevăzute de lege, respectiv:
- organul fiscal nu prezintă argumentele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă emisă în scris sau soluția adoptată de organul fiscal sau de instanța de judecată potrivit art. 6 alin. (1), în cazul în care contribuabilul/plătitorul a prezentat organului fiscal anterior emiterii actului administrativ fiscal respectiva opinie/soluție;
- organul fiscal nu respectă considerentele deciziei de soluționare a contestației în cazul emiterii noului act administrativ fiscal potrivit art. 279 alin. (3);
- emiterea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere de către organul de inspecție fiscală după încetarea inspecției fiscale potrivit art. 126 alin. (2), respectiv emiterea raportului de verificare și a deciziei de impunere de către organul fiscal după încetarea verificării situației fiscale personale potrivit art. 147,fără ca acestea să fie reluate.
- Se propune modificarea art. 54 în sensul reglementării posibilității organului de executare de a constata nulitatea actului de executare în condițiile prevăzute la art. 49, precum și aplicarea prevederilor art. 50 și 51, în condițiile în care se impune anularea sau modificarea actului de executare, cum ar fi în cazul desființarii parțiale a unui act administrativ prin care au fost stabilite creanțe, pentru care au fost emise acte de executare.
- Având în vedere necesitatea prelungirii unor termene în care contribuabilul trebuie să-și îndeplinească obligațiile fiscale prevăzute de legislația fiscală, pe cale generală, ca urmare a unor motive obiective determinate de anumite situații justificate, cum ar fi imposibilitatea contribuabililor de a-și îndeplini obligațiile declarative datorită neadoptării formularisticii în termen util, se propune reglementarea la art. 76 din Codul de procedură fiscală, a posibilității prelungirii acestor termene prin acte administrative cu caracter normativ. Această propunere are în vedere situațiile în care este justificată prelungirea unui termen din motive justificate care țin de activitatea autorității fiscale sau a organului fiscal și care pun contribuabilul fie în imposibilitatea de a-și îndeplini o obligație la termenul legal, fie îi creează dificultăți în respectarea termenului de îndeplinire a obligației.
Prin urmare, se propune ca prelungirea acestor termene să se facă prin ordin al ministrului finanțelor publice în cazul creanțelor administrate de organul fiscal central.
- Pentru a evita orice interpretare cu privire la obligația angajatorilor de a declara ca sedii secundare (puncte de lucru) toate locațiile (propriile domicilii ale salariaților cu telemuncă) unde salariații angajați în baza legii privind telemunca își desfășoară activitatea, se propune introducerea unei excepții la art. 85 din Codul de procedură fiscală, privind activitatea desfășurată în baza Legii care reglementează telemunca și Codul muncii (Capitolul IX: „Munca la domiciliu al Titlului II), cât și pentru a evita interpretarea ca sediu secundar a locațiilor beneficiarilor unde un contribuabil desfășoară o activitate în baza unui contract, pe o perioadă limitată de timp (de ex. activități de curățenie, pază, întreținere tehnică, etc).
- Se propune reglementarea unei excepții, la art. 86 din Codul de procedură fiscală, în ceea ce privește depunerea de acte doveditoare pentru informațiile înscrise în declarația de înregistrare fiscală, în cazul în care solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală se realizează de către instituțiile de credit, în considerarea faptului că informațiile înscrise în declarația de înregistrare fiscală depusă de acestea se bazează pe procesul de cunoaștere a clientelei derulat de instituțiile de credit în conformitate cu legislația specifică aplicabilă.
- Pentru o mai bună claritate a textului, se propune reglementarea expresă la art. 98 din Codul de procedură fiscală, a faptului că decizia de încetare a procedurii de verificare a situației fiscale personale, este act administrativ fiscal asimilată deciziei de impunere.
- Se propune reglementarea, în cuprinsul Codului de procedură fiscală, a faptului că în situația în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, inspectorii fiscali să întocmească procesul-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală fără a se mai întocmi, pentru sumele ce fac obiectul sesizării penale, raport de inspecție fiscală/raport de verificare și decizie de impunere.
În mod corespunzător, pentru ca procedura administrativă să nu fie periclitată de situația în care acțiunea penală se stinge conform dispozițiilor Codului de procedură penală, se propune suspendarea cursului prescripției dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale pe perioada cuprinsă între data sesizării organelor de urmărire penală și data stingerii acțiunii penale.
- Pentru o mai bună claritate a textului se propune modificarea art. 126 alin. (2) din Codul de procedură fiscală astfel încât să reiasă că în calculul dublului duratei inspecției fiscale nu se includ perioadele în care inspecția se suspendă.
Totodată, se propune precizarea expresă a faptului că inspecția fiscală încetează și în situația în care încetează calitatea de subiect de drept fiscal, respectiv persoana juridică este radiată din registrele în care a fost înscrisă.
În acest context, se propune ca procedura și actele care se încheie ca urmare a încetării inspecției fiscale să se stabilească prin ordin al președintelui ANAF. - Se propune completarea art. 127 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, prin introducerea unei noi situații pentru suspendarea inspecției fiscale, în cazul în care, pentru contribuabilul/plătitorul supus inspecției fiscale:
- se află pe rol sau a fost deschisă în timpul inspecției o acțiune de cercetare penală care vizează activități și operațiuni derulate în perioada ce face obiectul inspecției fiscale;
- de la care au fost ridicate actele și documentele de către organele de cercetare penală, fără a fi lăsate contribuabilului/plătitorului copii ale acestora care să poată fi puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală.
- Pentru corelare cu noul caz de suspendare a inspecției fiscale se propune reglementarea faptului că, termenul maxim de 6 luni în care poate fi suspendată inspecția fiscală nu operează în situația în care aceasta este suspendată ca urmare a desfășurării unei proceduri judiciare împotriva contribuabilului și a cărei definitivare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra actului administrativ fiscal, sau în situația în care documentele financiar-contabile ale contribuabilului au fost ridicate de organul de cercetare penală, fără a putea fi puse la dispoziția organului de inspecție fiscală.
- În aceste situații, inspecția fiscală se reia după data finalizării procedurii judiciare sau după data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și după data la care organul de inspecție fiscală are acces la documentele financiar-contabile ale contribuabilului.
- Totodată, se impune clarificarea duratei suspendării inspecției fiscale, prin precizarea expresă a momentului de la care începe, respectiv momentul de la care încetează, în considerarea efectului suspendării prevăzut la alin. (7) al art. 127, cu toate consecințele care decurg din aceasta și pe care le suportă contribuabilul (curgerea accesoriilor, prelungirea perioadei de suspendare a prescripției dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale).
- De asemenea, se impune stabilirea unui termen în care organul fiscal să emită actul de încetare a suspendării și de reluare a inspecției fiscale.
- În plus, se propune reglementarea expresă a faptului că pe perioada suspendării inspecției fiscale, contribuabilul nu este obligat să colaboreze cu organul fiscal, respectiv de a furniza informații sau de a prezenta înscrisuri, precum și reglementarea dreptului contribuabilului de a fi informat cu privire la mijloacele de probă obținute de organul de inspecție fiscală pe perioada suspendării acesteia și care au legătură cu situația fiscală a contribuabilului cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele probe.
- Se propune reglementarea expresă, la art. 128, a posibilității efectuării reverificării inspecției și la cererea contribuabilului, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de acest articol.
- Se propune reglementarea la art. 130 a unui termen de minim 3, respectiv 5 zile lucrătoare de la data comunicării proiectului de raport de inspecție fiscală, termen necesar pentru analizarea lui de către contribuabil înainte de discuția finală.
De asemenea, se propune ca perioada necesară pentru audierea contribuabilului să nu fie inclusă în calculul duratei inspecției fiscale cu consecințe în ceea ce privește nerespectarea duratei inspecției fiscale și a nulității deciziei de impunere, dacă se împlinește dublul perioadei inspecției fiscale.
- Se propune reglementarea clară în cuprinsul art. 131 a faptului că, pe de o parte, în Raportul de inspecție fiscală să se prezinte constatări pentru toate perioadele și obligațiile fiscale înscrise în Avizul de inspecție fiscală, iar pe de altă parte, fiecare perioadă și obligație fiscală ce a făcut obiectul constatărilor, să facă obiectul unei decizii de impunere sau, după caz, a unei decizii de nemodificare a bazei de impunere.
Pentru claritatea și accesibilitatea textului, precum și pentru eliminarea interpretărilor cu privire la caracterul și forma controlul antifraudă și ale actelor de control în cadrul acestei proceduri de control fiscal, se propune completarea prevederilor existente prin introducerea art. 1371-1372, în sensul asigurării unei mai bune transparențe a controlului antifraudă ca procedură de control fiscal, ca premisă pentru o mai bună cunoaștere a drepturilor și obligațiilor contribuabilului/plătitorului și pentru consolidarea principiului bunei-credințe în relațiile dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal.
Totodată, prin completarea cadrului legal care reglementează controlul antifraudă se creează premisa perfecționării colaborării dintre organele fiscale, dar și cu celelalte instituții/autorități cu care ANAF are relații instituționale, potrivit competențelor materiale.
Astfel se propune stabilirea cadrului în care contribuabilul trebuie să-și îndeplinească obligația de colaborare, precum și limitele exercitării, de către organul antifraudă, a limitelor exercitării dreptului de apreciere. - La art. 145 se propune reglementarea excepției potrivit căreia în cazurile în care, în timpul verificării situației fiscale personale, se fac constatări în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală rezultatele se consemnează într-un proces-verbal fără a se mai întocmi raport de verificare și decizie de impunere.
- În vederea debirocratizării și evitării reînnoirii certificatelor de atestare fiscală eliberate de organele fiscale locale se propune majorarea termenului de valabilitate al acestora de la 30 de zile la 90 de zile, prin modificarea art. 159.
Se propune, reglementarea unei excepții la art. 159, în ceea ce privește prezentarea certificatului de atestare fiscală în cazul în care pentru înstrăinare se utilizează formularul de contract aprobat prin ordin al ministrului potrivit dispozițiilor legale în vigoare.”
- Se propune reglementarea posibilității corectării erorilor din documentele de plată întocmite de către terții popriți, inclusiv instituțiile de credit, ori de cate ori se constată îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest articol.
- Se propune completarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală cu un nou articol care să reglementeze restituirea impozitului pe dividende în cazul în care, urmare regularizării dividendelor plătite ca urmare a distribuirii parțiale în cursul anului, potrivit art. 67 din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă sumă de restituit de la buget. Astfel, plătitorul de dividende poate depune la organul fiscal competent o declarație de regularizare/cerere de restituire după restituirea de către asociați sau acționari a dividendelor și până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere restituirea.
- Se propune modificarea art. 181 în sensul schimbării conceptului aplicării penalității de nedeclarare și în cazul obligațiilor fiscale principale stabilite din oficiu de organul fiscal, fără o inspecție fiscală, în vederea creării aceluiași tratament fiscal cu cei care nu declară obligațiile fiscale dar sunt supuși inspecției fiscale.
Totodată, se propune ca reducerea penalității de nedeclarare cu 75% să nu mai fie condiționată de formularea unei cereri exprese a contribuabilului.
Pe de altă parte, ținând cont de faptul că textul de lege prevede că despre aplicarea penalității de nedeclarare se consemnează și se motivează în raportul de inspecție fiscală, rezultă că este necesar, pentru o mai bună claritate a textului, să se stabilească situația în care în raportul de inspecție fiscală nu se menționează acest aspect, sau sunt mențiuni care nu sunt clare așa cum s-a explicat anterior despre mențiunea „nu este cazul”.
De asemenea, s-a reglementat faptul că penalitatea de nedeclarare se datorează și în cazul controlului vamal ulterior, efectuat de organele vamale și finalizat cu emiterea deciziei de regularizare aferente obligațiilor fiscale nedeclarate. - Se propune reglementarea expresă la art. 182 a termenului de prescripție în ceea ce privește dreptul contribuabilului de a solicita dobânda și momentul la care ia naștere acest drept.
- Se propune completarea art. 265 cu prevederi referitoare la măsurile ce trebuie întreprinse în situația în care un debitor aflat în stare de insolvabilitate înregistrează obligații restante după data declarării acestei stări, respectiv, în cazul în care ulterior declarării stării de insolvabilitate debitorii înregistrează alte obligații fiscale restante, organul fiscal comunică un proces - verbal adițional la procesul-verbal de insolvabilitate, în care se înscriu creanțele fiscale născute ulterior declarării stării de insolvabilitate.
- Se propune clarificarea art. 268 în privința incidenței Legii nr. 554/2004, în situația în care organul fiscal nu soluționează cererea unui contribuabil de emitere a unui act administrative fiscal sau nu emite din oficiu un asemenea act, atunci când legea prevede o asemenea obligație.
- Se propune reglementarea expresă în cadrul art. 269 a dreptului contribuabilului de contesta inclusiv acele măsuri care trebuiau constatate de organul de inspecție fiscală, dar nu le-a menționat în raportul de inspecție fiscală, și nici în decizia de impunere, de exemplu declararea în mod eronat a unor obligații fiscale.
Cu alte cuvinte, organul fiscal trebuie să menționeze în raportul de inspecție fiscală toate perioadele fiscale și toate obligațiile fiscale verificate (incluse în Avizul de inspecție), iar în situația în care există anumite omisiuni, contribuabilul trebuie să aibă deschisă calea unei contestații pentru îndreptarea omisiunilor. - Se propune reglementarea expresă la art. 276 a dreptului contribuabilului de a avea acces la dosarul contestației fiscale la cererea acestuia cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele informații și documente.
- Se propune reglementarea posibilității revocării deciziilor de soluționare a contestațiilor în cazul în care se constată că soluția adoptată de structura de soluționare a contestației nu este în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
