Creșterea economică peste așteptări din zona euro creează premisele pentru un nou val de expansiune a investițiilor, iar o parte importantă a capitalului va fi direcționată către țările din Europa Centrală și de Est, care sunt bine poziționate hartă, dar au și câteva probleme structurale, scriu economiștii ING Bank într-un raport. România este atractivă, în principal, prin costul redus cu forța de muncă, în timp ce infrastructura slabă, disparitățile regionale și legislația fiscală volatilă reprezintă minusuri.
După mulți ani de creștere economică redusă, zona euro a început să-și revină și să raporteze o dezvoltare surprinzător de accelerată, cu o creștere de 2,3% a produsului intern brut în 2017 și cu perspective similare în acest an, pe fondul creșterii cererii interne. Țările din uniunea monetară sunt pe cale să atingă limitele capacităților de producție, astfel că investițiile vor fi necesare pentru a ține pasul cu comenzile, scriu economiștii băncii olandeze ING într-un raport semnat de Ciprian Dascălu, economist-șef pentru sucursala din România și Bert Colijn, economist senior pentru zona euro.
Aceste investiții vor fi extinse și în afara granițelor Eurozonei și o zonă predilectă pentru capital este Europa Centrală și de Est, unde se împlinește un deceniu de la sfârșitul ultimului boom al investițiilor străine directe, scrie ING.
„Regiunea ECE ar trebui să atragă în continuare investiții semnificative și devine atelierul Europei. Competitivitatea generată de salariile reduse și apartenența la UE, care oferă o ancoră instituțională puternică pentru protecția investițiilor străine, reprezintă o ofertă convingătoare. Proximitatea geografică față de zona euro este, de asemenea, un avantaj clar, însă regiunea ECE se evidențiază în fața altor piețe emergente prin talentul uman și productivitatea ridicată”, se arată în raport.
Importanța capitalului străin în economiile care au o bază redusă de capital local, cum sunt cele din Est, constă în faptul că vine la pachet cu expertiza firmelor străine și generează o productivitate ridicată și o valoare adăugată mai mare în economie. Salariații multinaționalelor sunt, de asemenea, mai bine plătiți în medie decât cei angajați la companii cu capital autohton.
Pentru a păstra ritmurile ridicate de creștere economică din ultimii ani, țările din regiune trebuie să facă reforme în piața muncii, care să ducă la creșterea ratei participării și a standardelor educaționale. În caz contrar, pe măsură ce salariile vor crește spre media UE, riscurile automatizării s-ar putea manifesta, iar companiile străine s-ar putea orienta către noul val de state membre din Balcanii de Vest, care au ca țintă de aderare la UE anul 2025 și vor intra cu salarii mai mici, potrivit raportului ING.
"Clienții ING ne spun că una dintre provocările cheie în regiunea ECE este disponibilitatea forței de muncă. Să găsești angajați a devenit o limitare, care generează efecte în lanț, cum ar fi rata ridicată de rotație a personalului și creșterea costurilor cu forța de muncă, se arată în raport", scriu economiștii ING.
Multe guverne au crescut salariile minime pentru a împărți cu electoratul beneficiile investițiilor străine, lucru ce în unele cazuri amenință competitivitatea în domeniile care folosesc intensiv munca, însă salariile rămân foarte reduse comparativ cu media UE, se arată în raport.
Creșterea salariilor minime nu a fost suficientă pentru a crește și ponderea populației active, fiind necesare reforme structurale, pentru că regiunea seamănă, în unele situații, cu Germania de la începutul anilor 2000, când era numită "bolnavul Europei", înainte de reformele lui Peter Hartz, notează analiștii.
Ponderea salariilor minime în salariul mediu și evoluția participării forței de muncă. Sursa: Raport ING
Cum stă România în comparație cu competitorii
România a fost unul dintre marii beneficiari ai fluxurilor de capital înainte de criza financiară, mai ales în perioada 2006-2008, când investițiile directe venit din Europa de Vest erau mai mari ca volum decât cele din Polonia. Situația s-a deteriorat rapid în timpul crizei, dar mai ales în perioada de după 2014.
Fluxul investițiilor străine directe. Sursa: raport ING
Avantajele României constau în creșterea economică ridicată și în costul scăzut cu forța de muncă, al doilea cel mai redus din UE, în condițiile în care salariile medii din economie – fără cele de la stat - reprezintă doar 21% din media UE, peste Bulgaria (17%), dar sub Polonia, Ungaria (32%), Croația (39%) și Cehia (40%). Pe de altă parte, infrastructura slabă, disparitățile regionale și legislația fiscală volatilă (a se vedea schimbările haotice și numeroase din ultimii ani ale Codului fiscal) reprezintă provocări pentru investitori, consideră ING.
În sectoarele auto, IT&C și de externalizare a proceselor de afaceri (BPO) expertiza locală este bună și agricultura are un potențial ridicat, iar exporturile au o valoare adăugată internă ridicată, arată ING.
Raportul citează un studiu al Erst&Young din 2015, potrivit căruia firmele se uită cel mai mult atunci când fac investiții în alte țări la stabilitatea politică și legislativă (49% dintre respondenți), la piața domestică (37%), la logistică și infrastructură (30%), productivitate (30%), costurile cu forța de muncă (24%) și pregătirea forței de muncă (22%).
Potrivit unui studiu al Băncii Europene de Investiții de anul trecut, citat în raport, 40% dintre firmele respondente au declarat că vor să-și extindă capacitățile de producție, fie că vorbim de manufactură sau servicii. La capitolul manufactură, Ungaria e pe primul loc, cu 55% dintre răspunsurie pozitive, în timp ce România e pe ultimu loc, cu 38%, în fața sa plasându-se Croația, Cehia, Slovacia, Bulgaria și Polonia.
România este plasată într-un grup de comparație alături de Cehia, Ungaria și Polonia, țări care au prins valul de aderare din 2004 la Uniunea Europeană, în timp ce România a mai avut de așteptat până în 2007.
Țara stă mai prost decât competitorii direcți la capitolul instituții, cu scoruri semnificativ mai reduse la capitolul controlului corupției, statului de drept, calitatea reglementării și a eficienței guvernamentale și ușor mai reduse la capitolul sistemului legal (procesul de insolvență este îndelungat, de pildă) și cel al drepturilor la proprietate, în timp ce punctează mai bine la capitolul libertății comerțului – cu cel mai mare scor la libertatea de formare a prețurilor în piață (de altfel, toate economiile din regiune punctează mai bine decât Germania la acest capitol, care este mai intervenționistă).
România punctează mai bine decât competiția în domeniul exportului de bunuri intermediare, însă stă mai prost la capitolul de exporturi de tehnologie medie și înaltă și la gradul de sofisticare a afacerilor.
Productivitatea din România a avut cea mai mare creștere dintre țările analizate în intervalul 2004-2017, însă baza a fost redusă și se plasează în continuare sub media UE și sub cea din țările competitoare. Cehia conduce la acest capitol, cu un nivel al valorii adăugate brute pe ora de muncă de circa 45% din media UE, Ungaria și Polonia sunt la peste 35%, în timp ce România e la sub 30%. Însă există și câteva domenii unde performează față de competiție, chiar detașat, cum ar fi industria petrolului, unde e peste media UE cu 20 de puncte procentuale, IT (peste 90% din media UE) și domeniul tehnic (circa 70%).
Productivitatea totală a factorilor de producție, care ia în calcul și costurile de producție, inclusiv cele salariale e în spatele competitorilor.
Cehia, cea mai avansată țară din punct de vedere economic din rândul statelor UE care nu au aderat la moneda euro, are perspective bune de creștere economică și o legislație care permite transferul cu restricții limitate a dividendelor, în timp ce la capitolul provocări raportul menționează că forța de muncă e rară, salariile sunt în creștere și lucrătorii străini au restricții la intrarea pe piață. Pe de altă parte, productivitatea cehilor e în creștere și există o expertiză ridicată în sectoarele auto, utilaje și echipamentele electrice.
Ungaria, campiona absolută privind stocul de investiții străine directe, are cea mai redusă taxă pe profit din UE, de 9%, față de 16% în România, și are experiență în sectorul auto, cel al electronicelor și al centrelor de servicii comune (SSC), dar firmele raportează dificultăți majore în a găsi forță de muncă disponibilă, salariile sunt în creștere iar competitivitatea se erodează.
Polonia, țara cu cea mai ridicată creștere economică medie anuală din regiune de după 2007, are cea mai mare populație, cu aproape jumătate din cererea internă cumulată a celor patru țări din comparație și are o forță de muncă de 17 milioane de persoane, dintre care un milion sunt migranți. Polonia are expertiză în industria de outsourcing la nivelul centrelor de servicii (afacerile în care multinaționalele externalizează o parte a componentei de servicii către o subsidiară din altă țară) în IT și are o industrie manufacturieră diversificată. Pe de altă parte, are probleme cu instabilitatea legislativă și se confruntă cu un deficit al forței de muncă, însă creșterile salariale sunt limitate.
