În pofida vremii potrivnice, poate că niciodată nu a fost mai oportun ca angajații să sărbătorească 1 Mai Muncitoresc, dat fiind programul de majorare a salariului minim pe care actualul guvern social-democrat l-a anunțat încă din momentul publicării programului de guvernare.
Dacă PSD se va ține de cuvând, peste 5 ani, în 2022, salariul minim din România va fi de aproximativ 2500 de lei, dublu față de nivelul înregistrat anul trecut.
Angajații (mai exact cei care își vor păstra locurile de muncă în urma majorării salariale - în special membri de sindicat), au două motive să sărbătorească majorarea salariului minim: perspectiva unor venituri mai mari (și celelalte salarii se vor majora în pas cu salariul minim), dar protecția împotriva concurenței reprezentate de șomeri și de noii intrați pe piața forței de muncă (tineri, absolvenți de licee, facultăți) și asta pentru că prevederile privind salariul minim nu vizează, în realitate, ocuparea forței de munca, ci neocuparea ei. Ele nu obligă un patron să angajeze un salariat la nivelul salariului minim, ci îl obligă mai mult să nu angajeze salariatul la anumite niveluri de salariu, și anume la cele situate sub minimul fixat prin lege sau prin contractul colectiv de muncă. Salariul minim nu este altceva decât un preț minim pe forța de muncă. Iar creșterea salariilor posibililor nou - intrați pe piață, muncitori necalificați sau absolvenți de facultate, ii face pe patroni să se gândească de doua ori înainte de a trece la noi angajări. Pentru ei este mai ieftin să înlocuiască munca necalificată, pentru care este responsabilă slaba pregătire sau lipsa de experiență, cu aceea calificata a actualilor angajați, cărora le pot mari salariile și pot cere o productivitate mai mare. Deoarece actualii angajați și posibilii noi angajați pot fi, între anumite limite, substituiți unii altora, ei se afla de fapt în concurenta unii cu alții. Actualii angajați, organizați în sindicate, vor, prin majorarea salariului minim, sa scape de concurență, impunând muncii un preț care-i scoate de pe piața pe cei nou-intrați.
Însă aceasta este doar teorie, susțin social-democrații și unii economiști care consideră că legea cererii și ofertei se aplică oricărui alt bun economic, mai puțin muncii sau capitalului uman (cum le place să numească bunul economic reprezentat de muncă). În opinia lor, studiile econometrice nu susțin ideea majorării șomajului în urma creșterii salariului minim.
Cristian Păun, profesor universitar la Academia de Studii Economice (ASE) îi contrazice. “Concluzia mea este clară: creșterea salariului minim pe economie în România fără ca ea să aibă o conexiune cu productivitatea muncii, competitivitatea sectorului privat etc. este foarte nocivă. Duce clar la șomaj mai ales în rândul tinerilor, mai ales în rândul celor fără educație avansată, a femeilor tinere, a femeilor fără educație avansată și prelungește semnificativ educarea la nesfârșit a românilor”, susține acesta pe pagina sa de Facebook, unde prezintă rezultatele unui studiu privind ”Efectele nocive ale creșterii «din pix» a salariului minim pe economie”.
Potrivit acestuia, în perioada 2010 - 2015 salariul minim real (nu doar cel nominal) a crescut cu 62% (6 ani) corespunzând unei medii anuale de circa 10.4%. “Exceptând anul 2015, creșterea salariului minim a dus la o creștere a șomajului în rândul tinerilor (15-25 ani) de la 22% la 24%, chiar și cu scăderea din 2015 el rămâne mare (21%). Nici cei în vârstă nu stau foarte bine: grupa de vârstă 55 - 65 ani are o creștere (chiar dacă cu oscilații) de la 3.34% la 3.37% (oricum aici situația ocupării este mult mai bună decât la tineri) iar pentru cei peste 65 ani creșterea este de la 0.11% la 0.18% în cei 6 ani”, susține Păun.
În plus, în aceeași perioadă șomajul crește atât la nivelul tuturor celor cu educație de bază, dar și la nivelul grupei de vârstă 15-24 ani cu educație de bază și la nivelul femeilor cu educație de bază.
“Am încercat să văd dacă femeile în general sunt afectate de această evoluție, ca o categorie posibil vulnerabilă. (…) Situația pe total nu este atât de complicată pentru femei. Situația în rândul femeilor tinere însă da: șomajul, pe lângă faptul că e foarte mare (23.4% în 2015) a crescut în perioada 2010 - 2015 de la 22.11% la valoarea menționată. Este clar că există o presiune din partea salariului minim asupra ocupării femeilor tinere care devin tot mai vulnerabile pe măsură ce acest salariu crește.”, susține profesorul universitar.
