Istorica Regie Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor (RADEF) RomâniaFilm, înființată la începutul anilor ’50 ai secolului trecut, după naționalizarea cinematografiei românești, și aflată în prezent în subordinea Ministerului Culturii, intrată în insolvență în urmă cu 2 ani, cum a anunțat atunci Profit.ro, are șansa de a scăpa de faliment, de a se repune pe picioare, de a își plăti datoriile și de a își rentabiliza activitatea cu condiția aprobării de către creditori, în perioada imediat următoare, a planului de reorganizare a Regiei, depus la finalul anului trecut.
Totul depinde de votul pozitiv al ANAF, care este cel mai mare creditor al RomâniaFilm. În ianuarie, Fiscul a votat împotriva planului de reorganizare. Motivul a fost că administratorul judiciar al RADEF a recunoscut la masa credală o creanță ANAF de doar 9,24 milioane lei, în timp ce Fiscul are pretenții de 23,75 milioane lei. Pentru diferența de bani a fost intentat și un proces, aflat încă pe rol și cu următorul termen de judecată programat pe 24 martie.
Luna trecută au fost purtate discuții între administratorul special al Regiei, Adrian Mironescu, și șefa ANAF Mirela Călugăreanu, în urma cărora s-a convenit ca planul de reorganizare al RADEF să fie completat cu un angajament al RomâniaFilm conform căruia, dacă Fiscul va avea câștig de cauză în litigiul menționat, Regia va recunoaște și va achita pe perioada derulării reorganizării întreaga creanță solicitată de ANAF, de 23,75 milioane lei, se arată într-un document al RADEF analizat de Profit.ro.
În consecință, acum a fost convocată adunarea creditorilor RADEF, pentru aprobarea planului de reorganizare completat. RADEF a intrat în insolvență în 2018 și are datorii totale de 44,8 milioane lei.
După Revoluția din decembrie 1989, RomâniaFilm a fost reorganizată ca regie autonomă în 1991, moment când dispunea de un portofoliu de circa 600 de săli de cinematograf în toată țara și de mii de angajați. În prezent mai sunt funcționale doar 16 cinematografe ale Regiei, din care unul singur în București. "Ne trage mult în jos situația din trecut, partea politică nu s-a îngrijit pe parcursul anilor de sălile de cinematograf", declara pentru Profit.ro, la momentul intrării în insolvență, actualul director general și administrator special al RomâniaFilm, Adrian Mironescu.
La finele anului 2016, Guvernul anunța că și-a trimis inspectorii să descopere ce anume s-a întâmplat cu sălile de cinematograf după 1990 și să verifice modul în care a fost gestionat în timp patrimoniul Româniafilm. De la acel moment nu a mai fost anunțat nimic despre vreun rezultat al acestui control. În prezent, mall-urile sunt cele care controlează piața locală a cinematografiei, din punct de vedere al sălilor de spectacol, rețeaua totală cinematografică din România fiind formată din circa 340 de săli de cinema, cu peste 488.000 de spectacole anual și circa 11 milioane de spectatori.
Potrivit planului de reorganizare, RomâniaFilm obține în prezent venituri proprii suficiente pentru a-și susține activitatea curentă, din vânzări de bilete la vizionări de filme în sălile proprii și din închirieri de cinematografe și alte clădiri din patrimoniu. De asemenea, are suficiente contracte în derulare pentru continuarea activității de exploatare a filmelor. În plus, se intenționează redeschiderea unor săli și grădini cinematografice în prezent închise, eventual în parteneriat cu investitori privați.
Astfel, pentru plata datoriilor către creditori, se are în vedere vânzarea mai multor active imobiliare ale RomâniaFilm care nu sunt utilizate în activitatea de exploatare cinematografică. În planul de reorganizare a RADEF se precizează că doar imobilele Regiei care au fost reevaluate până la finalul lunii noiembrie 2019 au o valoare estimativă totală de peste 74 milioane lei, semnificativ mai mare decât cea a datoriilor RomâniaFilm. O parte din clădirile RADEF nu sunt încă intabulate sau se află în litigiu.
Conducerea Regiei a luat unele măsuri de restructurare și eficientizare a activității companiei începând cu 2016, astfel că RADEF a reușit să termine pe profit anul 2017. În 2018, anul intrării în insolvență ca urmare a datoriei istorice acumulate față de ANAF, s-a revenit pe pierdere. Planul de reorganizare, structurat pe 3 ani, își propune ca Regia să ajungă în 2022 la venituri totale de peste 43 milioane lei, față de sub 6 milioane lei în 2018, și un profit brut de 3,45 milioane lei.
Pe de altă parte, foarte recent, moștenitorii foștilor patroni interbelici, totodată fondatori ai companiei confiscate în 1948 care a devenit ulterior RomâniaFilm, au depus o cerere de arbitraj internațional împotriva statului român la Comisia Națiunilor Unite pentru Legislația Comerțului Internațional (UNCITRAL). Aceștia reclamă faptul că România a refuzat să îi despăgubească pentru prejudiciile cauzate familiei lor prin exproprierea strămoașei RADEF, care se intitula atunci Cinegrafia Română (CIRO), nereușind să obțină compensații nici în sistemul românesc de justiție.
Astfel, acțiunea a fost intentată de frații Edward Sukyas (cetățean canadian) și Jak Sukyas (cetățean american), care reclamă încălcarea de către statul român a tratatelor reciproce de protejare a investițiilor semnate cu Canada și SUA prin neachitarea de despăgubiri pentru exproprierea CIRO.
Anterior, cei doi, care sunt născuți în România, au dat în judecată statul român pe această temă încă din 2015 în instanțele americane și susțin că daunele totale suferite de familia lor în urma exproprierii CIRO, cu tot cu presupuse profituri nerealizate, s-ar ridica la circa 2 miliarde de dolari. În martie anul trecut, frații Sukyas au obținut o decizie favorabilă într-o curte de apel americană, potrivit căreia procesul lor poate continua, după ce o instanță inferioară le respinsese plângerea pentru lipsă de jurisdicție.
Frații Sukyas susțin că tatăl și unchiul lor, ambii armeni, au înființat CIRO în anii ’30 la București, sub formă de casă de producție, post-producție și distribuție cinematografică și că aceasta a devenit lider de piață în întreaga Europă de Est, având legături de business semnificative cu parteneri comerciali din Statele Unite, cum ar fi acorduri de distribuție a filmelor produse de giganți americani precum Columbia Pictures, United Artists sau Metro Goldwin Mayer. În plus, CIRO ar fi realizat și jurnale de știri difuzate în cinematografe la comanda autorităților române, ba chiar ar fi produs primul film românesc cu sonor.
Cei doi susțin că RADEF, urmașa CIRO, se folosește în continuare de active care au aparținut companiei familiei lor și are și în prezent deal-uri cu producători și distribuitori americani, precum Lions Gate Films și Buena Vista International.
"CIRO își updata în permanență echipamentele de producție și postproducție cinematografică pentru a lucra exclusiv cu tehnologie de ultimă generație. Grație acestui model de business bazat pe reinvestirea profiturilor, la începutul celui de-al doilea război mondial CIRO ajunsese o companie extrem de valoroasă, cu un preț de piață mult peste cel din momentul înființării sale", se arată în plângerea inițială a celor doi frați.
În replică la solicitarea de arbitraj a fraților Sukyas, statul român a depus o întâmpinare în care susține că, prin faptul că au deschis o a doua acțiune, într-o nouă jurisdicție, reclamanții nu vor decât să își maximizeze în mod speculativ șansele de a obține compensații.
Interesant este că frații Sukyas susțin că business-ul cinematografic al familiei lor nu a fost confiscat de stat prin Legea de naționalizare din 1948, ci înainte de adoptarea acesteia și într-o modalitate mult mai obscură. Mai precis, potrivit plângerii lor inițiale, autoritățile comuniste ar fi făcut presiuni asupra tatălui lor, Vahram Sukyas, rămas unic asociat după emigrarea în SUA a unchiului Melik Sukyas, pentru a le vinde acțiunile la CIRO. Ulterior, acesta ar fi fost arestat sub acuzații false de sabotaj economic, statul continuând să îl preseze să își vândă acțiunile la un preț extrem de mic.
Ulterior, Vahram Sukyas ar fi fost condamnat la plata unei amenzi penale și eliberat din închisoare, iar statul român ar fi confiscat CIRO fără niciun fel de compensație.
După expropriere, tatăl reclamanților a fost achitat de toate acuzațiile, iar lui și familiei sale le-au fost acordate vize de ieșire din țară. Vahram Sukyas a decedat în 1977, fiind moștenit de către fiii săi Edward și Jak Sukyas.
