România a câștigat procesul cu Gabriel Resources, pentru Roșia Montană. Compania trebuie să plătească statului român costuri de arbitraj și o parte a cheltuielilor de judecată. VEZI MAI JOS DOCUMENTUL DECIZIEI OBȚINUT DE PROFIT.RO
România are de primit de la companie, drept cheltuieli de judecată și alte despăgubiri, sume totalizând aproximativ 9,4 milioane de euro (46,75 milioane lei).
"Am câștigat procesul cu Roșia Montană! Am scăpat de un mare necaz", a declarat pentru Profit.ro ministrul Finanțelor, Marcel Boloș.
UPDATE ora 23.44 Premierul Ciolacu confirmă informația Profit.ro.
"Am câștigat procesul Roșia Montană!!! Ne-am luptat pentru România pentru că era nedrept ca fiecare salariat și pensionar al acestei țări să fie penalizat pentru ticăloșia unor antiromâni!
Mulțumesc echipei de avocați care a reprezentat România cu profesionalism, cinste și onoare! Românii nu trebuie să sufere din cauza deciziilor unor premieri care au pus interesele personale mai presus decât interesele naționale! Nu am acceptat jaful în cazul vaccinurilor anti-Covid, nu am făcut-o nici acum!
Bravo, România!", este mesajul lui Ciolacu.
"România a primit astăzi, 8 martie 2024, Hotărârea Acțiunii arbitrale internaționale inițiată de Gabriel Resources Ltd. și Gabriel Resources (Jersey), întemeiată pe Acordurile cu privire la promovarea și garantarea reciprocă a investițiilor încheiate de România cu Guvernul Canadei (ratificat prin Legea nr.356/2009) și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (ratificat prin Legea nr.109/1995). Aceasta a primit numărul ARB/15/31. Potrivit Hotărârii Tribunalului Arbitral, România primește câștig de cauză la acuzațiile adresate de Gabriel Resources Ltd. și Gabriel Resources (Jersey). Mai mult, reclamanții sunt obligați să ramburseze României cheltuielile de judecată aferente procedurii de arbitraj. Potrivit Ordinului tribunalului arbitral nr.3 din 14 noiembrie 2016, după comunicarea hotărârii arbitrale, orice parte trebuie să comunice, în maxim 20 de zile, informațiile pe care le consideră confidențiale. Pentru evitarea oricărui dubiu, România dorește publicarea integrală a hotărârii arbitrale. Prin urmare, dacă tribunalul arbitral va redacta hotărârea arbitrală fără a face trimitere la informațiile confidențiale aflate în posesia sa, atunci hotărârea arbitrală va deveni publică în întregime și se va publica pe site-ul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (https://icsid.worldbank.org)", a transmis ulterior Ministerul Finanțelor.
"Respinge pretențiile reclamantului în linie cu tratatul bilateral de investiții dintre Canada și România și tratatul bilateral de investiții Marea Britanie - România. Dispune reclamantului să despăgubească respondentul pentru costurile procedurii de arbitraj, în sumă de 1,44 milioane de dolari, împreună cu dobândă. Dispune reclamantului să plătească respondentului o parte a cheltuielilor de judecată în sumă de 1,15 milioane de euro, 30,28 milioane lei și 928.641 dolari, împreună cu dobândă. Respinge toate celelalte pretenții ridicate de părți", prevede decizia.
MAI JOS DOCUMENTUL DECIZIEI OBȚINUT DE PROFIT.RO
Decizia a fost dată în procedura de arbitraj cu Gabriel Resources, acționarul majoritar al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer omonim blocat din Munții Apuseni. Procedura de arbitraj s-a desfășurat la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington.
După publicarea/anunțarea verdictului, părțile au 20 de zile pentru a transmite ICSID dacă sunt de acord să fie publicată motivația și ce anume din ea. Cele două părți pot discuta în acest timp în această privință, cât și cu privire la executarea sentinței.
Teoretic, după cele 20 de zile, România are 4 luni pentru a contesta decizia.
Guvernul Ciolacu susține că e de acord cu publicarea întregii documentații procesuale, dar cel mai probabil Gabriel Resources nu va fi de acord cu această variantă.
Potrivit datelor furnizate de către Guvern, anterior deciziei, valoarea totală actualizată a despăgubirilor solicitate se ridica la aproximativ 6,7 miliarde dolari (30,6 miliarde lei). Suma este echivalentul a 1,8% din PIB-ul României estimat pentru anul 2024. Pentru comparație, deficitul bugetar este planificat la 5% din PIB, 86,6 miliarde de lei.
Compania canadiană Gabriel Resources LTD. deține 80,69% din acțiunile Roșia Montană Gold Corporation, restul capitalului fiind controlat de statul român, prin Minvest Roșia Montană. RMGC a fost înființată în anul 1997.
Procedura de arbitraj a durat peste 8 ani, fiind inițiată de cei de la Gabriel Resources în iulie 2015 și declarată închisă de tribunal pe 14 septembrie 2023. Reglementările ICSID prevăd că tribunalul trebuie să emită decizia finală către părți în termen de 120 de zile de la închiderea procedurii, însă dacă constată că nu poate redacta hotărârea în acest interval de timp, instanța arbitrală își poate acorda un termen suplimentar de 60 de zile. În cazul Roșia Montană, tribunalul a anunțat recent părțile că va face uz de acest termen suplimentar de 60 de zile, astfel că decizia va fi emisă cel târziu pe 12 martie 2024.
Ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, a ridicat anterior și posibilitatea unei decizii nemonetare, care nu ar mai pune presiune pe bugetul țării, dar ar obliga România la continurea proiectului de la Roșia Montană.
Inquam Photos / Ovidiu Dumitru Matiu 
"Poate avem și surpriza aceasta a unei decizii nemonetare. Ce înseamnă acest lucru? Că ar putea fi obligat statul român să continue exploatarea. Ne vom supune la decizia care va fi dată de către instanța internațională. Este limpede că această decizie nemonetară, din punct de vedere al efortului bugetar ar fi mai ușor de implementat. E posibil să se țină cont că această licență de exploatare a resursei noastre de aur este încă în vigoare, că acele condiții de mediu, care au fost mult discutate și tehnologia a fost mult discutată, trebuie, dacă sunt îndeplinite condițiile de mediu, trebuie implementate conform acordului de mediu, care nu știu dacă mai este valabil sau trebuie actualizat. Ar fi, din punct de vedere al efortului bugetar, decizia nemonetară mult mai ușor de dus la îndeplinire. Dacă decizia este una nemonetară și va privi continuarea implementării investiției, atunci va trebui să ne supunem acelei decizii. Haideți să vedem care va fi acea decizie și pentru care va trebui să găsim calea legală să o punem în aplicare", a afirmat în februarie Boloș.
Executivul a menționat că eventualele căi de atac la care ar putea face apel autoritățile române în acest caz se regăsesc în "Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr.62/1975".
În documentul cu poziția Guvernului este prezentat și un scurt istoric al litigiului dintre Gabriel Resources și România, în speța privind așa-numitului "proiect minier aurifer de la Roșia Montană".
"Acțiunea arbitrală internațională a fost inițiată în anul 2015 împotriva României de către doi investitori străini, respectiv Gabriel Resources Ltd. și Gabriel Resources (Jersey), și a fost întemeiată pe Acordurile cu privire la promovarea și garantarea reciprocă a investițiilor încheiate de România cu Guvernul Canadei (ratificat prin Legea nr.356/2009) și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (ratificat prin Legea nr.109/1995). Aceasta a primit numărul ARB/15/31. Pe această cale, reclamanții au solicitat tribunalului arbitral internațional să constate că România a încălcat tratamentul just și echitabil și deplina protecție și securitate a investiției Gabriel Resources Ltd. și Gabriel Resources (Jersey), drepturi protejate de cele două acorduri internaționale de protecție a investițiilor. Valoarea totală actualizată a despăgubirilor solicitate a fost, la nivelul anului 2024, de aproximativ 6,7 miliarde USD", informează Guvernul.
Inquam Photos / Ovidiu Dumitru Matiu 
Executivul precizează că, în cursul susținerilor detaliate a acțiunii arbitrale, reclamanții au afirmat că "acest diferend a fost determinat de modul de implementare a așa-numitului 'Proiect minier aurifer de la Roșia Montană'".
Guvernul prezintă succint și susținerile de fapt generale pe care reclamanții le-au invocat în acest dosar.
"Guvernul a inclus în mod necorespunzător și apoi a menținut o zonă a proiectului minier aurifer de la Roșia Montană pe o Listă a Monumentelor Istorice începând cu anul 2010. Organismul competent român (Comisia de specialitate constituită în cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor) nu a emis o recomandare cu privire la evaluarea impactului Proiectului minier aurifer de la Roșia Montană asupra mediului timp de aproximativ nouă ani (2006-2015). Ulterior, s-a susținut că nici până în prezent nu este emis un astfel de acord de mediu", se arată în document.
Conform Executivului, reclamanții au susținut și că, în anul 2013, "Parlamentul a inițiat o lege care nu era necesară și, ulterior, a respins proiectul de lege care ar fi permis implementarea Proiectului minier aurifer de la Roșia Montană".
"În privința listării zonei Roșia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, s-a susținut că: nominalizarea și Listarea UNESCO a făcut implementarea proiectului minier imposibilă din punct de vedere legal, deoarece, din punct de vedere al legislației române, planurile de urbanism trebuie să prioritizeze protejarea moștenirii culturale în dauna drepturilor miniere și trebuie să reflecte 'măsurile de protecție speciale' care se aplică monumentelor istorice care fac obiectul Listării UNESCO; nominalizarea și Listarea UNESCO este fundamentată pe moștenirea culturală a zonei (evaluată ca peisaj) și, prin urmare, peisajul trebuie să fie subiectul unui plan de urbanism care să conțină măsuri speciale de protecție a lui (o noțiune care este incompatibilă cu implementarea proiectului minier); planurile de urbanism în cauză trebuie să prioritizeze protejarea moștenirii culturale în dauna drepturilor miniere și, prin urmare, este imposibil pentru aceștia să obțină autorizația de construire pentru proiectul minier; întrucât subiectul moștenirii culturale este 'Peisajul minier Roșia Montană', în conformitate cu Convenția UNESCO, România și-a asumat obligații care sunt incompatibile cu a permite ulterior implementarea proiectului minier; deși UNESCO a recomandat în anul 2018 ca România să își restrângă nominalizarea la lucrările miniere din perioada romană și site-urile arheologice aferente (observând că proprietatea în sine nu constituie peisaj cultural), România nu a urmat această recomandare- care ar fi putut fi compatibilă cu Proiectul minier- și a menținut nominalizarea cu titlul 'Peisajul minier Roșia Montană' tocmai pentru că Listarea UNESCO a fost mereu dorită în scopul de a nu permite ulterior implementarea proiectului minier; faptul că "Peisajul minier Roșia Montană" a fost simultan înscris și pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în pericol "până la îndepărtarea pericolelor asupra integrității sale datorate unor posibile activități extractive miniere" demonstrează și mai mult că a permite ulterior implementarea proiectului minier ar fi incompatibilă cu Listarea UNESCO", se arată în răspuns.
Inquam Photos / Ovidiu Dumitru Matiu 
Guvernul precizează că în apărările sale scrise "România a respins acuzațiile reclamanților privind încălcarea acordurilor internaționale (...) și a prezentat tribunalului arbitral argumentația sa privind culpa proprie a reclamanților pentru faptul că nu au reușit să obțină avizele prevăzute de legislația națională pentru construirea facilităților necesare exploatării miniere din localitatea Roșia Montană și pentru exploatarea minieră propriu-zisă".
România a mai arătat că reclamanții sunt "singurii responsabili" pentru starea în care se găsesc astăzi, deoarece "nu au reușit să obțină nici măcar licența socială pentru exploatarea minieră".
"Sintagma 'licență socială' este în mod uzual utilizată în industria minieră pentru a exprima suportul pe care companiile, care doresc să exploateze într-o anumită zonă, trebuie să îl obțină din partea comunităților locale și a altor persoane interesate. Faptul că reclamanții nu au obținut licența socială și că aceștia, prin intermediul societății române care deține licența de exploatare, au eșuat în obținerea avizelor necesare pentru implementarea proiectului minier nu poate constitui o culpă a României", se spune în răspunsul transmis Agerpres.
Totodată, în privința listării zonei Roșia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, pentru a apăra deciziile deja luate de unele autorități publice naționale, avocații României au susținut că "înscrierea la UNESCO nu aduce atingere dreptului investitorilor să solicite obținerea permiselor necesare pentru realizarea proiectului minier".
S-a invocat și că "decizia de înscriere nu reprezintă o acțiune a României, ci a UNESCO".
