Conform datelor Băncii Spaniei pentru cel de al treilea trimestru, în primul an după achiziționarea unei locuințe gospodăriile din Spania alocă peste 34% din venitul lor brut în acest sens.
Începând din luna iunie 2020, efortul financiară necesar pentru achiziționarea unei case a rămas peste pragul de 7 ani.
Acest lucru creează o situație dificilă pentru tineri, în special pentru cei care doresc să se mute din casele părinților, dar și pentru cele mai defavorizate segmente ale populației, arată Agerpres.
În al treilea trimestru al anului, prețul locuințelor private și-a accelerat creșterea la 12,1% față de anul precedent, ajungând la 2.153,4 euro pe metru pătrat de suprafață construită, cel mai mare preț înregistrat de la debutul colectării datelor statistice de către Ministerul Locuințelor, în 1995.
Cu această nouă creștere de două cifre, a fost depășit vârful anterior, atins în primul trimestru al anului 2008, chiar înainte de explozia marii bule imobiliare de atunci, când prețul pe metrul pătrat a urcat la 2.101,4 euro.
Cu toate acestea, efortul necesar pentru achiziționarea unei locuințe – măsurat în ani de venit – care este în creștere de cinci trimestre consecutive, este în prezent mai mic decât în timpul acelei bule imobiliare.
Pe atunci, adică la mijlocul anului 2007, familiile aveau nevoie de până la 9,5 ani de salariu brut pentru a cumpăra o locuință.
De asemenea, acum șaisprezece ani, în 2008, cumpărătorii unei locuințe aveau nevoie în acest sens de 54,7% din venitul lor în primul an.
Comparativ, între 1990 și 1991, era necesar peste 72% din venitul anual disponibil al unei gospodării medii.
