Angajații care demisionează după absolvirea unor programe de perfecționare profesională, ale căror costuri au fost suportate de angajatori, sunt obligați să restituie sumele angajatorilor, dacă este stipulată în contract o astfel de clauză, a transmis Larisa Papp, Director la Direcția Relații de Muncă, Inspecția Muncii, la conferința ”Piața muncii, între criză și reinventare”, organizată de Profit.ro.
Conferința, transmisă în direct la Profit TV, a fost organizată în parteneriat cu Zamfirescu Racoți Vasile & Partners
„Codul Muncii vă oferă o pârghie, un instrument, pentru a-l responsabiliza pe salariat, pentru că perfecționarea profesională, în cazul salariaților, se realizează în condițiile stabilite prin actul adițional, care se încheie între angajat și angajator, și prevede obligația salariatului de a restitui sumele folosite de angajator pentru formarea sa profesională dacă părăsește compania într-un termen stabilit tot de comun acord proporțional cu timpul lucrat”, a explicat Papp prevederile legale, răspunzând întrebărilor în acest sens adresate de oamenii de afaceri.
Astfel, ea a arătat că dacă angajatorul plătește, de exemplu, suma de 2.000 euro pentru un program de perfecționare profesională într-un stat precum Germania, iar în actul adițional este stipulat că, dacă angajatul va pleca din companie mai devreme de doi ani, va trebui să restituie companiei suma proporțională cu timpul rămas de muncit, atunci angajatul care stă doar un an va trebui să restituie 1.000 euro companiei.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
De altfel, în privința angajaților aduși din țările asiatice care părăsesc joburile după o perioadă scurtă și pentru care antreprenorii suportă costuri suplimentare pentru transport și cazare, aceștia pot fi sancționați pentru abatere disciplinară, iar angajatorii trebuie să informeze Inspectoratul General pentru Imigrări.
„Avem problema nepalezului care vine și pleacă (prezentat ca exemplu în timpul conferinței de către un antreprenor - n.r.). Libertatea muncii este garantată de Constituție, deci nu poți îngrădi unui om nicăieri în spațiul UE să lucreze la un anumit angajator. Sigur, având un contract, îi poți impune niște rigori. Dacă angajații străini pleacă și nu vă anunță, încălcând clauzele din contractul de muncă, înseamnă abatere disciplinară. Dacă pleacă la un alt angajator și nu știți unde pleacă, ca angajator aveți obligația să informați imediat IGI (Inspectoratul General pentru Imigrări - n.r.), iar noul angajator la care merge trebuie să reia procedura la IGI pentru a obține documentația aferentă încheierii raportului de muncă pentru acel angajator. Că nu se respectă legislația este alt subiect”, mai spune Papp.
Ea a explicat că angajații străini, din țările asiatice, care vin în România și lucrează cu contract de muncă nu pot pleca în alte state precum Germania să muncească în baza vizei de muncă și a avizului de angajare primite pentru România.
„Pentru a pătrunde pe piața de muncă din Germania trebuie să îndeplinească legal formalitățile stabilite de statul german pentru a intra ca lucrător terț pe acea piață”, afirmă Papp, adăugând că singura facilitate creată în spațiul comunitar pentru acești lucrători din state terțe se aplică doar angajatului detașat din România în alt stat de către compania respectivă.
O altă problemă semnalată de Papp este lipsa de informare din partea celor care pleacă să muncească în străinătate și care, de cele mai multe ori, devin victimele unor abuzuri.
„Este acest exod al forței de muncă în afară, în alte state UE, statele din vest în principal. După ce ajung acolo, primim multe sesizări, pentru că, din păcate, mulți pleacă fără o minimă informare despre condițiile în care își vor desfășura activitatea și devin victimele unor abuzuri”, a atenționat directorul.
