Regizoarea Cătălina Buzoianu a murit la vârsta de 81 de ani, au anunțat foști studenți și colegi de-ai artistei, pe Facebook.
"A apus Steaua unui om și a unui regizor care a făcut Istorie în Teatrul Românesc! Dumnezeu să o odihnească pe Cătălina Buzoianu! Condoleanțe, Velica ! Condoleanțe, Ștefan Iordănescu! Condoleanțe familiei!", a scris actrița Oana Pellea pe Facebook, potrivit News.ro.
"Dumnezeu să o ierte și să o odihnească pe doamna Cătălina Buzoianu! Multe dureri zilele astea...", a scris actorul Cosmin Șofron.
Vlad Massaci: "A murit Cătălina Buzoianu. Am avut norocul să-i fiu student. Mulțumesc pentru tot, doamna Buzoianu".
"Mulțumim, doamna Cătălina Buzoianu" Drum lin printre stele", este mesajul de pe pagina Amintiri despre Teatrul Românesc.
Cătălina Buzoianu a fcut parte dintre cei mai importanți regizori de teatru din România. Și-a dedicat viața scenei și învățământului teatral, din 1975 fiind profesoară la catedra de regie teatru, iar din 1990 - decan al secției de teatru din cadrul UNATC București.
Căsătorită cu actorul Papil Panduru, are doi copii - Ștefan Iordănescu (dintr-o căsătorie anterioară) regizor de teatru și fost director de teatru (la Naționalul din Timișoara și la Teatrul Bulandra din București), și pe Velica Panduru, scenograf de carieră.
Cătălina Buzoianu a montat peste o sută de piese în țară și în străinătate, activitatea sa artistică fiind recompensată cu numeroase premii românești și internaționale.
BIOGRAFIE - Cătălian Buzoianu, "o binefacere pentru teatrul românesc"
Cătălina Buzoianu a fost "o binefacere pentru teatrul românesc", spunea actrița Mariana Mihuț, la Festivalul Național de Teatru, a cărui ediție din 2018 i-a fost dedicată.
"Cătălina Buzoianu este o minune. Combinația de talent, inteligență, vulnerabilitate și forță, imaginație, bun gust rafinat, cultură imensă fac din ea unul dintre cei mai reprezentativi regizori români. Mă consider foarte norocoasă că am avut ocazia să lucrez cu ea sau din sală să-i admir operele, de-a lungul timpului. Aș dori ca toți tinerii actori, care nu au apucat să lucreze cu ea, nu au apucat să-i vadă spectacolele, să știe ce înseamnă Cătălina Buzoianu. Menționez aici „Maestrul și Margareta”, „Dimineața pierdută” și alte minuni pe care le-a făcut ea de-a lungul anilor, dar și spectacole în care am jucat eu: „Interviu”, „Copilul îngropat”, „Petru”… Sunt absolut minunate, sunt niște capodopere. Ea este unul dintre cei mai reprezentativi regizori. A acoperit o perioadă de zeci de ani cu spectacolele ei, adică a fost chiar o binefacere pentru teatrul românesc… Au existat regizori așa de mari, cu o cultură ca ei, cu un gust rafinat pe care nu știu de câte ori îl mai poți întâlni astăzi", a spus atunci Mariana Mihuț, citată pe site-ul fnt.ro.
Horațiu Mălăele mărturisea: "Pentru prietenia ei blândă și constantă, pentru risipirea ei voluntară, generoasă și dezinteresată, pentru spectacolele ei nepereche, care au devenit repere și mândria teatrului românesc – pentru toate acestea – o îmbrățișez cuminte și îi sărut mâna".
"Personalitatea ei m-a copleșit, m-a influențat, zic eu, pozitiv, în felul de a gândi și în seriozitatea de a percepe și de a face lucrurile. Îmi rămâne doar să-i mulțumesc pentru această „întâlnire” rară, care m-a făcut ceea ce sunt!", au fost cuvintele scenografei Lia Manțoc.
Maia Morgenstern spunea că a avut privilegiul de a o cunoaște de foarte tânără.
"Îndrăznesc să spun că m-a format, mi-a format gustul pentru teatru și percepția asupra acestei arte. Am urmărit, din adolescență, spectacolele ei de la Teatrul Mic. Apoi am avut șansa să urmăresc unul, poate dintre primele spectacole realizate de doamna Cătălina Buzoianu, alături de doamna Valeria Seciu, în ceea ce a însemnat teatrul independent în jurul anilor ‘90. Apoi am avut ocazia să lucrez cu doamna Cătălina Buzoianu „Teatru descompus”. E un spectacol la care m-aș referi cu mare bucurie, așa cum aș vorbi despre multe alte spectacole de la Teatrul Bulandra, cum ar fi „Patul lui Procust”, bunăoară".
Tot anul trecut, pe 31 august, Cătălina Buzoianu a fost decorată de președintele României cu Ordinul Național "Serviciul Credincios" în grad de Comandor. Decretul a fost în semn „de apreciere deosebită a prestigioasei cariere artistice în care, timp de peste 50 de ani, prin talent și abnegație, a regizat spectacole marcante atât în țară, cât și în străinătate, pregătind cu exigență și, în același timp, cu multă căldură umană generații de regizori".
Cătălina Buzoianu, un reper al teatrului românesc, a regizat unul dintre cele mai mari spectacole - "Dimineața pierdută", un spectacol-manifest, montat în toamna anului 1986. "A fost cel mai bun din viața mea", mărturisea anul trecut regizoarea.
Distribuția spectacolului "Dimineața pierdută" a cuprins nume mari ale teatrului românesc: Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Victor Rebengiuc, Valentin Uritescu, Ion Besoiu, Rodica Tapalagă, Tora Vasilescu, Irina Petrescu, Mihai Constantin, Lucia Mora, Ina Apostol, Răzvan Ionescu, Eugenia Balaure.
Cătălina Buzoianu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București (1965 - 1970), la clasa de regie a profesorului Ion Olteanu. A participat, în paralel, la atelierele de creație ale profesorilor Radu Penciulescu și David Esrig.
După absolvirea institutului a fost repartizată la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Iași, unde a pus în scenă spectacolele "Pescărușul" de A. P. Cehov (1970), "Bolnavul închipuit" de Moliere (1970), "Poveste de iarnă" de William Shakespeare (1973).
A fost regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, până în 1973. Aici a montat spectacolul "Peer Gynt", de Ibsen (1972), potrivit site-ului teatrul-azi.ro.
Cătălina Buzoianu a fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din București în perioada 1979 - 1985.
Dintre spectacolele pe care le-a regizat aici se numără: "Efectul razelor gamma asupra anemonelor", de Paul Zindel (1978), "Să-i îmbrăcăm pe cei goi", de Luigi Pirandello (1979), "Maestrul și Margareta", după Mihail Bulgakov (1980), "Niște țărani", de Dinu Săraru (1981), "Trovarsi", de Luigi Pirandello (1992), "Pescărușul", de A. P. Cehov (1993), "Sonata fantomelor", de August Strindberg (1999), "Spirit", de Margaret Edson (2001), "Lolita", de Vladimir Nabokov (2002), "Cum gândește Amy", de David Hare (2005), "Furtuna" de William Shakespeare (2009).
A fost regizor permanent la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" din București între anii 1985 și 2006, unde a regizat "Interviu", de Ecaterina Oproiu (1975); "O dimineață pierdută", de Gabriela Adameșteanu (adaptare proprie, 1986), "Uriașii munților", de Luigi Pirandello (1988), "Merlin", de Tancred Dorst (1991), "Patul lui Procust", după Camil Petrescu (1995), "Șase personaje în căutarea unui autor" de Luigi Pirandello (1995), "Copilul îngropat" de Sam Shepard (1996), "Petru", de Vlad Zografi (1998), "Mutter Courage", de Bertolt Brecht (1999), "Turandot", de Carlo Gozzi (2000), "Tatăl", de August Stindberg (2004), "Richard al III-lea se interzice", de Matei Vișniec (2006).
