Agenția Națională pentru Administrare Fiscală a trimis Guvernului mai multe propuneri privind modificarea legislației în domeniul insolvenței. În opinia specialiștilor, dacă vor fi puse în practică, respectivele modificări vor reduce substanțial șansele creditorilor, inclusiv ale statului, de a mai recupera creanțele înregistrate față de firmele insolvente.
O bună parte din propunerile ANAF, despre care Profit.ro a relatat în exclusivitate, avantajează creditorii și pornesc de la premisa că debitorul este, în general, de rea-credință, afirmă practicienii în insolvență.
“Unele dintre propunerile făcute de ANAF pot fi discutate, dar atunci când vii și spui că procedurile de insolvență s-au transformat într-o modalitate de fraudare este foarte grav. Insolvența este necesară. Fără insolvență nu există capitalism. Când autoritățile spun că această instituție ar trebui desființată înseamnă că autoritățile vor să lase economia fără un stâlp de susținere. Procedura aceasta este transparentă și corectă pentru că în cadrul ei toată lumea își asumă pierderi. Nu doar creditorii, nu doar debitorul, nu doar statul”, a declarat Gheorghe Piperea, președintele interimar al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), prezent la un eveniment pe teme de specialitate organizat de ziarul Bursa.
Cea mai mare parte a propunerilor înaintate de ANAF nu constituie o premieră. Ele au mai fost discutate și în contextul dezbaterilor care au precedat modificările aduse legii insolvenței, la jumătatea anului 2014. Parlamentarii din comisiile de specialitate au respins însă atunci propunerile Fiscului, iar legea a trecut într-o formă agreată de practicieni.
“Se revine și se insistă. De unde această aversiune împotriva debitorilor și a procedurilor de insolvență? ANAF ar trebui să știe că opinia noastră este că nu aceasta este soluția”, a afirmat Simona Miloș, avocat și președinte al Institului Național de Pregătire a Practicienilor în Insolvență (INPPI).
CITEȘTE ȘI EXCLUSIV Noile norme prevăd că firmele și PFA de apartament plătesc impozit ca pentru locuință, chiar dacă au activitate la sediu Ea aduce și un exemplu concret de modificare prin care statul își reduce propriile șanse de a mai recupera creanțele bugetare.
“Una dintre propunerile ANAF este că solicită accelerarea trecerii către faliment în cazul prezenței unei creanțe curente (debitorul a înregistrat datorii restante noi după intrarea în procedura de insolvență - n.r.). Eu sunt de părere că astfel ANAF își taie craca de sub picioare. O creanță curentă trebuie să poată fi contestată. De aceea insolvența aduce toți creditorii în fața judecătorului sindic”, spune Miloș.
Cât contează insolvența pentru economie
Unul dintre argumentele cu care ANAF motivează atitudinea față de debitor și față de procedura insolvenței este acela că rata de succes a reorganizărilor este foarte mică, adică foarte puține firme reușeșc să evite lichidarea. Argumentul ANAF însă, susțin reprezentanții practicienilor, nu este neapărat valid, deși se bazează pe cifre reale.
“S-a afirmat că procentul ridicat al falimentelor, circa 95% din totalul insolvențelor, face derizorie încercarea de a îi salva pe cei 5%. În primul rând, ar trebui eliminate din statistică firmele care în momentul declarării insolvenței nu au niciun fel de bunuri. Ele reprezintă nu mai puțin de 84% din total, iar eliminarea lor ar arăta că insolvența reprezintă cu adevărat o miză. Poate că o propunere de lege ar trebui să fie tocmai eliminarea din procedura de organizare a societăților care nu au active”, arată Simona Miloș.
Ea mai spune că reorganizările au funcționat mai ales în cazul companiilor mari, importante pentru economie, motiv pentru care, chiar dacă reprezintă doar 5% din totalul dosarelor, ele sunt mai valoroase decât restul de 95%.
Deși în continuare mic, procentul reorganizărilor reușite a crescut în ultimii 6-7 ani. Dacă în 2008 doar puțin peste 1% din firmele insolvente reușeau să se salveze, la finele lui 2015 procentajul era de 5,2%, spune Vasile Godâncă Herlea, partener la CITR.
CITEȘTE ȘI EXCLUSIV SRI face instructaje contraspionaj și în companiile private: "Doar la cerere și gratuit" Pentru a sublinia eficiența procedurilor de insolvență, Herlea a mai arătat că, din cele 397 de companii cărora le-a fost aprobat planul de reorganizare în 2013, în prezent se află încă în viață 107, echivalentul unei rate de succes de aproximativ 27%.
Accesul la finanțare este esențial. Legile tind să îl limiteze
“Sunt mai multe motive pentru care procedura de insolvență nu are încă succesul pe care ar putea să îl aibă. Este vorba în primul rând de accesarea tardivă a insolvenței. Procedura este văzută ca un bau-bau. De aceea se încearcă metode de a împinge cât mai mult termenul, deși firmele sunt de facto insolvente. În al doilea rând, sunt foarte puțini specialiști care știu să propună un plan de reorganizare. Cea mai importantă cauză, însă, este lipsa sursei de finanțare. Dacă nu există o infuzie de capital, nu poți avea nicio pretenție de reorganizare. Sunt extrem de rare cazurile când firmele renasc din propria cenușă”, arată Godâncă.
Societatea pe care o reprezintă, CITR, a reușit, în câteva situații, să convingă băncile să acorde credite noi unor societăți insolvente. Regulamentele BNR, însă, îngreunează aceste demersuri, arată specialistul. BNR impune băncilor comerciale să provizioneze 90% din valoarea creditelor acordate firmelor insolvente.
Mai mult, legislația din România în ceea ce privește prioritățile de care beneficiază creditorii care aduc bani în cadrul procedurii de insolvență este foarte greu de aplicat. În acest moment, legea spune că acei creditori care aduc bani în timpul desfășurării procedurii se pot îndestula, în caz de faliment sau de succes al planului de reorganizare, cu prioritate, chiar înaintea băncilor care dețin titluri de garanție. Articolul de lege, arată Godâncă, își găsește extrem de rar aplicații concrete, pentru că procedurile sunt neclare.
O propunere a ANAF care ar limita , de asemenea, accesul la finanțare, este interzicerea cesiunilor de creanță. Fără un astfel de instrument, este mai dificilă identificarea și “interesarea” unor potențiali finanțatori.
Pe de altă parte, ANAF propune și atragerea răspunderii pentru administratorii care denunță contractele în vigoare. În acest fel, administratorul este privat de o pârghie des utilizată pentru maximizarea averii debitorilor.
CITEȘTE ȘI Listele ANAF: Publicarea datelor pe site echivalează cu acceptul tacit privind datoriile. Urmează executarea “Denunțarea este o facilitate legală pentru maximizarea averii. Este o încetare a unui contract care devine exagerat de oneros pentru debitor și trebuie să înceteze chiar dacă nu există clauză contractuală de denunțare. Instituția denunțării este definită în Codul Civil. Ea niciodată nu se va mai putea produce dacă va presupune angajarea răspunderii administratorului”, arată Stan Tîrnoveanu, co-managing partner la ZRP Insolvency.
ANAF propune printre altele, ca legea să fie modificată astfel încât neachitarea unei datorii curente va atrage rapid falimentul. În același timp, o firmă care își cere intrarea în insolvență nu își va mai putea propune administratorul/lichidatorul, iar intrarea în insolvență nu va mai fi posibilă dacă Fiscul nu a fost anunțat în prealabil sau dacă a început deja un control fiscal, până la finalizarea verificării.
Simultan, va fi înăsprită posibilitatea ca o firmă aflată în iminentă insolvență să fuzioneze cu o altă societate pentru a fi radiată din Registrul Comerțului și va fi limitată cesiunea de creanțe în procedura de insolvență.
Prin noi reguli care urmează să fie introduse, vor fi blocate operațiunile prin care facturi deja emise sunt stornate prin emiterea altora noi, sub forma unor cheltuieli curente, pentru a fi plătite cu prioritate, iar rangul cu care este înscrisă creanța în tabelul creditorilor va fi cel de la momentul garantării, fără posibilitate de reevaluare doar pentru ca planul de reorganizare să fie aprobat nejustificat.
