Procedura angajantă de rezervare de capacitate pentru determinarea rentabilității economice a proiectului prelungirii conductei internaționale de transport de gaze naturale BRUA din Ungaria până în Austria, la hub-ul central-european de la Baumgarten, proiect menit inclusiv să permită tranzitul către Occident al producției potențiale de gaze românești offshore din Marea Neagră, a fost finalizată luna aceasta cu un eșec total, niciun furnizor sau trader nerezervând vreun metru cub de capacitate la licitația organizată de transportatorii de gaze din cele două țări, FGSZ și Gas Connect, după cum a relatat Profit.ro. Licitația nu a fost organizată însă din proprie inițiativă, ci în urma unei decizii executorii în acest sens a Agenției de Cooperare a Reglementatorilor din domeniul Energiei (ACER) din Europa de anul trecut, pe care transportatorul de gaze maghiar a atacat-o între timp la Tribunalul UE.
În aprilie 2019, ACER a decis efectuarea unui test economic în vederea stabilirii viabilității proiectului BRUA pe segmentul său ungaro-austriac, decizie rămasă definitivă în august anul trecut. Testul a fost efectuat luna aceasta și s-a încheiat fără nici un fel de rezervare de capacitate, finalizându-se cu o "decizie finală de investiție negativă", potrivit unui anunț al FGSZ.
Anterior, însă, în toamna anului trecut, FGSZ a atacat decizia ACER care a impus efectuarea testului la Tribunalul UE. În întâmpinarea depusă la Tribunal, operatorul de transport gaze din Ungaria a acuzat că, prin decizia sa, ACER ar fi încălcat mai multe prevederi ale legislației europene în domeniul gazelor naturale și nu numai.
"În susținerea acțiunii, reclamantul invocă zece motive. Primul motiv, prin care se susține că ACER nu avea competența să adopte decizia atacată. Al doilea motiv, prin care se susține că ACER a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 713/2009 prin obligarea reclamantului să implementeze Proiectul HUAT. Al treilea motiv, prin care se susține că ACER a încălcat articolul 28 alineatul (1) litera (d) și articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/459 prin modificarea parametrilor testului economic impus de articolul 22 alineatul (1) din acest regulament. Al patrulea motiv, prin care se susține că ACER a încălcat articolul 22 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/459 prin neincluderea valorii actuale a creșterii preconizate a venitului autorizat sau a venitului-țintă al reclamantului cu capacitatea incrementală. Al cincilea motiv, prin care se susține că ACER a încălcat articolul 28 alineatul (2) din regulamentul (UE) 2017/459 prin neanalizarea corespunzătoare și prin neluarea în considerare a oricărui efect negativ al Proiectului HUAT asupra concurenței și asupra funcționării eficiente a pieței interne a gazelor. Al șaselea motiv, prin care se susține că ACER a încălcat articolul 194 alineatul (1) TFEU prin neluarea în considerare a principiului solidarității energetice care ar fi obligat ACER să țină seama de interesele altor actori și să evite adoptarea unor măsuri care ar afecta interesele Uniunii sau ale unui stat membru. Al șaptelea motiv, prin care se susține că, prin adoptarea deciziei atacate, ACER a încălcat articolele 17, 18 și 51 din Carta drepturilor fundamentale, libertatea reclamantului de a desfășura o activitate comercială și dreptul de proprietate al reclamantului. Al optulea motiv, prin care se susține că ACER a încălcat articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale atunci când a acceptat să continue procedura înainte ca dosarul să fie pregătit suficient și fără să stabilească sau să ia în considerare toți factorii relevanți. Al nouălea motiv, prin care se susține că dreptul la apărare al reclamantului a fost încălcat de camera de recurs prin neacordarea unui timp suficient reclamantului pentru a răspunde la memoriul în apărare și pentru a analiza duplica înainte de ședință. Al zecelea motiv, prin care se susține că decizia Camerei de recurs este afectată de o eroare vădită de interpretare a dreptului Uniunii în condițiile în care aceasta nu a efectuat un control deplin și o apreciere a legalității deciziei atacate", arată instanța europeană.
Procesul este în continuare pe rol.
Planul inițial era ca această conductă BRUA să ajungă până în Austria, la hub-ul de la Baumgarten, însă, în vara anului 2017, Transgaz a anunțat că FGSZ i-a transmis că nu a primit aprobare din partea Consiliului de Supraveghere al companiei pentru construirea secțiunii ungare a conductei internaționale BRUA până în Austria. Ulterior, în vara anului 2018, reprezentanții FGSZ declarau, într-o întâlnire la București cu presa românească, că, dat fiind că proiectul BRUA se intersectează cu tronsonul de gazoduct Ungaria-Slovacia-Austria, până la 5,2 miliarde de metri cubi de gaze proveniți din zăcămintele românești din Marea Neagră pot fi transportate anual din Ungaria în Slovacia, iar de acolo eventual în Austria, fără să fie nevoie de investiții în conducte noi care să ducă gazele din Ungaria la Baumgarten.
În aprilie 2018, instituțiile de reglementare în energie din Austria (E-Control) și Ungaria (MEKH) au lansat o procedură comună de aprobare a proiectului de creștere a capacității de transport prin punctul de interconectare dintre sistemele de transport de gaze dintre cele două țări de la Mosonmagyaróvár, parte a proiectului inițial BRUA, proiect comun al operatorilor FGSZ și Gas Connect. În cele din urmă, MEKH nu a aprobat proiectul. Ulterior, pe 16 octombrie 2018, cele două instituții de reglementare au notificat ACER că se află în dezacord în privința proiectului.
ACER a decis în aprilie 2019 să impună efectuarea unui test economic în vederea stabilirii viabilității proiectului BRUA pe segmentul său ungaro-austriac, decizie rămasă definitivă în august anul trecut. Testul a fost efectuat luna aceasta și s-a finalizat cu rezultat negativ.
În motivarea deciziei sale, ACER a prezentat și punctele de vedere exprimate de terți interesați de proiect. Astfel, mai mulți furnizori și traderi de gaze de top au arătat că riscurile de reglementare și cele politice din România compromit însăși ideea care a stat la baza gazoductului, respectiv transportul gazelor din Marea Neagră pe piețele europene, ceea ce explică parțial recentul rezultat negativ al procedurii de rezervare de capacitate.
De exemplu, Engie a susținut că “proiectul HUAT nu poate fi privit în mod izolat de situația din regiune, în special, de creșterea riscurilor de reglementare sau politice. De exemplu, legislația propusă de România ar putea submina fezabilitatea economică a fazei a II-a a BRUA pe segmentul româno-ungar. Acest lucru înseamnă că cei interesați de rezervarea de capacitate fie prin Slovacia, fie direct pe traseul Ungaria-Austria, se întreabă în prezent dacă dacă principala sursă de gaz (Neptun Deep - n.r.) prevăzută pentru aceste capacități va mai fi accesibilă. În plus, au fost oferite pieței extrem de puține informații privind calendarul, capacitățile tehnice și condițiile de acces la noua conductă care ar urma să aducă gaze în Ungaria din TurkStream (prin Bulgaria și Serbia - n.r.)”.
Principalul furnizor de gaze din Ungaria, MFGK, a fost cel mai categoric, arătând că nu susține proiectul inițial al BRUA ca urmare a “incertitudinilor în creștere legate de producția offshore din din România, incertitudini create de recentele modificări ale legislației românești, care impun condiții nefavorabile de stabilire a prețurilor și de impozitare pentru producătorii de gaze offshore”.
Și MET Austria GmbH s-a referit la România, considerând că orice test economic pe segmentul ungaro-austriac ar trebui precedat de clarificarea principalelor proiecte regionale, inclusiv a testului economic pe faza a doua a BRUA dintre România și Ungaria. Pe lângă acesta, ar trebui, în opinia MET, realizate teste similare și pentru gazoductul ungaro-slovac, dar și pentriu prelungirea TurkStream.
De altfel, procedura de rezervare de capacitate pe faza 2 de dezvoltare a gazoductului internațional BRUA, prin care capacitatea de transport a conductei ar urma să fie majorată la 4,4 miliarde metri cubi pe an, de la 1,75 miliarde, cât va asigura prima fază a proiectului, procedură demarată inițial în 2017 și prelungită în numeroase rânduri, s-a finalizat cu un eșec în aprilie anul acesta, operatorii de transport de gaze din România și Ungaria constatând că cererea este insuficientă pentru ca proiectul să fie rentabil și fezabil din punct de vedere economic.
