Guvernul vrea să înăsprească legislația privind regimul stării de asediu și al celei de urgență, după ce teste realizate în cadrul unor exerciții NATO au dus la concluzia că cea în vigoare are lacune în ceea ce privește mobilizarea rezerviștilor și accesul forțelor armate la resursele economiei.
"În urma testării mecanismelor de punere în aplicare a măsurilor excepționale corespunzătoare stărilor de urgență și de asediu, în cadrul exercițiilor NATO de management al crizelor, a rezultat faptul că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, coroborate cu cele ale altor acte normative din domeniul apărării, determină o serie de limitări în ceea ce privește pregătirea și utilizarea resurselor umane din rezerva de mobilizare, respectiv accesarea produselor și serviciilor din economia națională de care forțele destinate apărării au nevoie pentru îndeplinirea misiunilor pe timpul stărilor mai sus menționate", se arată într-un document guvernamental.
Astfel, Executivul vrea să completeze OUG menționată cu prevederea potrivit căreia conducătorii autorităților publice și administratorii operatorilor economici care asigură servicii de utilitate publică în domeniile energetic, sănătate, agricultură și alimentație, alimentare cu apă, comunicații și transporturi au obligația de a asigura continuitatea furnizării serviciilor esențiale pentru populație și pentru forțele destinate apărării, pe timpul stării de urgență sau asediu.
În plus, potrivit sursei citate, Guvernul este nemulțumit de faptul că "pe timpul stării de urgență nu există pârghii legale prin care instituțiile statului să poată obliga operatorii economici să-și reorienteze activitatea/producția către realizarea produselor și prestarea serviciilor destinate forțelor sistemului național de apărare".
De asemenea, autoritățile au în vedere "crearea cadrului legal pentru mobilizarea parțială, pe timpul stării de asediu, a unor operatori economici prevăzuți cu sarcini în Planul de mobilizare a economiei naționale pentru apărare (PMENA), în scopul punerii la dispoziția forțelor destinate apărării a produselor și serviciilor de care au nevoie pentru îndeplinirea misiunilor pe timpul acestei stări".
O altă modificare vizată este aceea ca, pe timpul stării de asediu sau al stării de urgență, instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale să poată concentra rezerviști nevoluntari pentru instruire și îndeplinirea unor misiuni sau să poată chema persoane fizice apte de muncă "pentru prestări de servicii în interes public".
Asta pentru că, potrivit legislației în prezent în vigoare, rezerviștii pot fi concentrați sau mobilizați pe timpul stării de asediu, al stării de mobilizare și al stării de război, nu și pe timpul stării de urgență, când executarea serviciului militar continuă să se realizeze pe bază de voluntariat, concentrarea și mobilizarea rezerviștilor fiind forme ale serviciului militar obligatoriu. Pe cale de consecință, pe timpul stării de urgență, unitățile militare din forțele destinate apărării pot utiliza în prezent numai personalul militar în activitate și rezerviștii voluntari, personal care, potrivit documentului citat, este insuficient pentru îndeplinirea misiunilor.
În plus, Guvernul mai vrea, potrivit documentului citat, ca pe durata stării de asediu sau de urgență să aibă dreptul legal de a dispune rechiziționarea de bunuri.
Legislația în vigoare prevede că starea de asediu și starea de urgență privesc situații de criză ce impun măsuri excepționale care se instituie în cazuri determinate de apariția unor pericole grave la adresa apărării țării și securității naționale, a democrației constituționale ori pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre.
Astfel, starea de asediu este definită ca "ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, militară, economică, socială și de altă natură aplicabile pe întreg teritoriul țării ori în unele unități administrativ-teritoriale, instituite pentru adaptarea capacității de apărare a țării la pericole grave, actuale sau iminente, care amenință suveranitatea, independența, unitatea ori integritatea teritorială a statului. În cazul instituirii stării de asediu se pot lua măsuri excepționale aplicabile pe întreg teritoriul țării ori în unele unități administrativ-teritoriale".
Starea de urgență este "ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situații: a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale; b) iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre".
