Divorțul între Regatul Unit și Uniunea Europeană este consumat, la cinci ani de la refrendumul Brexitului de la 23 iunie 2016, însă disensiuni puternice continuă să existe cu privire la schimbările profunde care abia încep să se facă simțite, într-un context bruiat de pandemia covid-19, relatează AFP.
Aproape 52% dintre britanici au votat atunci în favoarea ieșirii regatului din Uniune, iar 48% în favoarea rămânerii în blocul european. Rezultatului referendumului a provocat o undă de șoc atât în țară, cât și în rândul aliaților săi europeni și nu numai, arată news.ro.
După mai multe amânări și după trei ani de psihodramă politică, Regatul Unit și-a ridicat ancora la 1 februarie 2020 și a întors spatele aproape unei jumătăți de secol de integrare europeană.
Această plecare a fost urmată, de la 1 ianuarie, în urma unei perioade de tranziție și unui acord comercial negociat dureros, de o ieșire definitivă din Uniunea Vamală și din piața unică europeană.
De la începutul anului, schimburile comerciale între foștii parteneri au scăzut, iar regatul încă nu a gustat din beneficiile unei țări ”independente”, cu un prestigiu revigorat pe scena internațională, așa cum a promis premierul conservator Boris Johnson, un mare campion al Brexitului.
MAJORITATEA BRITANICILOR, ACUM ÎMPOTRIVA BREXITULUI
Cu ocazia marcării a cinci ani de la referendum, șeful Guvernului a scos în față progresele permise, în opinia sa, de ”decizia capitală” de a părăsi UE, printr-o înăsprire a imigrației, succesul campaniei vaccinării împotriva covid-19 și noi acorduri comerciale.
”Acum, că ne refacem după pandemie, vom profita din plin de potențialul suveranității noastre regăsite”, dă el asigurări.
Între timp, ieșirea din UE mai degrabă a afectat unitatea țării.
Separatiștii aflați la putere în Scoția - eurofili - văd o nouă ocazie de a avansa în lupta lor pentru independență, un mijloc, în opinia lor, de a se întoarce în UE.
Pentru prima oară, de generații, britanicii nu se mai bucură de un acces liber pe continent - și viceversa -, întrucât libera circulație a persoanelor s-a încheiat.
Divorțul este de-acum deplin implementat, însă britanicii încă se mai întreabă care-i vor fi efectele.
Un semn al fracturii care persistă, un sondaj publicat miercuri de Institutul Savanta ComRes arată că 51% dintre britanici ar vota să rămână în UE, în cazul în care referendumul ar avea oc azi, iar 49% ar vota să iasă din Uniune.
”Impactul Brexitului nu se face încă simțit, pentru că suntem prea acaparați, ca restul lumii, de covid-19”, apreciază Diane Willis, intervievată de AFP pe o stradă, la Edinburgh, capitala scoțiană.
”Cred că diavolul este în detalii și că detaliile nu apar încă”, declară ea.
La Boston, un oraș pro-Brexit din nordul Angliei, un muzician sexagenar, Stephen Clark, consideră că ”orice s-ar întâmpla, bun sau rău, e mai bine să ai destinul în mâini”.
CONSECINȚE PE TERMEN LUNG
Brexitul nu înseamnă, cu toate acestea, o întrerupere a tuturor legăturilor între foștii parteneri.
În Regatul Unit, aproximativ 5,4 milioane de cetățeni europeni au depus o cerere pentru a continua să aibă reședința în regat, pentru a-și păstra aceleași drepturi de a munci și de a avea acces la securitatea socială.
Este vorba despre mult mai mulți cetățeni europeni decât cei 3,4 milioane la care se aștepta Guvernul britanic.
Acest lucru a indus o schimbare demografică ”masivă”, estimează un profesor de economie la King's College din Londra, Jonathan Portes, și ”consecințe sociale, culturale și politice pe termen lung, mult, mult timp după Brexit și după sfârșitul liberei circulații a persoanelor”.
În afară de persoane, Bruxellesul și Londra vor fi nevoite să-și aprofundeze relația politică, apreciază un expert, în pofida faptului că relația lor este otrăvită de punerea în aplicare a părții Acordului Brexitului cu privire la Irlanda de Nord.
Unioniștii nord-irlandezi, atașați Coroanei britanice, se simt ”trădați” de acest text, justificat prin necesitatea păstrării păcii în provincia britanică, după decenii de ”tulburări” sângeroase, printr-o evitare a ridicării unei noi frontiere fizice cu Irlanda vecină, un stat membru UE.
”Va trebui să ne așezăm și să discutăm cu statele membre (UE) și să începem să ne gândim la felul în care putem clabora mai larg - nu în contextul comerțului, ci pentru a face să funcționeze relația noastră politică”, pentru a răspunde astfel unor amenințări mondiale comune, subliniază directorul centrului de reflecție UK in a Changing Europe, Anand Menon.
