Atunci când cancelarul austriac Karl Nehammer a decis în aprilie anul trecut să fie primul lider european de după invazie care a zburat la Moscova (via Kiev) pentru a se întâlni cu Putin față în față, el a încercat să vândă acest lucru ca pe o misiune de pace și ca pe o "datorie" solemnă a sa. Criticii europeni ai Austriei au simțit însă că este doar o poveste de acoperire. Deși puține detalii au ieșit la iveală din ceea ce Nehammer a numit o "conversație dură și sinceră" cu Putin, scepticii au remarcat că gazul rusesc către Austria a continuat să curgă, spre deosebire de cazul Germaniei, unde livrările au fost întrerupte, arată POLITICO într-o analiză publicată luni.
Austria a adoptat o atitudine ambivalentă față de Rusia de când Vladimir Putin a lansat un asalt brutal asupra Ucrainei, anul trecut: Viena nu vrea să fie văzută ca sprijinind în mod deschis Moscova, dar este, de asemenea, precaută să nu aducă daune permanente unei relații care a fost foarte profitabilă pentru țară timp de decenii. Și dacă Austria nu a fost deloc singura țară care a îmbrățișat cu entuziasm Rusia în perioada premergătoare asaltului pe scară largă al lui Putin de anul trecut, niciun membru al UE nu a avut totuși mai multe dificultăți în a renunța la ea, ținând cont că Ungaria nici măcar nu pare să încerce să facă asta, arată POLITICO, citat de News.ro.
Chiar dacă Austria a sprijinit Ucraina cu un ajutor umanitar substanțial, a primit zeci de refugiați, a aprobat sancțiunile Uniunii Europene împotriva Rusiei și l-a criticat public pe Putin pentru încălcarea normelor internaționale, în culise, legăturile comerciale dintre cele două țări rămân în mare parte intacte, în special în domeniile energetic și financiar. A fost un exercițiu de echilibru dificil.
AUSTRIA ȘI UNGARIA, BREȘA PRIN CARE RUSIA AR PUTEA ÎNCERCA RUPEREA UNITĂȚII EUROPENE
Partenerii occidentali ai Austriei au tolerat mult timp relațiile acesteia cu Rusia, dar războiul din Ucraina a ridicat miza, iar Viena se află brusc sub presiune din toate părțile. Criticii de pe ambele maluri ale Atlanticului spun că pretextul "neutralității militare" afișat de Austria și ceea ce mulți percep ca fiind o minimă implicare în plină criză trădează un cinism adânc înrădăcinat în rândul elitelor țării în relațiile cu Rusia și reprezintă o amenințare substanțială la adresa unității europene în ceea ce privește Ucraina, potrivit POLITICO.
"Austria este, cu siguranță, veriga slabă a UE în ceea ce privește Rusia", a declarat un oficial de rang înalt al Comisiei Europene, subliniind ceea ce persoana respectivă a descris ca fiind infiltrarea cu succes a Moscovei în cadrul establishmentului țării, un proces care s-a petrecut de-a lungul anilor.
Pentru UE, care se luptă deja să facă față veșnicelor flirturi cu Putin ale premierului Ungariei Viktor Orbán, refuzul Austriei de a se dezangaja în mod ferm de Rusia complică și mai mult eforturile de a prezenta un front comun. Temerea Bruxelles-ului este că, în timp, apariția unei zone tolerante față de Rusia în inima geografică a Europei, care să cuprindă Ungaria și Austria, s-ar putea răspândi, oferind Rusiei un avantaj în efortul său continuu de a crea breșe pe continent.
Alexander Schallenberg, energicul ministru de externe al Austriei și cel mai vocal reprezentant al său pe scena internațională, insistă că astfel de abordări reprezintă mentalități înrădăcinate în trecut și nu au legătură cu realitățile actuale. Departe de a pune în pericol unitatea europeană, Austria, dimpotrivă, a consolidat-o, a susținut el într-un interviu recent. "De la 24 februarie anul trecut, atât cancelarul Nehammer, cât și eu am arătat foarte clar care este poziția acestei țări și care este poziția guvernului nostru", a declarat Schallenberg. "Pentru o țară precum Austria, o țară mică, dependentă de exporturi, situată în inima continentului european, este esențial ca dreptul internațional și principiul pacta sunt servanda să fie respectate", a spus el, folosind dictonul latin care înseamnă "acordurile trebuie respectate".
DE UNDE A PORNIT TOTUL
Pentru a înțelege rădăcinile poziției Austriei față de Rusia, este util să privim înapoi în 1955, scrie POLITICO. La un deceniu după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, țara rămăsese ocupată de cele patru puteri aliate și împărțită în zone. Pentru a-i convinge pe sovietici să îi redea Austriei suveranitatea deplină, țara a trebuit să accepte să înscrie neutralitatea în Constituția sa, ceea ce populația de la acea vreme a considerat un rău necesar. Strict vorbind, legea nu împiedică Austria să participe la un conflict armat, ci mai degrabă stipulează că țara nu se alătură unei alianțe militare și nu permite altor țări să staționeze trupe pe teritoriul său, menționează - ca o paranteză - POLITICO.
Inițial, austriecii nu au fost deosebit de îngrijorați de ofensarea sovieticilor. Mulți bărbați austrieci luptaseră în armata germană împotriva sovieticilor și fuseseră în lagărele de prizonieri de război ale URSS, așa că între cele două țări nu prea a fost vorba de o dragoste pierdută. După ce sovieticii au zdrobit revolta din 1956 din Ungaria, declanșând un val masiv de refugiați peste granița austriacă, Viena nu a ezitat să se alăture altor țări occidentale în cadrul Națiunilor Unite pentru a critica acțiunile Moscovei, reamintește POLITICO.
Cu toate acestea, nu a durat mult timp până când Austria, ferm prinsă între NATO și blocul sovietic, a descoperit avantajele inerente ale noului său statut. Ca țară neutră, nealiniată, putea face afaceri de ambele părți ale Cortinei de Fier. La 1 iunie 1968, Austria a devenit prima țară din Europa de Vest care a semnat un contract pe termen lung cu Uniunea Sovietică pentru furnizarea de gaze naturale, care au ajuns, prin Cehoslovacia, la un centru de distribuție situat chiar în interiorul graniței austriece.
Însă, la doar câteva luni după ce Austria a semnat contractul din 1968, s-a produs un dezastru. În august, tancurile sovietice au intrat din nou în Europa Centrală, de data aceasta chiar în Cehoslovacia pentru a zdrobi Primăvara de la Praga.
Cu amintirile represiunii din Ungaria încă proaspete, austriecii se temeau că sovieticii le-ar putea invada și lor țara. Guvernul a făcut chiar planuri de urgență pentru a se muta din Viena în vestul îndepărtat al țării. De asemenea, s-a străduit să nu-i provoace pe sovietici, păstrând trupele austriece la 30 de kilometri de granița cu Cehoslovacia. Și aveau dreptate să fie îngrijorați. Sovieticii chiar au avut un plan de a trimite trupe ale Pactului de la Varșovia peste graniță, dar din motive care rămân neclare, au ales să nu o facă, menționează POLITICO.
A fost un moment definitoriu pentru Austria în Războiul Rece. În cele din urmă, sovieticii nu le-au invadat țara, iar gazul a continuat să curgă. Lecțiile pentru majoritatea austriecilor au fost clare: neutralitatea este bună atât pentru afaceri, cât și pentru a menține țara în siguranță.
VIENA DEVINE UN SEDIU PENTRU INSTITUȚII INTERNAȚIONALE
Neutralitatea a permis, de asemenea, Austriei să devină o scenă importantă pentru diplomația internațională, subliniind beneficiile de a nu lua partea nimănui. În anii 1960, OPEC și-a mutat sediul în Austria, urmată în 1979 de Organizația Națiunilor Unite, care a făcut din Viena cel de-al treilea sediu al său. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa s-a stabilit acolo în 1993.
Acordul privind gazele naturale s-a dovedit a fi un beneficiu pentru grupul energetic OMV, deținut pe atunci de stat, făcând din Austria unul dintre principalele puncte nodale de transport pentru gazul rusesc destinat Europei de Vest.
"Nu ar trebui să subestimăm puterea acestei istorii", spune Wilhelm Molterer, fost vicecancelar și ministru de finanțe austriac, amintindu-și cât de îngrijorată era mama sa de o invazie sovietică în 1968. "Beneficiile economice ale acordului pentru Austria au fost substanțiale timp de mulți ani", subliniază fostul oficial.
Istoria ilustrează, de asemenea, modul în care relația Austriei cu Rusia a fost construită încă de la început pe baza unor temeri și pe promisiunea de oportunități economice. În timp ce germanii își descriu adesea afinitatea pentru Rusia în termeni culturali și istorici, principala motivație a Austriei de a privi spre Est, de la război încoace, a fost de ordin tranzacțional.
APROAPE FIECARE FOST CANCELAR AUSTRIAC ȘI-A GĂSIT UN JOB ÎN RUSIA DUPĂ CE A PĂRĂSIT FUNCȚIA
Între timp, elita Rusiei a văzut mult timp Austria ca fiind cea mai bună dintre cele două lumi: o poartă de acces către Occident, dar nu pe deplin occidentală. Viena, cu vechea sa splendoare imperială, cu politicienii supuși și faimoasa gemütlichkeit (cordialitate confortabilă - n.r.), este destinația favorită tradițională a oligarhilor și a oficialilor deopotrivă. Mai presus de toate, însă, este un loc în care rușii cu bani și influență au fost bineveniți, fie că doresc să dobândească cetățenia, așa cum a fost cazul fiicei fostului președinte rus Boris Elțîn, fie că doresc să aleagă proprietăți imobiliare în Alpi, precum Oleg Deripaska, fostul amic al lui Putin.
Într-adevăr, cel mai frapant aspect al legăturilor politice dintre Austria și Rusia este măsura în care acestea se întind dincolo de liniile de partid. Aproape fiecare fost cancelar austriac în viață, de exemplu, a căutat un loc de muncă în Est după ce a părăsit funcția.
Wolfgang Schüssel, fost cancelar din partea Partidului Popular, de centru-dreapta, s-a alăturat consiliilor de administrație ale operatorului rus de telecomunicații mobile MTS și ale gigantului petrolier Lukoil.
Succesorul său social-democrat, Alfred Gusenbauer, a mers să lucreze pentru "Institutul de Cercetare pentru Dialogul Civilizațiilor", un grup de reflecție pro-rus înființat de un apropiat al lui Putin.
Christian Kern, un alt social-democrat, a intrat în consiliul de administrație al companiei feroviare rusești de stat RZD.
Foști miniștri au intrat și ei în acțiune. Hans Jörg Schelling, care a fost ministru de finanțe timp de trei ani, până în 2017, a devenit consultant pentru Gazprom după ce a părăsit funcția. Fostul ministru de externe Karin Kneissl, cunoscută mai ales pentru că l-a invitat pe Putin la nunta sa și a dansat vals cu acesta, s-a alăturat consiliului de administrație al Rosneft, o companie petrolieră de stat, și a devenit o invitată preferată la RT, postul internațional de propagandă al Rusiei. Kneissl locuiește acum în Liban și se descrie ca fiind o "refugiată politică".
În pofida diferențelor lor politice, politicienii s-au bazat cu toții pe aceeași logică interesată pentru a-și justifica angajamentul: Austria trebuie să rămână o punte către Rusia pentru binele Occidentului.
Arătați cu degetul, majoritatea celor de mai sus au fost nevoiți să renunțe la posturile lor după ce Rusia a intensificat războiul anul trecut, notează POLITICO.
CÂND PUTIN FACE GLUME ÎN AUSTRIA
Măsura în care liderii austrieci au pus țara la colț față de Rusia a devenit clară în timpul unei vizite de stat a lui Putin în 2014, la doar câteva săptămâni după ce acesta a anexat Crimeea și a declanșat un război în estul Ucrainei.
Într-o zi însorită de iunie, președintele rus a stat în centrul scenei în sala opulentă, Art Nouveau, a Camerei de Comerț din Viena, făcând glume pe seama gazdei sale, președintele Camerei, Christoph Leitl. "Sunt președinte de atât de mult timp, încât este a treia oară când am plăcerea să vă salut", a spus Leitl uitându-se la Putin, care s-a întors spre public, a arătat spre austriac și a exclamat: "Dictatură!". În timp ce mulțimea a izbucnit în râs, Putin, zâmbind cu gura până la urechi, a adăugat în germană: "Dar o dictatură bună".
Leitl a continuat dialogul, reamintindu-i lui Putin că exact 100 de ani mai devreme o parte din Ucraina aparținea Austriei. "Ce sugestii aveți?" a întrebat Putin, adăugând, în hohote de râs, că îi este teamă să audă răspunsul lui Leitl.
În timp ce se amuzau de glumă, președintele de atunci al Austriei, Heinz Fischer, a întins mâna spre Putin pentru a-l bate pe spate. Ceva mai devreme în acea zi, Fischer îl primise pe președintele rus cu onoruri militare complete în Hofburg, fostul palat imperial al Habsburgilor.
DOAR AFACERI?
Este posibil ca glumele să se fi încheiat de la atacul în toată regula al lui Putin asupra Ucrainei, dar relația economică de bază a supraviețuit în mare parte nevătămată.
Rusia rămâne al doilea cel mai mare investitor în Austria, după Germania (poziție pe care o deține din 2014), cu investiții străine directe în valoare totală de 25 de miliarde de euro la sfârșitul anului trecut, adică 13 % din total. Prin comparație, investițiile americane în Austria se ridică la 13 miliarde de euro, iar cele ale vecinilor din Italia la aproximativ 11 miliarde de euro.
Între timp, multe dintre sutele de companii austriece care au investit în Rusia în ultimii ani rămân active acolo. Aproape două treimi din cele 65 de companii austriece din Rusia intervievate de Școala de Economie din Kiev intenționează să rămână, de exemplu, o proporție cu mult peste media de 40% în cazul celor din toate țările.
Conglomeratul de petrol și gaze OMV, cea mai mare companie austriacă, rămâne un jucător important în sectorul energetic din Rusia. Raiffeisen Bank International, deținută de austrieci, este cel mai mare creditor străin activ în Rusia și un pilon al sistemului financiar al țării. Chiar și Red Bull, cu sediul la Salzburg, continuă să își vândă băuturile energizante în Rusia.
OMV susține că este obligată să continue să cumpere cel puțin 6 miliarde de metri cubi de gaz rusesc pe an până în 2040 - ca urmare a unui acord din 2018 semnat la Viena de Putin și de cancelarul de atunci, Sebastian Kurz. Guvernul austriac, care deține puțin peste 30% din OMV, fost monopol de stat, susține că nu este la curent cu detaliile contractului. Dar modul în care intenționează să își îndeplinească promisiunea de a reduce la zero dependența Austriei de gazul rusesc până în 2027 rămâne un mister, punctează POLITICO.
POLITICIENII AUSTRIECI ȘI "VÂNTUL DIN EST"
Până de curând, liderii țării au reușit în mare măsură să contracareze examinarea internațională a legăturilor lor cu Rusia folosind o formulă bine pusă la punct, care combină diversiunea, iritarea și întoarcerea criticilor, toate livrate atât cu un zâmbet, cât și cu o mare doză de farmec siropos vienez, comentează POLITICO.
"Suntem o țară mică și neutră și am încercat întotdeauna să fim un loc al dialogului și să găsim un teren comun cu toate țările din lume", a declarat recent pentru ziarul elvețian Blick fostul cancelar Kurz, ale cărui întâlniri frecvente cu Putin în timpul mandatului său au ridicat întrebări chiar și în Austria.
În timpul mandatului lui Kurz a ieșit la iveală cel mai grotesc exemplu al disponibilității instituțiilor politice austriece de a satisface interesele rusești. În 2019, înregistrări video secrete cu vicecancelarul Heinz-Christian Strache, lider al Partidului Libertății, de extremă dreapta, îl arătau pe acesta oferindu-se să-și exercite influența politică pentru a facilita investiții în timp ce vorbea cu o femeie despre care crede că este nepoata unui oligarh rus. Scandalul care a urmat a dus la căderea guvernului Kurz.
Deconectarea dintre retorica austriacă și realitate este unul dintre motivele pentru care partenerii săi internaționali au încetat de mult timp să mai creadă în "șmecheria" Vienei de a poza în arbitru neutru, arată POLITICO.
UN HUB AL SPIONILOR RUȘI
După anexarea ilegală a Crimeei, oficialii occidentali au avertizat Viena ani de zile că serviciile sale de securitate au fost infiltrate de ruși și au fost ignorați.
În 2020, Jan Marsalek, directorul austriac fugar aflat în centrul scandalului Wirecard, una dintre cele mai mari fraude financiare din istorie, a fugit în Rusia prin Viena și Minsk și se presupune că a fost ajutat de foști agenți de informații austrieci. Însă a fost nevoie să fie devoalată o presupusă cârtiță de rang înalt din cadrul serviciului, în 2021, iar Austria să fie suspendată din schimbul de informații occidentale pentru ca țara să acționeze. Până să se ajungă aici, însă, problemele erau atât de grave, încât guvernul a decis să își desființeze cu totul serviciul de informații și să o ia de la capăt.
Războiul din Ucraina a sporit și mai mult tensiunile și le-a scos la iveală. În ianuarie, după ce Schallenberg a avertizat că nu este posibilă excluderea Moscovei din OSCE, organizație cu sediul la Viena, Ministerul de Externe al Poloniei a acuzat Austria că este "pro-rusă". Ministrul adjunct de externe polonez Paweł Jabłoński a calificat comentariile austriacului drept "absurde".
Cam în același timp, divizia de aplicare a sancțiunilor din cadrul Trezoreriei SUA a trimis către Raiffeisen Bank un set de întrebări cu privire la operațiunile sale din Rusia, o mișcare pe care unii observatori au văzut-o ca fiind un mesaj tranșant din partea Washingtonului pentru ca Viena să își facă ordine în propria casă.
Săptămâna trecută, Comisia Europeană a atras atenția Austriei că nu face suficient de mult pentru a renunța la gazul rusesc, avertizând-o că se confruntă cu "provocări majore" în ceea ce privește securitatea aprovizionării sale cu energie. În ultimele luni, Austria s-a bazat pe Rusia pentru până la 70% din gazul său, deși volumele totale au scăzut pe fondul unei ierni blânde și al unei încetiniri economice.
MAI EXISTĂ SPERANȚE CA AUSTRIA SĂ-ȘI REVINĂ?
Având în vedere cât de adânc sunt înfipte interesele rusești în politica și economia țării, s-ar putea ca destrămarea relației austro-ruse să nu mai fie posibilă, crede POLITICO.
În timp ce restul Europei și-a redus dependența de gazul rusesc la mai mult de jumătate în 2022, până la 19 la sută, Austria a cumpărat 60 la sută din gazul său din Rusia, față de 80 la sută înainte de invazia de anul trecut. Anul trecut, Austria a plătit 7 miliarde de euro pentru gazul rusesc.
Raiffeisen Bank are probleme similare în a se rupe de dependența de Rusia. Banca a câștigat peste 2 miliarde de euro în Rusia anul trecut, mai mult de jumătate din profitul său global. Dar, din cauza sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei, banca, având o valoare bursieră de aproximativ 5 miliarde de euro, nu poate repatria aceste profituri. Banca spune că încearcă să iasă din Rusia, dar încă nu a găsit o cale de ieșire. "Au așteptat prea mult timp și au ratat ocazia de a se repoziționa", a declarat un executiv de la o bancă rivală. "Singura lor opțiune acum este să se descurce", afirmă acest bancher.
Oficialii austrieci se plâng în privat că criticile aduse RBI în capitalele occidentale sunt neserioase, deoarece multe companii europene și americane care încă sunt active în Rusia beneficiază de serviciile pe care le oferă, iar un colaps al sistemului financiar rusesc nu ar fi în interesul nimănui.
Totuși, demascarea publică tot mai insistentă a legăturilor Austriei cu Rusia a împins Viena să își schimbe tonul. Întrebat de POLITICO dacă încă mai vede Austria ca pe o "punte" către Moscova, o replică repetată de generații de politicieni austrieci, Schallenberg a fost hotărât. "Dacă vrei să acționezi ca o punte, ai nevoie de două țărmuri, iar în acest moment acestea nu există", a spus el. "Atunci când o țară este condusă de dorințe neoimperialiste și crede că poate redesena granițele cu rachete și tancuri și pur și simplu să anuleze existența unei țări vecine, atunci nu va exista un alt țărm", a declarat șeful diplomației austriece.
Cu toate acestea, până acum, schimbarea de retorică nu a dus la schimbări mari în politică - și, având în vedere vânturile politice predominante, este posibil ca astfel de schimbări să nu ajungă niciodată, punctează POLITICO.
DE CE EXTREMA DREAPTĂ CONDUCE ÎN SONDAJE ȘI CE SE POATE ÎNTÂMPLA
Partidul Libertății, de extremă dreapta și pro-rus, care dorește ridicarea tuturor sancțiunilor împotriva Rusiei, conducea în sondajele naționale din noiembrie, cu o medie de 28% din opiniile favorabile, fiind cu câteva puncte în fața celui mai apropiat rival, Partidul Social-Democrat, de centru-stânga.
Totuși, având în vedere că majoritatea austriecilor încă susțin sancțiunile, popularitatea partidului este mai degrabă o frustrare față de guvernul actual decât un entuziasm pentru politica sa față de Rusia. Și totuși, popularitatea sa înseamnă că este probabil să se descurce bine la următoarele alegeri, programate cel târziu în toamna anului 2024, și să continue să conducă dezbaterea politică din Austria, notează POLITICO.
O adevărată reglare de conturi cu privire la abordarea țării față de Rusia ar necesita cel puțin o discuție despre neutralitate - care rămâne sacrosanctă. În ultimele săptămâni, politica țării a fost convulsionată de o adevărată dezbatere cu privire la posibilitatea ca trimiterea de unități de deminare în Ucraina să încalce politica de neutralitate a țării.
Cea mai mare parte a țării pare să nu fie conștientă de angajamentele asumate de Austria în cadrul normelor de apărare reciprocă ale UE, despre care unii susțin că fac ca neutralitatea țării să fie nulă și neavenită. "Nimeni nu vrea să dezbată neutralitatea, dar cel puțin ar trebui să luăm în considerare abordarea realităților angajamentelor noastre față de UE", a declarat Molterer, fostul vicecancelar.
Din păcate pentru cei care speră la o poziție mai fermă împotriva Rusiei, gemütlichkeit este mult mai ușor, conchide POLITICO în analiza sa.
