Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) vrea să efectueze o analiză a contractelor de reasigurare utilizate pentru acoperirea riscurilor preluate prin polițele RCA, segment de business care deține ponderea cea mai importantă din piața asigurărilor din România, puternic afectată de problemele din ultimii ani, din care cea mai recentă a fost generată de falimentul liderului City Insurance. Demersul este motivat de faptul că instituția, în urma procesului de supraveghere permanentă și control, "a identificat anumite contracte de reasigurare care acoperă riscuri din clasa de asigurare RCA ce conțin noi aranjamente financiare de diminuare a riscurilor, situație cu privire la care există diferențe de interpretare la nivelul asigurătorilor a clauzelor contractuale ce ar putea induce anumite riscuri în viitor cu afectarea indicatorilor de solvabilitate".
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
În acest sens, ASF a inițiat un proces de consultare pentru identificarea posibilităților de realizare a unei analize a contractelor de reasigurare utilizate pentru acoperirea riscurilor preluate de polițele RCA (clasa de asigurare A10).
"În ultimii ani s-a constatat pe piața asigurărilor din România că societățile de asigurare au optat pentru un mix de contracte de reasigurare, atât proporționale, cât și neproporționale, având în vedere structura portofoliilor de asigurări, frecvența și severitatea daunelor, apetitul la risc precum și alți indicatori care stau la baza stabilirii profilului de risc al companiilor, astfel încât să se ofere protecție atât pentru riscurile asumate din activitatea de subscriere, cât și pentru optimizarea cerinței de capital de solvabilitate. Contractele de reasigurare, din ce în ce mai sofisticate, cum ar fi cele financiare (finite), structurate, retroactive, sub forma unor contracte proporționale pe formă, dar neproporționale după conținut etc., au pătruns în ultima perioadă pe piața locală. Din punctul de vedere al activității de supraveghere, problemele caracteristice contractelor de reasigurare finite sunt foarte importante deoarece acestea influențează nivelul indicatorilor de solvabilitate, majoritatea fiind adaptate la cerințele societăților de asigurare cedente, în condițiile în care reglementările naționale în materie tratează distinct doar contractele de reasigurare tradiționale, pe an de subscriere, cu descrieri exemplificative, nu limitative, lăsând la latitudinea societăților de asigurare să adapteze evidențele contabile și situațiile financiare pe baza aplicării raționamentului profesional, pe principiul bunei credințe", scrie într-un document al ASF.
Autoritatea susține că, în urma procesului de supraveghere permanentă și control, a identificat anumite contracte de reasigurare care acoperă riscuri din clasa de asigurare RCA ce conțin noi aranjamente financiare de diminuare a riscurilor, situație cu privire la care există diferențe de interpretare la nivelul asigurătorilor a clauzelor contractuale ce ar putea induce anumite riscuri în viitor cu afectarea indicatorilor de solvabilitate.
"Noile reglementări aduse de regimul Solvabilitate II se bazează pe principii, nu pe reguli (conformitate) cu aplicabilitate la nivel european, iar activitatea de reasigurare este una transfrontalieră, iar clauzele contractelor și interpretarea acestora a devenit dificilă în condițiile acestor noi aranjamente financiare incluse în aceste contracte. Apelarea la expertiza unor specialiști independenți cu practică internațională în domeniu ar putea completa, în mod independent, raționamentul profesional aplicat de către personalul ASF cu privire la activitatea de reasigurare", se mai spune în document.
Pentru ASF, zonele de interes care vor fi supuse analizei vizează (i) interpretarea conținutul economic al clauzelor contractuale, prin aplicarea raționamentului profesional, (ii) încadrarea contractelor de reasigurare încheiate de către asigurătorii autorizați de către ASF în cerințele prevăzute la articolelele 208-213 din Regulamentul Delegat (UE) 2015/35 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), (iii) interpretarea transferului de risc al contractului de reasigurare în baza aplicării principiului prevalenței economicului asupra juridicului și (iv) modalitatea de reflectare a efectelor acestor contracte în evidențele contabile ale asigurătorului cedent.
"Concret, ne interesează:
- durata estimativă necesară analizării unui tip de contract de reasigurare și emiterea unei opinii de specialitate cu privire la zonele de interes supuse analizei;
- numărul minim de experți și expertiza necesară pentru evaluarea unui unui tip de contract de reasigurare;
- tarifele medii aplicabile pentru fiecare categorie de experți implicați în analiză;
- cadrul contractual aplicabil pentru asigurarea evitării conflictelor de interese", se mai arată în document.
La finele primului trimestru al acestui an, potrivit datelor centralizate de ASF, asigurătorii au cedat în reasigurare circa 33% (de la aproape 36% în T1 2021) din volumul total al primelor subscrise la nivelul întregii piețe, respectiv 1,539 miliarde de lei (1,147 miliarde de lei în T1 2021).
Din analiza gradului de cedare în reasigurare separat pe cele două categorii de asigurări, respectiv asigurările generale (care includ polițele RCA) și de viață, datele ASF arată că gradul de cedare în reasigurare pe zona asigurărilor generale a scăzut cu 6 puncte procentuale. Astfel, la un nivel al primelor subscrise de 3,858 miliarde de lei la finalul primelor trei luni din 2022, societățile de profil au cedat în reasigurare suma de 1,435 miliarde de lei, respectiv 37,19%, de la 43,19% în martie 2021.
În primele trei luni ale acestui an, companiile au subscris prime pentru clasa A10 în sumă de 2,368 miliarde de lei, de la 1,171 miliarde de lei în primul trimestru al anului 2021.
Ponderea clasei A10 în total subscrieri aferente polițelor din categoria asigurărilor generale a atins 61,4% la 31 martie 2022, de la 46,72% în martie 2021.
Reasigurarea reprezintă principalul instrument al unei societăți de asigurare pentru transferul riscurilor asumate, omogenizarea riscurilor și obținerea stabilității financiare. Reasigurarea constă în cedarea totală sau parțială a riscurilor, asumate inițial de societatea de asigurare, către companii specializate de reasigurare, înzestrând astfel compania cu o capacitate suplimentară de a accepta noi riscuri în asigurare, reținând pe contul propriu numai partea de risc pe care o poate suporta în funcție de capitalurile proprii.
