Ar putea, oare, un tablou de Nicolae Grigorescu, oricare ar fi acesta, să obțină 9 milioane de euro într-o licitație, cât a obținut o lucrare a lui Adrian Ghenie anul trecut?
Cu alte cuvinte, pot obține clasicii noștri din lumea artei (interbelici, de regulă, cu excepția unică și remarcabilă a lui Brâncuși) astfel de sume într-o licitație internațională?
Este această comparație prost plasată în termeni absoluți? Mai este o astfel de comparație inadecvată atunci când este pusă în termeni financiari, la investiții de sute de mii de euro și chiar mai mari?
Răspunsuri relevante pentru această dilemă în care se trezește un amator de artă din România încearcă să găsească și doi investitori în piața de artă autohtonă și regională.
Înființată în 2014 de către Andrei Breahnă, manager cultural, galerist și colecționar, împreună cu Raluca Șoaita, architect și colecționar, Eastwards Prospectus nu doar că se numără printre puținele galerii care încearcă să vândă pe piața locală artiști tineri contemporani, ignorați de establishment-ul caselor de licitații locale, dar se regăsește printre și mai rarii promotori profesioniști ai acestor artiști pe piața de artă internațională.
Andrei Breahnă, galeria Eastwards Prospectus
“Ce garanție poți avea și ce valoare adăugată poți obține atunci când investești câteva sute de mii de euro într-un “Car cu boi” de Grigorescu, temă cu variante care depășesc patru sute de exemplare?!”, se întreabă Andrei Breahnă, reluând astfel o problematică descrisă de criticul de artă Tudor Octavian, într-un rar act de onestitate privind valorile culturale naționale, în volumul ”Carul cu boi. Pictura în România 1800-2000”.
“Sistemul artelor plastice în Principate și mai apoi în România a fost unul fără deschidere spre piața continentală și modială a artelor. Bunii noștri pictori și sculptori, care au evoluat până șa sârșitul vieții acasă, au rămas cei mai buni acasă. Notorietatea lor e reală doar între granițele țării. Așa a fost tot timpul, indiferent de compatibilitățile creației lor cu arta de largă notorietate europeană, și la fesl stau lucrurile și azi”, arată Tudor Octavian în volumul citat.
La rândul său, Breahnă susține, în plus, că asemenea multor investiții realizate pe o piață imatură și instabilă, cum este cazul în România în atâtea domenii, cei care au cumpărat înaintea crizei financiare cu zeci și sute de mii de euro opere de artă ale pictorilor români “clasici”, fie ei din secolul al XIX-lea sau al XX-lea, fie ei post-impresioniști sau moderni, se găsesc astăzi în situația de nu-și recupera, în multe cazuri, nici o treime din investiție.
Lucrarea “Țărăncuțe (De la fântână)” de Nicolae Grigorescu este, de altfel, cea mai bine vândută pictură pe piața românească de artă, fiind achiziționată, în decembrie anul trecut, în licitație la casa Artmark, pentru doar 320.000 euro. Recordul anterior, de 300.000 euro, era deținut de tabloul “Două fete” de Ștefan Luchian.
În topul celor mai bine vânduți pictori pe piața locală, Nicolae Grigorescu era depășit până acum și de Nicolae Tonitza, a cărui lucrare “În iatac” obținea în 2011 prețul de 290.000 euro. Pe primele poziții ale acestui top nu se regăsește așadar nici unul din “carele cu boi” care au dat naștere atâtor epigoni.
Stefania Becheanu, Introspection/ Danse pour s'oublier (2013), sursa foto Eastwards Prospectus
O dovadă elocventă a faptului că piața de artă în România nu este dezvoltată, iar, în ciuda demagogiei naționaliste, atașamentul față de valorile naționale nu se regăsește în gesturi concrete pentru protejarea parimoniului cultural o constituie și eșecul răsunător pe are subscripția publică pentru Cumințenia Pământului l-a înregistrat. Astfel în timp ce în România, în contextul unor dispute politice, nu au putut fi strânse 11 milioane de euro pentru o sculptură a lui Brâncuși, guvernanații din Polonia au decis achiziția unei colecții private de artă, în care se află și “Dama cu hermină” a lui Leonardo da Vinci, pemtru 2 miliarde de euro.
“Cunosc, de pildă, în România un colecționar, cu o potență financiară corespunzătoare, care are acasă expusă o lucrare de artă de un milion de euro. Evident, însă, că nu este vorba despre un artist român. Cu toate acestea, astfel de investitori ar fi dispuși să investească și pe piața locală, dar galeriile nu le oferă nici serviciile, și nici selecția calitativă pe care o oferă dealerii din alte țări europene”, afirmă galeristul Andrei Breahnă.
Astfel de lucruri sunt confirmate, pentru observatorii puținelor și eterogenelor licitații locale, prin cotele scăzute la care sunt comercializați aceiași autori și, de multe ori, chiar aceleași lucrări, repuse, din varii rațiuni finaciare personale, în circuitul comercial, prin galerii sau chiar licitații, la prețuri gradual și semnificativ mai mici decât cele la care au fost achiziționate.
Există în piață investitori care au pariat pe creșterea valorii acestor opere clasice și care, în urma unor achiziții importante, și-au deschis galerii și chiar case de licitații, sperând într-o dezvoltare considerabilă a pieței, dar care sunt astăzi nevoiți să vândă în pierdere și doar ocazional peste prețul de achiziție sau care, din nefericire, chiar și-au închis afacerile cu artă.
Radu Cioca, Multumesc, sursa foto Eastwards Prospectus
În pofida acestei evoluții, Breahnă susține și pariază că adevăratul potențial al pieței de artă rezidă în promovarea artiștilor contemporani de valoare certă și cu expunere internațională, prin servicii profesionalizate oferite de galeriști atât autorilor din portofoliu, cât și clienților care doresc să își plaseze resursele financiare în active care să le confere siguranță deopotrivă din punct de vedere artistic, cât și financiar.
În sprijinul afirmațiilor sale, Breahnă a menționat că în urma expozițiilor organizate de Eastwards Prospectus, începând cu 2014, toate lucrările expuse au fost vândute. Ca urmare, din punct de vedere financiar, Breahnă speră să ajungă în curând la o cifră de afaceri anuală de un milion de euro. Pentru piața locală și pentru o galerie care vinde doar în sistem restrâns, privat, exclusiv artă contemporană reprezintă o cifră nesperat de bună, având în vedere că cea mai mare casă de licitații de artă din România, aflată pe piață de aproape 9 ani, are o cifră de afaceri de circa 5,5 milioane euro.
Pentru a putea ajunge la asemenea rezultate financiare, galeria se bazează pe un grup de curatori specializați în arta contemporană din România și din mai multe țări din regiunea Europei Centrale și de Est, dar nu numai. Selecția artiștilor este realizată prin consultarea celor mai importanți curatori din aceste țări, luând în calcul parcursul de până în prezent al unui artist și potențialul de dezvoltare artistică al aceestuia.
Radenko Milak și Roman Uranjek, expozitie 2016, sursa foto Eastwards Prospectus
În țări cu o piață de artă profesionalizată și dezvoltată, un artist vinde, cu rare excepții, prin intermediul galeriilor, într-un circuit legal, care asigură deopotrivă fiscalizarea acestui domeniu, în care sunt vehiculate capitaluri importante, și, totodată, trasabilitatea operelor de artă.
Breahnă susține că Eastwards Prospectus oferă unui tânăr artist de perspectivă un portofoliu de servicii pe care nicio altă galerie nu îl mai oferă în România. Deși nu cumpără lucrările unui artist, practică obișnuită printre dealerii din țările occidentale, galeria investește însă în producția unei expoziții, de la spațiul de expunere propriu-zis până la pânza, vopselele sau alte materiale necesare unei lucrări de artă.
Totodată, artiștii din portofoiu, selectați pe criterii amintite de consultanții galeriei, au garantată vânzarea anual, prin intermediul Eastwards Prospectus, a câteva zeci de lucrări.
Probabil că avantajul cel mai important pentru artiștii galeriei îl reprezintă prezența acestora la cele mai importante targuri de arta contemporană din Europa, unde sunt galeriile sunt admise de jurii avizate pe bază de portofoliu. Artiștii români ajung astfel să fie promovați la MIART din Milano, ART Rotterdam, Vienna Contemporary, Loop Art Fair din Barcelona sau Artissima din Torino.
De altfel, galeria a participat, la începutul lunii, cu un solo show al artistului Razvan Anton la târgul internațional de artă modernă și contemporană MIART, fiind a doua participare la un târg de artă în acest an pentru Eastwards Prospectus, dupa ce în februarie a prezentat lucrări de Sebastian Moldovan la Art Rotterdam. La Miart, de pildă, toate lucrările expuse în cele două zile au fost vândute.
La rândul său, Pavel Brăila, unul din artiiștii galeriei, la 15 ani după prima sa participare la Documenta, a fost invitat din nou la prestigiosul eveniment de artă contemporană Documenta 14, din aprilie, de la Atena. În România, expoziția personală a lui Pavel Brăila intitulată New Year’s Dissections este deschisă la Eastwards Prospectus până pe 22 aprilie.
Pavel Braila, expozitie 2017, sursa foto Eastwards Prospectus
Esențială pentru artiști și galerie este de asemenea relația pe care cea din urmă a dezvoltat-o cu mediul de afaceri și potențialii investitori în arta contemporană, care provin, în principal, din business sau sunt, uneori, chiar companii care, pornind de la necesitatea de a-și decora sediile, ajung să dezvolte un fond de artă propriu. Eastwards Prospectus este, de altfel, singura galerie de artă membră a celor mai importante camere de comerț bilaterale din România.
“Încă nu am reușit să înțelegem că servicii profesionalizate de vânzare a unor opere de arte înseamnă consultarea permanentă cu clientul, asemenea unui broker de bursă, pentru ca un amator de artă să investească suma potrivită pentru o lucrare de artă care să reprezinte o opțiune estetică personală de valoare. O galerie care se respectă își invită pe propria cheltuială clienții din străinătate la expozițiile din țară, pentru ca în urma unui dialog constant cu clientul să îi poată oferi acestuia o operă care să fie integrată perfect în locul pentru care a achiziționat-o. În plus, de toate serviciile adiacente, transport, amplasare, amenajare, se ocupă exclusiv galeria. Clientul nu atinge lucrarea decât atunci când a fost instalată în casa acestuia. Este și acesta un amănunt care înseamnă servicii profesionale”, a subliniat Andrei Breahnă.
Dar din cine ar putea fi constituit în viitorul apropiat publicul care să aprecieze arta modernă și contemporană și care să fie dispus să aloce pentru aceasta niște sume importante, dar mai mici decât cele cheltuite în piață pentru clasici?
Tania Mouraud, One More Night, sursa foto Eastwards Prospectus
Cei de la Eastwards Prospectus pariază pe generația #rezist
“Ceea ce s-a întâmplat în urma încercării Guvernului de a modifica prevederile Codului Penal, acea resurgență civică a tinerei generații ne motivează și mai mult și ne confirmă totodată demersurile făcute pentru dezvoltarea acestei galerii. Manifestanții din Piața Victoriei reprezintă clasa de mijloc incipientă, care, dacă nu azi, cu siguranță peste câțiva ani va fi clasa de mijloc stabilă a societății, care va avea și mijloacele financiare și educația estetică de a aprecia și investi în artiștii contemporani, care, de fapt, îi reprezintă și provin din rândul lor”, susține Andrei Breahnă.
Acesta, asemenea multor promotori de artă contemporană, subliniază că investiția într-un artist contemporan de calitate este cu mult sub prețul unui artist clasic sau consacrat, a cărui cotă nu mai poate crește exponențial, așa cum se întâmplă cu un artist tânăr sau cu o formă de artă nouă.
Eastwards Prospectus este poate singura sau se numără printre puținele galerii de artă din România care oferă astfel de noi forme de artă. Lucrările video de artă, de pildă, potrivit lui Breahnă, constituie unele din cele mai bune investiții care pot fi făcută de amatorii de artă, având în vedere prețurile încă mici și, mai ales, faptul că mediul video și cel virtual vor fi în viitor formele predominante de comunicare.
Floriama Cândea, Fara titlu, sursa foto Eastwards Prospectus
În cazul oricărei achiziții de artă, orice potențial investitor trebuie să țină însă cont de câteva reguli de bază, multe dintre ele general valabile în cazul oricărei investiții:
- majoritatea investitițiilor în artă nu se comportă asemenea acțiunilor de valoare la bursă, adică cei mai mulți pictori nu vor cunoaștea evoluția lui Ghenie și nu vor ajunge să fie vânduți la milioane de euro;
- achizițiile de artă trebuie realizate după studiul ofertelor de pe piață și, în special în cazul amatorilor de artă mai puțin avizați, sub îndrumarea unui curator sau galerii autorizate;
- pentru a optimiza marja de profit, asemenea plasamentelor financiare, achizițiile nu trebuie să se rezume la un singur tip de artă sau la un singur autor;
- valoarea unei opere de artă evoluează nu doar în funcție de calitatea unui artist, dar și în funcție de curente, tendințe și gusturi, iar o operă foarte scumpă azi va fi foarte probabil mult mai ieftină peste câțiva ani;
- cele mai bune achiziții sunt cele care răspund gusturilor personale, mai exact cele cu care cumpărătorul poate locui liniștit în propria casă.
