Majoritatea șoferilor cu vârsta între 31 și 40 de ani care conduc cele mai comune mașini din România nu plătesc mai mult de 500 de lei pe RCA, deși tariful maxim impus prin lege se apropie de 800 de lei. De altfel, diferențele sunt semnificative pe toate segmentele de clienți, în ciuda faptului că asigurătorii s-au plâns că nivelurile impuse prin lege sunt mai mici decât cele care le-ar permite să vândă în condiții de profitabilitate. În jocul RCA nu intră doar firmele absolut dependente de acest tip de asigurare, ci și firme mult mai diversificate, arată datele consultate de Profit.ro.;
Există cel puțin doi factori tehnici care generează diferențele dintre tarifele maxime și prețurile efective de vânzare, însă aceștia constituie doar o explicație parțială.
În primul rând, tarifele maxime definite prin Hotărâre de Guvern se referă la vehiculele încadrate în categoria B0, iar majoritatea celor care cumpără RCA (în jur de 55-60%) sunt încadrați într-o categorie de bonus, având în vedere istoricul fără daune.
Aceasta înseamnă că mare parte din șoferi primesc automat un tarif redus față de cel standard. Totuși, această reducere nu este, în cele mai multe cazuri, mai mare de 15-20%, iar diferențele dintre tarifele medii de vânzare și plafonul de preț ajung, arată datele consultate de Profit.ro, și la 60-70%.
O a doua explicație tehnică în ceea ce privește diferențele de tarif ține de faptul că, pe segmentele unde aveau tarife mai mici decât plafonul, asigurătorii nu au mai făcut modificări după introducerea tarifului maxim.
Cu toate acestea, din datele analizate de Profit.ro și confirmate de mai multe surse din mediul asigurărilor reiese că, cel puțin pe segmentul persoanelor fizice, există în continuare concurență, iar numărul asigurătorilor care se duc cu tarifele uneori cu mult sub plafonul maxim nu se rezumă la cele trei firme care trăiesc exclusiv din RCA, adică City Insurance, Euroins și Asirom.
În “competiție”intră, arată datele analizate de Profit.ro, și majoritatea celorlalți jucători autorizați să vândă RCA, inclusiv numele mari, cu portofolii diversificate, ca Allianz Țiriac sau Generali. Pe zona de persoane juridice, mai ales autocare și microbuze, se remarcă în primul rând Omniasig, care practică tarife sub plafon pe majoritatea categoriilor de vehicule.
Cele mai mari diferențe între prețul efectiv și tariful maxim pot fi identificate pe segmentul șoferilor cu vârsta între 50 și 60 de ani, considerați în mod tradițional mai puțin riscanți. De exemplu, un șofer de 55 de ani care conduce un automobil cu motor de maximum 1,2 litri plătește în medie sub 400 de lei, deși tariful maxim stabilit prin lege se apropie de 620 de lei.
Șoferul tipic din România, cel cu vârsta între 31 și 40 de ani care conduce un automobil cu capacitate cilindrică între 1,6 și 1,8 litri, scoate din buzunar în jur de 500 de lei pentru asigurare, deși plafonul până la care ar putea merge asigurătorii este de 784 de lei, mai arată datele Profit.ro.
Și în cazul tinerilor diferențele sunt semnificative. Șoferii sub 25 de ani, de exemplu, dau puțin peste 1.000 de lei, deși tariful maxim se apropie de 1.300 de lei.
