În România, prosperitatea a crescut ușor peste media Europei Centrale și de Est (ECE) din ultimii zece ani, însă a pornit de la un prag scăzut; a urcat șapte poziții la nivel global, ajungând de pe locul 57 în 2007 pe poziția 50 în 2016, conform rezultatelor primului studiu privind indicele de prosperitate din ECE, publicat de Institutul Legatum și sprijinit de Erste Group. Țara a fost propulsată în Top 50 de îmbunătățirile făcute la capitolul libertății personale, precum și de eforturile de optimizare a administrației publice. Pe de altă parte, indicatorii privind mediul de afaceri și calitatea economică s-au înrăutățit.
Capitalul de încredere a crescut, dar de la un minim foarte scăzut - aducând României punctajul cel mai mic și una din marile sale vulnerabilități. În total, scorul României pentru cei nouă piloni analizați de studiu indică o volatilitate ce depășește media ECE.
Indicele Prosperității Legatum clasifică țările în funcție de nouă domenii diferite: calitate economică, mediu de afaceri, administrație publică, educație, sănătate, siguranță și securitate, libertate personală, capital de încredere și mediul natural. Trece dincolo de sfera indicatorilor macroeconomici, măsurând prosperitatea în mod holistic, luând în calcul atât bogăția materială, cât și bunăstarea socială. Astfel, legătura dintre prosperitatea economică și cea socială este percepută drept indisolubilă, cele două potențându-se reciproc.
Analizând sub-indicii de prosperitate, România stă cel mai bine la capitolul mediu de afaceri (locul 41) și cel mai prost la capitalul de încredere (locul 97). Cele patru componente ale capitalului de încredere sunt încrederea, familia și comunitatea, implicarea civică și participarea civică. Studiul a constatat că România înregistrează rezultate bune în domeniul încrederii între oameni (sprijin oferit străinilor, respect, ocazii de a lega noi prietenii), dar nu atât de bune în privința încrederii cetățeanului în instituții (încrederea în forțele de poliție, participarea la vot). Chiar și în 2007, capitalul de încredere al României era mult sub media ECE. Acest lucru s-a datorat în parte naturii tranziției, care a perpetuat la rândul ei sentimentul de neîncredere.
„Rolul capitalului de încredere este mai mult decât esențial – un scor mic afectează alte domenii, cum ar fi administrația publică, calitatea economică și mediul de afaceri. Când oamenii nu au încredere că și concetățenii lor respectă regulile, că instituțiile aplică acele reguli în mod corect sau că toată lumea urmărește binele public, alte domenii ale vieții publice au de suferit la rândul lor,” explică Shanker Singham.
Pe viitor, recâștigarea capitalului de încredere va juca un rol decisiv în continuarea tranziției și convergenței veniturilor în România, o țară în care 25,4% din populație trăiește sub pragul sărăciei, față de 17,1% în regiunea ECE și 5,1% în Europa Occidentală.
Un capital de încredere solid permite formarea unor instituții puternice și eficiente care stimulează dezvoltarea sectorului privat și crearea de bogăție. Pe de altă parte, țările care înregistrează niveluri scăzute de prosperitate se confruntă cu un grad redus de încredere și lipsa reformei instituționale, ceea ce duce la o deschidere insuficientă a concurenței interne, la distorsiuni ale pieței și, în final, la niveluri scăzute de creare a bogăției.
În privința administrației publice, România ocupă locul 13 din 16 țări central și est europene și locul 64 din 149 de țări la nivel global. Deși lucrurile stau relativ bine în privința percepției asupra eficacității sistemului juridic într-un cadru de reglementare dificil, există în general o neîncredere în corectitudinea alegerilor, în eficacitatea guvernului țării și a guvernării, cu un punctaj relativ scăzut pentru măsurile de transparență și predictibilitate. Deși există un cadru legal și instituțional de bază pentru reglementarea concurenței pe piață, România se confruntă în continuare cu distorsiuni ale pieței cauzate de stat, inclusiv în privința transparenței și predictibilității procesului decizional.
Îmbunătățirea performanței companiilor de stat este esențială, iar continuarea numirii de profesioniști în calitate de membri ai consiliilor de administrație și de directori în conformitate cu legea privind guvernanța corporativă va susține eforturile României de creștere a prosperității.
Calitatea economică rămâne mult sub mediile înregistrate în ECE și Europa Occidentală: România ocupă locul 11 în rândul țărilor ECE și locul 65 la nivel mondial. Ratele de creștere economică ridicate raportate în ultimii ani nu au fost echitabile, ducând în schimb la o mai mare neîncredere și nemulțumire privind nivelul de trai. Autorii raportului subliniază că îmbunătățirea concurenței în mediul privat și consolidarea încrederii și a administrației publice sunt esențiale pentru optimizarea calității economiei.
În clasamentele sub-indicilor de prosperitate, România are cea mai bună poziționare la mediul de afaceri (locul 41) – însă o volatilitate mai mare decât media ECE este absolut evidentă în acest domeniu. Printre principalele variabile care generează volatilitate se numără practicile de angajare/concediere și ușurința de a porni o afacere, precum și percepțiile privind promovarea prin muncă susținută și puterea drepturilor de proprietate intelectuală. Variabilele care s-au îmbunătățit în cei zece ani includ percepția privind începerea unei afaceri, logistică, internet de mare viteză, percepția privind accesibilitatea serviciilor financiare și ușurința cu care este rezolvată insolvența. Cu toate acestea, percepțiile privind promovarea prin muncă susținută sunt la un nivel scăzut, cu o cădere accentuată în 2010. „Acest lucru arată că în România, regulile din multe domenii pot fi bune – dar o implementare mai eficientă pentru a beneficia de concurență și corectitudine ar îmbunătăți considerabil mediul de afaceri,” notează Singham.
