România a înregistrat progrese impresionante în ceea ce privește performanțele economice, însă țara se confruntă în continuare cu un decalaj mare de convergență față de standardele de viață din UE și cu mari disparități regionale și sociale. Pentru a rezolva aceste probleme, România trebuie să își valorifice sectorul privat, potrivit unui nou raport IFC, analizat de Profit.ro.
Sectorul privat rămâne motorul dezvoltării economice și poate contribui la crearea de noi locuri de muncă de mai bună calitate, precum și la stimularea conectivității, productivității și a competitivității, conform raportului Diagnosticul sectorului privat în România (CPSD), realizat de International Finance Corporation (IFC), divizia de investiții a Băncii Mondiale.
Potrivit documentului, România a înregistrat progrese impresionante în ceea ce privește performanța economică în ultimele două decenii, pe măsură ce integrarea în UE a contribuit la accelerarea convergenței veniturilor către media blocului.
Între 2000 și 2022, venitul pe cap de locuitor al României în funcție de paritatea puterii de cumpărare (PPC, exprimată în dolari americani începând cu 2017) a crescut de la 26,4% la 76,7% din media UE.
PIB real pe cap de locuitor în PPP a crescut de mai mult de două ori (de la 12.177 dolari la 32.738 dolari), iar economia a crescut cu o rată medie anuală de 3,5% - aproape triplu față de media UE. În plus, creșterea economică a României a demonstrat o reziliență semnificativă în fața pandemiei, a invaziei Rusiei în Ucraina și a șocurilor economice asociate, notează IFC.
Raportul IFC evidențiază cinci constrângeri transversale care împiedică în prezent dezvoltarea României și care, dacă ar fi abordate, ar putea crea un sector privat mai dinamic și mai agil și ar stimula creșterea: deficitul de competențe și neconcordanțele dintre acestea, deficiențele de guvernanță și instituționale din mediul de afaceri, barierele în calea concurenței, inovarea limitată din cauza subinvestițiilor cronice, precum și problemele de infrastructură și conectivitate.
Trecerea la o creștere economică sustenabilă, bine guvernată și incluzivă este în continuare în curs de desfășurare în România, dar sectorul privat se confruntă cu turbulențe
Deși cu o medie ridicată, creșterea economică a României a fost foarte volatilă, determinată în principal de consum și asociată cu externalități de mediu majore - cum ar fi nivelurile ridicate de poluare a aerului în zonele urbane. Beneficiile în ceea ce privește productivitatea - rezultate în urma reformelor stimulate de aderarea la UE în 2007 - s-au diminuat, din cauza lacunelor în materie de guvernanță și de calitate a instituțiilor, a datelor demografice nefavorabile și a deficitului acut de competențe care afectează cantitatea și calitatea forței de muncă, potrivit raportului.
“Transformarea structurală este încă în desfășurare: agricultura reprezintă în continuare o mare parte din ocuparea forței de muncă, în timp ce contribuția relativă a serviciilor la PIB și la ocuparea forței de muncă este cea mai scăzută din UE. În pofida disponibilității unor fonduri UE considerabile, infrastructura rămâne subdezvoltată în raport cu nivelul de venit al țării, ceea ce limitează investițiile private și productivitatea în mai multe sectoare-cheie”, arată IFC, care precizează că dinamica nesustenabilă a salariilor și îmbătrânirea și scăderea forței de muncă compromit și mai mult productivitatea.
De asemenea, vasta economie subterană a României, estimată la 21% din PIB, generează provocări suplimentare.
Lucrătorii informali reprezintă o componentă majoră a pieței muncii, în special pentru rolurile cu calificare redusă. Investițiile private au fost relativ ridicate, însă un sector financiar superficial limitează disponibilitatea finanțărilor pe termen lung, conform documentului citat.
Combinația dintre o economie în creștere rapidă, una dintre cele mai mari rate de emigrare din UE și un sistem educațional rămas în urmă a transformat deficitul de competențe în principalul obstacol în calea dezvoltării sectorului privat, precizează IFC.
“România are cel mai mic scor din UE în ceea ce privește indicele capitalului uman (HCI): 0,58, ceea ce înseamnă că productivitatea viitoare a copiilor născuți astăzi în România va fi de doar 58% din ce ar putea fi dacă ar beneficia de educație și asistență medicală completă. În plus, România are cea mai scăzută rată de participare la învățarea pe tot parcursul vieții din UE, din cauza barierelor culturale și sistemice, în timp ce forța de muncă din țară are niveluri mai scăzute de competențe digitale și competențe soft în raport cu standardele UE”, se arată în raport.
Lipsa de predictibilitate a mediului de afaceri și deficiențele de guvernanță reprezintă o provocare semnificativă pentru dezvoltarea sectorului privat din România
Ineficiența administrației fiscale, corupția percepută și instabilitatea politică sunt constrângeri majore pentru mediul de afaceri, notează IFC.
“Deși România a înregistrat progrese în îmbunătățirea mediului de afaceri, multe sarcini (de exemplu, obținerea de autorizații de construcție și conectarea la rețeaua electrică, soluționarea cazurilor de insolvență, protejarea investitorilor minoritari și aplicarea contractelor) rămân oneroase pentru companii. România se remarcă și printr-o reglementare restrictivă pentru serviciile profesionale și de transport (inclusiv companii aeriene). Mai mult, în 2018, firmele românești au raportat că aproximativ 18% din timpul managementului superior a fost alocat pentru a se ocupa de reglementările fiscale (mai mult decât în 2009), comparativ cu 13,5% media în țările similare”.
Un control mare al statului asupra economiei, condiții de concurență inegale între întreprinderile de stat și companiile private și bariere la intrarea pe piață împiedică concurența în România
Indicele de reglementare a produselor pe piață (Product Market Regulation - PMR) din 2018 al OCDE - care surprinde controlul statului, barierele la intrarea pe piață și barierele în calea comerțului și a investițiilor - arată că în România controlul statului asupra economiei este mai mare decât în majoritatea țărilor OCDE.
Bariere la intrare care ar putea fi eliminate pentru a stimula concurența și creșterea PIB includ, printre altele: proceduri administrative împovărătoare; cerințe inutile de intrare în domeniul serviciilor de transport rutier de marfă și al serviciilor profesionale și onorarii minime și maxime pentru serviciile juridice, precum și orientări recomandate privind onorariile pentru serviciile de inginerie și arhitectură.
În plus, întreprinderile de stat se bucură de privilegii semnificative în materie de reglementare, inclusiv excepții de la cerințele legale privind guvernanța corporativă, lipsa unor norme care să impună separarea funcțiilor comerciale și necomerciale și lipsa unor cerințe ca investițiile întreprinderilor să prezinte rate pozitive de rentabilitate.
Aplicarea normelor existente suferă din cauza responsabilităților fragmentate în ceea ce privește supravegherea întreprinderilor de stat, a raportărilor incoerente, a condițiilor neclare de compensare a obligațiilor de serviciu public și a transparenței reduse în ceea ce privește alocarea ajutoarelor de stat.
Capacitatea de inovare a economiei românești este limitată, în principal din cauza investițiilor cronic insuficiente, a lipsei de competențe și a deficiențelor de guvernanță
România se află pe ultimul loc în tabloul de bord al UE privind inovarea, ceea ce indică o capacitate redusă a companiilor românești de a avansa în lanțul valoric. Companiile românești se clasează sub cele din UE în ceea ce privește inovarea produselor și a proceselor, inovarea de marketing și organizațională, cheltuielile de cercetare și dezvoltare, cererile de brevete și formarea în domeniul TIC.
România are, de departe, cea mai mică pondere a companiilor inovatoare din UE: în 2019, doar 10% dintre firmele românești au introdus un produs sau serviciu nou sau îmbunătățit semnificativ în ultimele 12 luni, mai puțin decât în țările din regiune, cum ar fi Bulgaria, Ungaria sau Polonia.
În plus, nu există o agenție unică responsabilă cu gestionarea și coordonarea generală a politicii de inovare.
Infrastructura României nu reflectă nici statutul de membru al UE, nici nivelul general ridicat de dezvoltare al țării
Parametrii de măsurare a infrastructurii din România sunt în urmă față de restul UE, țara ocupând aproape în fiecare an, începând cu 2007, ultimul loc în clasamentul privind calitatea infrastructurii generale. Potrivit raportului Global Competitiveness 2019, România a avut rezultate deosebit de slabe în ceea ce privește calitatea drumurilor, situându-se pe locul 119 din 141 de țări - cea mai slabă poziție din UE și, în ciuda faptului că este o țară cu venituri ridicate, mult sub unele țări cu venituri medii-superioare.
Rolul major al întreprinderilor de stat în sectorul de infrastructură al țării (în special în domeniul transporturilor și al energiei) duce la investiții insuficiente și/sau la excluderea sectorului privat.
Investițiile publice s-au situat în medie la 4,2% din PIB între 2000 și 2020, peste media UE-27 de 3,2% din PIB, dar au fost foarte volatile. Folosirea de către guvern a tăierii investițiilor ca instrument pentru a atinge obiectivele de deficit bugetar a fost un factor important de volatilitate.
Acoperirea insuficientă a rețelelor de infrastructură de transport împiedică competitivitatea și crearea de locuri de muncă. Pe de altă parte, infrastructura digitală este destul de bine dezvoltată, deși există variații regionale considerabile.
"Sectorul privat din România deține cheia pentru accelerarea creșterii, ecologizarea economiei și crearea de locuri de muncă mai bune. Dar are nevoie ca sectorul public să continue să investească în îmbunătățirea competențelor forței de muncă, în îmbunătățirea bazelor instituționale și în crearea unei infrastructuri mai bune", a declarat Anna Akhalkatsi, manager de țară al Băncii Mondiale pentru România și Ungaria.
