Firmele care vând către alte firme vor fi suspuse riscului de a nu mai încasa nimic din cauza limitărilor drastice ale plăților cash între agenții economici propuse de Guvern în pachetul de modificări fiscale, avertizează un director financiar dintr-o companie românească de producție. Mai mult, statul reia obiceiul ce s-a dovedit nelegal de a plasa răspunderea corectitudinii plăților de TVA pe lanțul de plată – acum firmele nu-și vor mai putea deduce cheltuielile cu TVA dacă cei cărora le-au vândut nu înregistrează facturile la ANAF.
Deși Guvernul a renunțat la o parte din modificările fiscale pe care le discuta și care au ajuns în presă pe surse, altele sunt pregătite să intre în vigoare în perioada următoare.
Mediul de afaceri a reacționat deja la prima citire a draftului proiectului de lege. Confederația patronală Concordia remarcă că greul e dus aproape în totalitate de mediul privat și că măsura taxării firmelor mari cu 1% din cifra de afaceri riscă să aibă efecte negative puternice și imediate asupra economiei, cum ar fi creșterea prețurilor și reducerea investițiilor.
Alte măsuri care ies în evidență sunt cele legate de taxarea suplimentară a băncilor, creșterea taxelor pe firmele mici sau reluarea unor taxe și contribuții pentru unele categorii de angajați, care în prezent sunt scutiți, cum sunt cei din IT, construcții, agricultură sau industria alimentară, precum și majorarea TVA la locuințe.
Războiul împotriva cash-ului
Ca o ceapă puturoasă însă, legea anunțată de Guvern ascunde și mai multe lacrimi pentru firme între straturile sale.
O modificare propusă la Legea 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare ar putea avea cel mai probabil efecte contrare celor din titlul legii, după cum povestește un director financiar al unei companii românești de producție, cu afaceri anuale de peste 50 de milioane de euro.
Plățile zilnice maxime între firme ar urma să fie reduse de la 5.000 de lei la doar 1.000 de lei și plafonul total de plăți cash pe care o firmă le poate face zilnic este redus de la 10.000 de lei la 2.000 de lei.
Plățile cash sunt prevalente în rândul magazinelor mici, așa-numitele buticuri, povestește directorul financiar, care a preferat să nu își dezvăluie numele.
”Compania noastră are trei canale de distribuție – Traditional Trade (magazinele mici de cartier, așa-zisele buticuri), International Key Account (hipermarketuri) și exportul. Magazinele mici, în proporție de 90%, lucrează cash. Clienții din canalul TT sunt clienți cu o disciplină financiară nu foarte bună, firme micuțe care preferă să plătească cash decât să plătească comisioane băncilor. Din analiza mea asupra portofoliului de clienți a rezultat că cei mai mulți sunt clienți nebancabili, cu indicatori financiari slabi, firme decapitalizate, fără active, cu bilanțuri nedepuse etc.
Acești clienți prezintă un risc mare de neîncasare de aceea și noi preferăm de multe ori să încasăm cash cu plata la livrare decât să încasăm cu mare întârziere sau niciodată. Aceste modificări legislative ne încurcă foarte tare și vor genera și costuri dar și o diminuare a veniturilor, pe de-o parte pentru că o parte din clienți îi vom pierde, deoarece nu o să mai vrem să lucrăm la termen cu cei cu care avem un istoric negativ de plată iar pe de altă parte pentru că va trebui să ne gândim la varianta încasării cu POS-uri, acest lucru însemnând costuri, modificări în sistemul informatic, comisioane bancare suplimentare, aparate telefonice mai performante dacă ne gândim la varianta POS-urilor pe telefon”, arată directorul financiar.
Plafonul de 2.000 lei stabilit pentru plățile zilnice cash este foarte mic și firmele mici ar epuiza rapid plafonul zilnic, doar din achizițiile de marfă.
„Să ne gândim că un butic mai măricel, care plătea numai cash. De obicei la prima oră antreprenorii se duc în Metro, vor termina din prima plafonul de 2.000 de lei. Când va ajunge agentul nostru de vânzări să încaseze în cursul aceleiași zile, i se va spune: îmi pare rău, nu mai pot să plătesc cash!”, spune directorul financiar. "2.000 lei/zi este foarte puțin chiar și pentru un butic!".
Problema cu acești clienți este că foarte mulți dintre ei au o slaba lor disciplină financiară, există un risc foarte mare de neplată, dau ”țepe”. Astfel că în cele din urmă, facturile neplătite se transformă în pierderi. „Te trezești efectiv că dispar sau că intră în faliment!”.
O variantă prin care și furnizorii să se asigure că primesc banii ar fi să dețină POS-uri prin care micii comercianți să plătească cu cardul de firmă, presupunând că au așa ceva. Avem și aici o problemă, extrasul de cont nu oferă suficiente informații la plata cu cardul pentru a vedea ce firmă a făcut plata, o soluție ar putea fi includerea codului unic de identificare a firmelor în datele de card transmise încasatorului, astfel încât să poată fi făcută corespondența între plată și factură.
Guvernul reintroduce și plafonul de cash în casă, care este de 50.000 de lei la finele zilei. Firmele vor fi forțate să plătească în plus pentru ca banii să fie ridicați ai des de către firmele specializate în transport valori.
„La firmele mari, care au mulți agenți de vânzări, poți să ai frecvent peste 50.000 de lei în casă. Cum faci? Te forțează să te duci la bancă mai des! Noi avem încasări destul de mari cash și nu stăm să chemăm în fiecare zi firma colectoare să ducă banii la bancă pentru că și asta are un cost. O chemam la câteva zile, la o săptămână, în funcție de câți bani strângi. Acum nu mai poți. Totuși pentru noi problema cu soldul de casă cea mai mică dintre problemele generate de această ordonanță".
Și în rândul persoanelor fizice sunt reduse plafoanele de plăți de la 50.000 de lei la 10.000 de lei, adică de la 10.000 de euro la 2.000 de euro. Practic, vânzările de autoturisme second-hand între persoane fizice se vor putea face, în mare măsură, doar prin transfer bancar, spre exemplu.
„Practic, limitează de tot ce înseamnă cash-ul. Mai bine îl interziceau de tot și gata!”, conchide interlocutorul nostru.
Războiul cu cash-ul este justificat de stat ca necesar pentru lupta cu evaziunea fiscală. În timp ce plățile cu numerar sunt din ce în ce mai restricționate, ponderea veniturilor fiscale ale statului în PIB rămâne aceeași sau este chiar în scădere în ultimii ani, în timp ce gap-ul TVA, adică diferența între ce încasează și ce ar trebui să încaseze la buget statul de pe urma cheltuielilor populației, rămâne în jurul a 33-37%, cel mai ridicat din UE (în Finlanda, Estonia și Suedia acesta este de 1-2%).
În 2020, gap-ul anual era estimat la 7,4 miliarde de euro, adică de peste două ori cuantumul impactului măsurilor fiscale, estimate la 3,3 miliarde de euro pe partea de venituri pentru anul viitor.
Firmele trebuie să devină detectivi pentru stat și e-Factura
O altă limitare care va afecta firmele de bună-credință este la sistemul de facturi electronice. În cazul tranzacțiilor între firme, doar facturile transmise prin e-Factura vor fi recunoscute pentru deducerea cheltuielilor și a TVA.
„Așadar, dacă furnizorul nu a încărcat factura în Spațiul Privat Virtual al ANAF, la revedere deductibilitate. De parcă eu client am vreo vină! Sau parcă aș putea influența cumva comportamentul furnizorilor! Cum aș putea determina eu un furnizor să își urce facturile în SPV?! Asta îmi seamănă cu speța legată de TVA-ul dat jos de organul fiscal dacă furnizorul, cel care mi-a emis factura, a făcut prostioare fiscale. Până nu a venit CJUE să clarifice acest aspect, organul a tot dat cu barda la controalele pe TVA”, explică directorul financiar.
Firmele care fac multe tranzacții ar putea fi obligate să-și angajeze oameni care să urmărească doar dacă facturile primite fizic au corespondent în SPV, dacă nu au, de ce nu au, și să facă investigații.
Modificările fiscale urmează să fie adoptate în Parlament, prin asumarea răspunderii Guvernului, ceea ce înseamnă că nu va fi dezbătută în procedura parlamentară normală, ci va fi votată direct.
