Adrian Câciu, propus de PSD pentru funcția de ministru al Finanțelor, scria că există “mari presiuni” pe deprecierea leului ca urmare a comenzilor unor speculatori internaționali care urmăreau “echilibrarea parității euro/dolar”, lucru imposibil în practică, cota monedei românești în tranzacțiile internaționale fiind nesemnificativă. Mai mult, Câciu vede o conspirație a furnizorilor de energie din România, care ar fi aranjat lucrurile în piață încă de anul trecut astfel încât să facă profituri fabuloase în acest an.
Câciu este licențiat în economie, fost consilier în Ministerul Agriculturii, (fost) mason declarat și este propunerea PSD pentru funcția de ministru al Finanțelor, unul dintre cele mai importante portofolii din guvern. Câciu a fost în ultimii doi ani un critic al guvernării liberale și înainte de această perioadă s-a remarcat ca un susținător al politicilor social-democraților, inclusiv al Ordonanței 114/2018.
Profilul său public este unul redus, dar a fost intens promovat de site-uri care gravitează în jurul PSD, mai ales de dcnews.ro, unde sunt circa 360 de articole în ultimii trei ani în care este citat, aproape toate preluări de pe pagina sa de facebook.
Pagină de facebook acum restricționată doar pentru accesul prietenilor și unde Câciu a prezentat mai multe teorii nesusținute de dovezi de-a lungul timpului. Poate teoria cu cele mai mari implicații este aceea că leul s-ar afla în mijlocul unei mișcări globale a speculatorilor financiari care urmăresc să se folosească de moneda românească pentru a echilibra cursul... euro/dolar.
“Am fost întrebat, la un eveniment, cât cred eu ca va fi valoarea cursului leu/euro la finalul acestui an. Am spus ca, dacă nu se intervine pe curs, valoarea acestuia nu va depăși 4,8 lei pentru 1 euro, putând fi chiar mai mică (presiunea creata de aprecierea naturala a monedei naționale).
În schimb, sunt mari presiuni ca acest curs sa ajungă la 5 lei/euro, presiuni exercitate la comanda unor speculatori financiari internaționali care doresc o echilibrare a paritatii euro/dolar în avantajul dolarului cu folosirea, intermediara, a leului”, scria Câciu în noiembrie 2019 - mai multe aici.
Comentariul era făcut la câteva zile după încheierea mandatului guvernului Dăncilă, fără alte explicații privind mecanismele prin care cabala speculatorilor internaționali urma să fie pusă în practică și, mai ales, de ce ținta aleasă pentru această uneltire obscură ar fi chiar leul românesc.
Scenariul lui Câciu prezintă câteva din semnele cele mai importante ale unei conspirații: un plan secret – deprecierea leului pentru aprecierea dolarului față de euro -, un grup de conspiratori – speculatorii financiari internaționali, care sunt și malefici sau cel puțin imorali prin definiție -, o deturnare a evoluției naturale – leul ar fi dus artificial spre depreciere, deși el natural ar fi trebuit să se aprecieze. În cazul unei astfel de desfășurări a faptelor, actorii interni (care generează în general dezechilibrele care duc la corecții valutare) nu ar putea face nimic și nici nu ar putea fi socotiți responsabili, având în vedere puterea financiară a speculatorilor internaționali.
Dar este un astfel de scenariu plauzibil, dincolo de faptul că autorul nu prezintă nicio dovadă? În cele din urmă, sectorul financiar nu este lipsit de conspirații dovedite – un caz celebru, recent și de mare amploare îl avem în măsluirea ratelor LIBOR, unul dintre cei mai importanți indicatori financiar-bancari.
Doar că afirmația lui Câciu nu se poate întemeia pe nimic din pricina dimensiunii piețelor pe care le enumeră.
Piața valutară globală înregistra tranzacții nete zilnice de 6.595 de miliarde de dolari în 2019, potrivit Băncii Reglementelor Internaționale. Spre comparație, doar ca ordin de mărime, producția economică a României pe un an, exprimată în valoare monetară, era de circa 250 de miliarde de dolari sau de circa 26 de ori mai mică în 2019.
Din sumele tranzacționate zilnic, 1.987 de miliarde de dolari erau tranzacții spot și restul erau diverse produse derivate, în principal swapuri.
Pe valute, dolarul american reprezintă de departe cea mai tranzacționată monedă, cu circa 44% din total. Urmează euro cu circa 16%. Perechea USD/EUR reprezintă 24% din totalul tranzacțiilor zilnice sau 1.584 de miliarde de dolari echivalent.
Cât de mare e leul? Piața financiară din România este foarte mică în comparație inclusiv cu restul Uniunii Europene, fiind rahitică atât la nivelul activelor financiare (credite, acțiuni, obligațiuni), cât și la nivelul tranzacțiilor, cel puțin în comparație cu dimensiunea economiei. Leul era a 35 cea mai tranzacționată monedă din lume și deși rangul pare destul de ridicat, suma medie zilnică era în 2019 de doar 6 miliarde de dolari, dintre care 2,5 miliarde de dolari în interiorul României. Cota de piață a tranzacțiilor valutare care implică leul este de sub 0,1% din volumul global! Perechile EUR/RON și EUR/USD sunt atât de mici că nici nu sunt vizibile în datele Băncii Reglementelor - mai multe detalii, aici.
O mișcare peste cap a pieței din România – spre exemplu dublarea sau reducerea la o zecime a cursului leului, în funcție de direcție – ar putea să nu lase niciun semn în perechea USD/EUR în cursul unei zile, câtă vreme există o lichiditate atât de ridicată, în timp ce pentru România ar avea efecte nu doar simțitoare, ci de-a dreptul debilitante.
Între 2018 și 2020 USD/EUR a avut o amplitudine de peste 16% (adică diferența dintre minim și maxim). Leul a urmat exact aceeași traiectorie față de dolar ca euro, în condițiile în care încă de dinainte de aderarea la Uniunea Europeană referința valutară a devenit euro.
În raport cu euro, leul are o volatilitate mult mai redusă – deprecierea este una relativ lină și continuă, de circa 5% în trei ani, fără reveniri de durată, leul se poate aprecia “natural” doar conjunctural, câtă vreme inflația este mai mare decât cea din zona euro și prin contul curent se pierde valută pe net, acoperită în principal prin datorie.
Teoria speculatorului extern a mai fost vehiculată – mult mai convingător – în 2008, când BNR a acuzat mai multe bănci comerciale că speculează pe căderea leului în timpul crizei financiare globale. Deși toate monedele din regiune erau în cădere liberă ca urmare ieșirilor în masă a capitalurilor, BNR a intervenit inițial în piață prin secarea lichidității și vânzarea din rezervă. După alegerile din acel an, leul s-a dus pe traseul așteptat de depreciere.
Speculații și în piața energiei
Considerațiile lui Câciu nu se opresc la lumea finanțelor, ci merg și în alte locuri unde sunt bani. Aflăm, dintr-o postare pe facebook preluată de dcnews, că și în piața energiei e cineva care profită de pe urma neștiinței noastre și a impasivității autorităților. Aici speculatorii – „șmecherii” - sunt firmele de furnizare care au luat curentul ieftin anul trecut și acum îl vând în piață la preț mare.
”Pai pe OPCOM operează niște șmecheri denumiți furnizori. Care cumpără și vând energie. Cum fac? Păi cumpără în avans la preț mic volume pentru tot anul (energia electrică se tranzacționa cu 249 lei/MWh în ianuarie-februarie) și apoi vând pe piața SPOT sau PZU la 1031 lei/MWh”.
Astfel, profitul nu merge la producători, adică firme de stat în proporție de trei sferturi, pentru că acestea au vândut în avans, ci la acești furnizori nenumiți. Aceștia știau că vor face profituri mari, pentru că urma liberalizarea pieței de la 1 ianuarie, și știau chiar și că va crește prețul cu 30% pe plan european (!) - "cine vrea sa știe, află" -, susține Câciu.
“Este asta manipulare a pieței?”, întreabă retoric-acuzator Câciu. “Afacere de gulere albe”, conchide el, după ce implică și Transelectrica în această situație – firmă transportatoare care nu are atribuții în reglementarea și supravegherea pieței.
Din nou avem aceleași ingrediente ale teoriei conspirației. Planul creșterii prețurilor la energie, cunoscut și pus la cale de firmele furnizoare conspiratoare, dovada constând chiar în creșterea prețurilor. “Deci, producatorii încasează bani putini, consumatorii plătesc căruță de bani, iar de câștigat câștigă furnizorii” - adică unii sunt lacomi și corupți, restul, de bună credință, rămân să plătească.
Dacă furnizorii ar fi anticipat o creștere atât de galopantă a prețurilor, s-ar fi acoperit cu contracte de livrare pe tot anul, astfel încât să poată onora mai poi contractele cu clienții și chiar să încerce să câștige cotă de piață. În realitate, furnizorii sunt nevoiți să apeleze la piață pentru contracte pe termen scurt tocmai pentru a acoperi ce n-au contractat mai devreme și pentru acest lucru, în condițiile în care cererea depășește oferta, au ajuns să plătească prețuri exorbitante.
Firmele care nu reușesc să paseze aceste costuri în aval, către clienți, sunt în mare pericol de faliment, nu de câștiguri colosale. Unele au intrat deja în insolvență din cauza scumpirii energiei, cum este cazul Getica 95 Com, cel mai mare furnizor din piața concurențială.
Electrica Furnizare, cea mai mare firmă din domeniu din România, subsidiara grupului Electrica, a trecut pe o pierdere de 23 de milioane de lei la 9 luni, după o gaură de 41 de milioane de lei în trimestrul 3, din cauza prețului mare din piață pentru achiziția energiei electrice, pe care nu l-a putut transfera în totalitate clienților.
Un alt mare furnizor, Enel, raporta la 9 luni un nivel al EBITDA în scădere cu 12 milioane de euro la 217 milioane de euro în România față de anul trecut. Datele sunt pentru toate afacerile grupului italian în România, și includ și alte divizii, cum ar fi, spre exemplu, cea de energie verde sau furnizare de gaze.
Cum scumpirea energiei nu este doar o problemă românească, ci una mondială, efecte negative vedem și în alte părți. În Marea Britanie, de pildă, al șaptelea cel mai mare furnizor a intrat în administrarea specială ca urmare a dificultăților financiare cauzate de prețurile mari.
Pe de altă parte, producătorii din România au raportat creșteri ale profiturilor – Hidroelectrica a anunțat un profit record de două ori mai mare față de primele 9 luni de anul trecut la peste 2,5 miliarde de lei, după o scumpire cu aproape jumătate a prețului electricității vândute, în timp ce cantitatea de energie vândută a crescut cu sub o cincime.
Profitul Nuclearelectrica a crescut cu o treime la 640 de milioane de lei, după ce compania a vândut la prețuri mai mari, în special cota de 15% pusă în piața pe termen scurt. În trimestrul al treilea creșterea profitului a fost de 90%.
Și producătorii pe cărbune raportează cifre mai bune. Datele la jumătatea anului, cele mai recente, arată o înjumătățire a pierderii Complexului Energetic Oltenia la 164 de milioane de lei. Rezultatele CEO au fost influențate negativ însă de creșterea puternică a costurilor cu certificatele de carbon.
Deși se fac trimiteri la piața pe terme scurt cu privire la prețurile de patru ori mai mari, la consumatorii casnici cel puțin, creșterea nu a fost de aceeași amploare – energia electrică s-a scumpit cu 30% în ultimul an.
În concluzie, deși cu siguranță au fost traderi de energie care au profitat de pe urma creșterii prețurilor, un câștig în masă al furnizorilor nu există în realitate. Mai mult, afirmația că firmele producătoare nu ar câștiga de pe urma scumpirilor este pur și simplu falsă.
Câciu este un susținător al plafonării prețurilor ca soluție pe termen scurt. Dar tocmai această plafonare ar putea duce la o fugă din piață a micilor furnizori, ceea ce duce la o competiție mai redusă, în detrimentul consumatorilor.
