Economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, spune că obiectivele politicilor monetare neconvenționale fie nu au fost atinse, fie sunt perverse și au fost adoptate pornind de la un diagnostic greșit.
Criza financiară din anul 2007-2008 a fost una de supraîndatorare, însă tratamentul aplicat de băncile centrale a fost unul specific recesiunilor marcate de deficit de cerere, afirmă Lazea. "Diagnosticul a fost greșit", a declarat acesta astăzi la dezbaterea "Politici monetare neconvenționale" organizată de Societatea Română de Economie și Institutul European din România.
Prezent la dezbatere, analistul economic Aurelian Dochia, membru în Consiliul de Administrație al BRD Groupe Societe Generale, s-a exprimat în aceeași direcție cu privire la politicile monetare neconvenționale constând în dobânzi zero și programe de relaxare cantitativă: "Este o boală deghizată în tratament. Nu rezolvă profund lucrurile și, probabil, îngreunează încă și mai mult situația".
Lazea indică faptul că acum economia globală este în ansamblu supraîndatorată indiferent de sector: gospodării ale populației, firme, bănci, state. 99% din țări au datorii peste limitele de sustenabilitate, iar acesta este contextul în care stimulii monetari nu aveau cum să funcționeze: "Poți să arunci și bani din elicopter că lumea tot nu se duce să îi cheltuie pentru că este supraîndatorată", a mai spus oficialul BNR.
CITEȘTE ȘI Un oficial BCE spune că dobânzile mai pot scădea dacă economia nu își revine Obiectivele politicilor monetare neconvenționale la nivel declarativ au fost acelea de a stimula economia, de a ridica rata inflației și - mărturisite mai puțin - acelea de a reduce datoriile publice și private, precum și creșterea prețurilor activelor pentru a crea efectul de avuție în rândul proprietarilor.
Efectele stimulative asupra economiei sunt îndoielnice
Economia nu are rate de creștere nici la aproape 7 ani de la inițierea acestor politici. Dobânda nu a fost în măsură să stimuleze cererea întrucât băncile și agenții economici erau prea preocupați cu repararea bilanțurilor proprii. Remarcabil, țările cu cele mai mici dobânzi au și cele mai mici rate de creștere: dobânda la Banca Centrală Europeană este 0%, iar majorarea produsului intern brut în zona euro este de 1,5%, în timp ce în Japonia este de -0,1%, iar economia avansează abia cu 0,8%. Un caz aparte este SUA, însă din motive de "excepționalism american", a spus Lazea, a cărui concluzie este că ratele de dobândă nu sunt corelate negativ cu dinamica PIB așa cum scontau economiștii și bancherii centrali.
"Creșterea nu s-a reluat; am rămas la niveluri infime", spune și Dochia. Productivitatea este în scădere, iar expansiunea care altădată s-a făcut către America și țările din Asia acum nu mai este posibilă întrucât acum tot globul este antrenat în aceeași economie. "Nici din această direcție nu vine tracțiune", a afirmat analistul economic.
Până la urmă, de ce inflație și nu deflație?
El completează că programele de injecții de lichiditate nu au antrenat inflația; dimpotrivă, ne trezim iarăși cofruntați cu deflația. Pentru Lazea, combaterea deflației este, iarăși, un eșec. Oricum, în secolul al XIX-lea deflația nu era considerată un rău în sine, ci reprezenta un instrument de reechilibrare în economie. Promovarea inflației nu face, de altfel, decât să creeze redistribuiri între categorii de participanți la economie. Inflația favorizează tinerii în dauna vârstnicilor, pe debitori față de cei care economisesc și pe angajați față de angajatori.
Sunt categorii mai numeroase cele care câștigă din deflație decât cele care câștigă din inflație. Ultimii sunt, însă, mai uniți și mai vocali. Ei reușesc să impună teoria potrivit căreia deflația este răul mai mare, profitând de nivelul de educație financiară mai redus al celorlalți. Aceștia "tac din gură și încasează pierderea", a adăugat economistul-șef al BNR.
Statele își reduc artificial datoriile
Câștigătoare importante ale programelor de relaxare cantitativă constând în achiziția de titluri de stat din piețele secundare sunt statele. Chiar și pentru Germania, o țară virtuoasă sub aspectul îndatorării, o majorare cu un punct procentual al dobânzii, ar însemna un efort de 0,8% în contul serviciului datoriei. Dochia atrage atenția că nivelul de îndatorare a crescut în loc să scadă de la declanșarea crizei.
Efortul băncilor centrale deja este foarte ridicat. Rezerva Federală Americană cumpără deja 50% din emisiunile de titluri de stat ale Trezoreriei SUA, iar pentru Banca Japonia procentajul cestor achiziții a ajuns deja la 70% din totalul datoriilor emise.
Umflă baloane speculative răsplătindu-i pe ce responsabili de criză
Un alt obiectiv al băncilor centrale este acela de a ridica prețurile activelor, astfel încât proprietarii acestora să se simtă mai bogați, iar prin efectul de avuție să cheltuiască mai mult, spune Lazea, menționând că aceasta conduce la escaladarea unor bule speculative care par a fi acceptate "cu inima deschisă". Majorarea cotațiilor în piețele hârtiilor de valoare sau a proprietăților, însă, doar cresc disparitățile sociale și îi răsplătesc exact pe cei responsabili de criza din anul 2008.
Astfel, obiectivele stabilite de băncile centrale pentru politicile monetare neconvenționale fie nu sunt atinse, fie sunt perverse, a mai spus reprezentantul BNR, care în urmă cu aproape 20 de ani a fost secretar de stat în Ministerul de Finanțe. El recomandă reformele structurale, în locul acestor experimente monetare: "Pomparea de bani din elicopter sau de oriunde altundeva nu avea cum să dea roade".
"Economiștii au devenit un fel de slugă a politicului"
Aurelian Dochia spune că banii pompați de băncile centrale rămân în sistem, ceea ce se vede din declinul rotației banilor. Companiile americane, spre exemplu, au depozite bancare de un 1 trilion de dolari în țările străine. "Banii nu-și joacă rolul pe care-l așteptau băncile centrale să-l joace", a spus analistul economic, adăugând că dacă se va suplimenta cantitatea de bani, același lucru se va întâmpla.
Politicile neconvenționale nu numai că nu funcționează, dar pot induce efecte secundare nedorite. Lazea afirmă că banii sunt creați în actualul sistem monetar din nimic - așa cum se spune - dar aceasta nu înseamnă că sunt creați contra nimic. Există garanții, iar băncile centrale se prefac deja că tot mai multe hârtii de valoare reprezintă garanții: acceptă emisiuni municipale sau obligațiuni corporative, poate în curând și de la băcănia din colțul străzii.
După programele succesive de relaxare cantitativă "nu există în lumea aceasta atâtea active credibile cât să corespundă muntelui ăsta de bani", spune economistul-șef al BNR.
La întrebarea de ce aceste politici sunt, în continuare susținute, el are două răspunsuri. Primul dintre acestea este că economiștii au vrut să fie veritabile staruri rock, celebrități care rezolvă criza și problemele oamenilor și în al doilea rând obediența față de puternicii zilei.
"Economiștii au devenit un fel de slugă a politicului; s-a pierdut onestitatea intelectuală și capacitatea de a căuta adevărul oricare ar fi consecințele", a conchis Lazea.
