Guvernul ia în calcul ca nici în acest an să nu își asume niciun termen pentru adoptarea monedei euro și să transmită Comisiei Europene doar angajamentul de a adopta moneda europeană la o dată care va fi stabilită în urma unei analize de impact ce va determina momentul cel mai oportun, au declarat pentru Profit.ro surse oficiale.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată pe Profit Insider
În urmă cu un an, Profit.ro a anunțat în premieră că România a renunțat în mod oficial la anul 2019 ca termen pentru adoptarea monedei euro. La acel moment, Guvernul tehnocrat Cioloș a apreciat că este bine ca o nouă dată să fie stabilită de către viitorul guvern (cel actual, Cabinetul Grindeanu - n.r.) și inclusă în raportul care să fie transmis la Bruxelles în acest an. Guvernul Cioloș a pregătit atunci un document în care nu mai anunță anul 2019, ci doar menține angajamentul de a adopta moneda europeană.
Astăzi, premierul Sorin Grindeanu a declarat, în debutul primei reuniuni a Comitetului interministerial pentru trecerea la moneda euro, la care participă și guvernatorul BNR Mugur Isărescu, că această convergență monetară se poate face ”numai după ce și veniturile cetățenilor români vor fi comparabile cu cele din alte state membre ale UE”.
În anii precedenți, guvernanții prezentau acest mesaj, dar includeau în programul de convergență transmis anual către Bruxelles un termen simbolic, care să reliefeze angajamentul României de a adopta moneda euro.
Acum, însă, Guvernul, în mod precaut, ia în calcul să nu mai apeleze la această strategie și să nu mai includă în document niciun termen, nici măcar simbolic.
"Nu este stabilită nicio dată. Rămâne principiul ca o dată să fie asumată în baza analizei de impact care va determina momentul cel mai oportun de aderare la UEM. Analiza va fi făcută în următoarele luni. În Programul de Convergență de acum nu va apărea data", au arătat sursele citate.
UPDATE ora 12.57 Guvernul a transmis oficial că, în urma reuniunii de luni, a fost stabilită continuarea analizei privind măsurile necesare pentru asigurarea trecerii la moneda euro, "ținând cont de pregătirea economică, financiară, dar și de impactul și gradul de acceptare socio-culturală la nivelul populației". Guvernul și Banca națională vor colabora pentru continuarea acestei analize, pe baza căreia va fi realizat un calendar de implementare a măsurilor necesare pentru pregătirea adoptării monedei unice.
Anual, Guvernul trebuie să transmită Comisiei Europene un program de convergență al României, care să indice și un astfel de termen. În programul transmis în aprilie 2015, Guvernul a anunțat, mai mult ca un mesaj politic de stabilitate și încredere în economie, că își păstrează angajamentul de adoptare a monedei euro începând cu 1 ianuarie 2019.
În timp, autoritățile române au stabilit câte un an ca țintă pentru adoptarea monedei euro, explicând că astfel doresc să arate angajamentul țării pentru a intra în zona euro, dar au împins ulterior acest termen, România nefiind încă practic pregătită pentru un astfel de angajament.
În 2012, Guvernul anunța că România își menține obiectivul asumat anterior de adoptare a monedei euro în 2015, prin intrarea în mecanismul ERM II în 2013-2014.
Reprezentanții Guvernului și cei ai BNR arătau că probabilitatea ca România să nu poată intra în mecanismul ratelor de schimb în 2013, condiție obligatorie pentru intrarea în zona euro în 2015, este foarte ridicată, însă obiectivul trebuie menținut ca semnal politic.
Doi ani mai târziu, în 2014, România a transmis Comisiei Europene noul program de convergență, pentru perioada 2014-2017, în care îi anunța pe oficialii de la Bruxelles că angajamentul de adoptare a monedei euro "va deveni un obiectiv realizabil și necesar" la 1 ianuarie 2019.
Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a arătat atunci că fixarea unui obiectiv ambițios precum aderarea la zona euro în 2019 ar putea avea efecte benefice, de mobilizare a țării, dar a atenționat că aceasta presupune o bună înțelegere a eforturilor din partea politicienilor, stabilirea unor termene intermediare clare și un consens larg politic și social. Între timp, mai multe state din Europa Centrală și de Est au amânat termenele pentru trecerea la moneda unică, deși acest proces reprezintă o obligație asumată de toate statele din Uniunea Europeană.
În septembrie anul trecut, guvernatorul Mugur Isărescu a precizat că ținta de adoptare a monedei europene în 2019 nu mai este fezabilă, întrucât România ar trebui să intre în anticamera zonei euro cel târziu în iunie 2016, astfel că este necesară o foaie de parcurs agreată la nivel național, înainte de a stabili data aderării.
"Ținta 2019 pentru euro nu mai este fezabilă pentru că ar fi trebuit ca, cel mai târziu în iunie 2016, să intrăm în ERM II, anticamera zonei euro, pentru care pregătirea e complicată. Tehnic nu mai este posibil, char dacă am dori politic", a spus atunci Isărescu.
În conformitate cu Tratatul UE, la fiecare doi ani sau la solicitarea unui stat membru care dorește să adere la zona euro, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană evaluează modul în care statele membre îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea monedei unice.
Aceste condiții constau în patru criterii economice de stabilitate, mai exact situația finanțelor publice, stabilitatea prețurilor, stabilitatea cursului de schimb și convergența ratelor dobânzilor pe termen lung care trebuie respectate în mod sustenabil.
Mai mult, înainte de a intra în zona euro, o țară trebuie să respecte dincolo de criteriile economice incluse în Tratatul de la Maastricht, și restricțiile ERM-2, în cadrul căruia moneda națională să fluctueze pe o perioadă de doi ani într-un intervalul de plus-minus 15% față de euro.
Evoluțiile din ultimul deceniu au arătat, mai ales după criza din 2008 și salvarea la limită a Greciei, că pentru aderarea la Zona Euro este insuficientă atingerea unor parametri macroeconomici nominali. Tot mai mulți economiști sunt de părere că adoptarea monedei euro trebuie realizată în momentul în care s-a atins un grad de convergență reală cât mai înalt, ceea ce înseamnă, printre altele, o creștere a productivității și a PIB-ului pe cap de locuitor la un nivel cât mai aproape de media statelor din Zona Euro.
