Înțelepciunea populară și statistica lucrează cu valori diferite și dau sentințe contradictorii. “Copiii sunt bogăția săracilor și cine are mulți copii nu e sărac”, spune prima. “În funcție de numărul copiilor, sărăcia se adâncește”, o contrazice, în alt registru metodologic, Silvia Pisică, director general în cadrul Institutului Național de Statistică (INS).
“Rata sărăciei relative este mult mai mare în cazul gospodăriilor cu mulți copii, iar nivelul acesteia a crescut constant în ultimii ani. Pentru gospodăriile formate din doi adulți cu trei sau mai mulți copii, a ajuns, în 2014, la 73,1%, ceea ce este extraordinar de mult”, a arătat directorul general INS, în cadrul unei dezbateri organizate de Institutul Național de Statistică și Institutul de Economie Națională.
Valoarea de 73,1% arată că trei pătrimi din familiile care au cel puțin trei copii sunt sărace. Datele sunt dintr-o cercetare realizată în 2014, având însă an de referință 2013. Pentru această categorie de gospodării cu mulți copii, statisticienii au constatat și cea mai abruptă creștere a ratei relative a sărăciei, în condițiile în care valoarea din anul anterior era de 60,6%, iar în 2007 se situa la “doar” 54,8%.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Rata sărăciei relative se calculează ca raport procentual între numărul persoanelor sărace și totalul populației, unde persoane sărace sunt considerate cele care au un venit disponibil pe adult-echivalent mai mic decât pragul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent.
Rata sărăciei relative a crescut, de altfel, anul trecut, pentru aproape toate categoriile de gospodării. Media la nivelul țării este de 25,4%, în creștere față de 22,4% în anul precedent, acesta fiind, de altfel, cel mai mare nivel al sărăciei relative din Uniunea Europeană. România este urmată de Spania, cu 22,2%, Bulgaria, cu 21,8%, Letonia, cu 21,2% și Grecia, cu 22,1%.
Spre deosebire de înțelepciunea populară, cea a metodologiei statistice spune că, la nivel național, gospodăriile cu copii dependenți (în vârsă de 0-17 ani) sunt mult mai sărace decât cele fără copii. La primele, rata sărăciei relative se situa, în cercetarea de anul trecut, la 32,3%, în creștere de la 27,2% în anul anterior, nivel mai mult decât dublu față de cel calculat în cazul gospodăriilor formate doar din adulți (15,7% în 2014, în creștere ușoară de la 15,4% în 2013).
“Ar trebui să fie preocupant pentru autorități ecartul între cele două categorii de gospodării - cele cu copii și cele fără copii. De la 4 puncte în 2007, acesta a crescut de la simplu la aproape dublu în 2014. Și peisajul economic poate fi o justificare. Cum să convingem familiile să procreeze dacă datele statistice arată un dezastru la nivelul ratei sărăciei?”, a arătat, în cadrul dezbaterii, Livia Chisagiu de la Institutul de Economie Națională, asumând, astfel, că motivația românilor de a procrea și percepția “bogăției” aduse de copii s-ar fi schimbat fundamental și în plan cultural, cu valori mai apropiate de calculele statisticii.
Cea mai mică rată a sărăciei relative - 8,8% - și cu cea mai evidentă îmbunătățire față de 2007, anul aderării la UE - se regăsește în gospodăriile cu doi adulți din care cel puțin unul este mai bătrân de 65 de ani.
Familiile de pensionari fără copii în întreținere stau mai bine la acest indicator chiar decât gospodăriile formate din doi adulți mai tineri de 65 de ani fără copii (15,2%). Un nivel relative apropiat al ratei sărăciei relative - 15,7% - există în familiile de doi adulți cu un singur copil.
De la al doilea copil, situația sărăciei relative se agravează în statistici, nivelul de 31,1% fiind aproape dublu față de cel consemnat în gospodăriile cu un singur minor dependent, pentru a ajunge la 73,1% în cazul familiilor cu trei sau mai mulți copii. Una din trei gospodării este statistic săracă și în categoria familiilor monoparentale, unde un singur adult are în îngrijire cel puțin un minor.
Copiii nu sunt doar sărăcia statistică a familiiilor, ci și cei mai săraci cetățeni, conform metodologiei de calcul a veniturilor disponibile, care ține cont tot de veniturile disponibile pe adult în familiile care îi au în întreținere. Astfel, minorii aveau, în 2014, o rată a rărăciei relative de 39,4%, în creștere de la 32,1% în anul precedent. Sărac este și unul din trei tineri cu vârste între 18 și 24 de ani (33,2%), precum și unul din patru adulți de 25-54 de ani. Rata sărăciei relative este cea mai redusă în categoriile de persoane vârstnice: 16,5% la 55-64 de ani și 15,5% la 65 de ani și peste.
Potrivit INS, în România sunt 8,5 milioane de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială. Rata acestui risc este de 40,2%, potrivit cercetării din 2014, în scădere ușoară de la 40,4% în anul precedent.
Indicatorul se calculează raportând la totalul populației numărul persoanelor care se află în cel puțin una din următoarele situații: au venituri disponibile inferioare pragului de sărăcie (de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent), sunt în stare de deprivare material severă și trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii (activitate echivalentă cu mai puțin de 20% din potențialul de muncă). Deprivarea materială severă este atribuită persoanelor care, din cauza lipsei resurselor financiare, nu își pot permite cel puțin patru din cele nouă elemente considerate esențiale pentru un trai decent: achitarea fără întârziere a ratelor și utilităților, o vacanță de o săptămână pe an departe de casă, consumul de carne, pui, cel puțin o dată la două zile, posibilitatea de a face față cheltuielilor neprevăzute (echivalente cu 1/12 din valoarea pragului național de sărăcie), deținerea unui telefon fix sau mobil, a unui televizor color, a unei mașini de spălat și încălzirea adecvată a locuinței.
"Rata sărăciei, ca atare, are în jur de 2,5 milioane persoane. Dacă ne uităm câți sunt cei care suferă și de risc de sărăcie, dar și de deprivare materială severă, vedem că avem 2,2 milioane persoane care sunt mult mai sărace, dar sunt și deprivate sever din punct de vedere material. Sunt în jur de 157.000 de persoane care suferă de deprivare materială severă și trăiesc și în gospodării cu intensitate redusă a muncii. Mai sunt 145.000 de persoane expuse riscului de sărăcie și trăiesc în gospodării cu intensitate redusă de muncă, dar există aproape jumătate de milion de persoane care suferă de sărăcie, deprivare materială severă, trăind și în gospodării cu intensitate redusă a muncii", a arătat Silvia Pisică, director general în cadrul Institutului Național de Statistică.
Conform datelor publicate de Eurostat, la nivelul UE, procentajul populației afectată de riscul de sărăcie și excludere socială a crescut de la 23,8%, în 2008, până la 24,4%, în 2014. Reducerea acestui procentaj este unul dintre obiectivele principale ale strategiei Europa 2020.
