Cel mai vizibil contestatar al legii dării în plată, șeful supravegherii de la Banca Națională, Nicolae Cinteză, până acum doi ani credea că garanția e suficientă pentru a ieși de sub incidența datoriei. Într-o întâlnire cu jurnaliștii la Sinaia din noiembrie 2013, el spunea că nu este nimic în legislație care să oblige și la alte plăți datornicii rămași fără case. "Dacă îmi arătați așa ceva, mănânc hârtia..."
Odată ce ai ieșit din casă, ești exonerat de orice alte obligații. Această eliberare de datorii este principiul actualei legi "a dării în plată", contestată puternic din zona bancară. Ironie sau nu, cel mai vizibil adversar al acesteia după votarea în Parlament pe data de 25 noiembrie, șeful supravegherii de la Banca Națională a României, Nicolae Cinteză, până acum doi ani nu concepea că lucrurile pot sta altfel decât cum spun regulile falimentului: că odată executată garanția, creditorul decade din orice drepturi pentru urmărirea pe mai departe a datornicului.
Faptul că oamenii ar putea fi urmăriți până la finalul vieții pentru restul de datorie, iar acest lucru se întâmplă pe scară largă în România, i se părea de neacceptat celui care acum contestă legea inițiată de deputatul Daniel Zamfir și inspirată de avocatul Gheorghe Piperea.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
În urmă cu doi ani, în cadrul unui seminar pe teme financiare la Sinaia, Cinteză s-a contrazis preț de un sfert de oră cu mai mulți jurnaliști din presa economică care încercau să-i explice că debitorii, chiar executați, sunt urmăriți pe mai departe pentru diferență, cu popriri pe alte venituri. "Odată cu executarea, banca pierde orice drept asupra clientului, orice contract ar avea", spunea directorul direcției de supraveghere de la BNR.
Nu este vorba doar că ar fi contestat existența acestei conjuncturi legale și a unui astfel de fenomen, dar Cinteză chiar era contrariat (aproape revoltat) că așa ceva ar fi posibil: "Nu se poate. E imposibil. E IMPOSIBIL. Nu cred că... Dacă îmi arătați așa ceva, mănânc hârtia..."
Judecând doar din perspectiva legilor de piață ale capitalismului, această urmărire până la finalul vieții a debitorilor, fără ca banca să aibă răspunderea pentru deprecierea colateralului, i se părea de neconceput celui care acum a devenit cel mai vizibil contestatar al legii dării în plată.
Cum de a ajuns Cinteză cel mai vocal adversar al legii
Legea care spune că, odată ce ai predat casa băncii, ai scăpat de orice datorii a fost votată în aplauze în Camera Deputaților, cu doar un vot împotrivă și trei abțineri. Deputații nu s-au lăsat convinși de argumentele lobby-ului băncilor comerciale și de mesajul de stabilitate al Băncii Naționale.
Purtător al acestuia a fost ales Nicolae Cinteză, el mai fiind trimis la confruntări grele în Parlament și în problema creditelor în franci elvețieni. Guvernatorul Mugur Isărescu consideră, probabil, că nu se poate demonetiza apărând frecvent, iar consilierul său Adrian Vasilescu nu a mai fost la fel de vizibil. În diverse faze ale imploziei creditului privat pe care o parcurgem de 7 ani, el a apărut pentru explicații în media și chiar a fost iscusit în atenuarea șocurilor de imagine pentru sistemul bancar.
Prea mult gunoi a fost, însă, de acoperit. Finalmente, și Vasilescu și-a pierdut puternic din credibilitate. Oamenii au trecut peste onorabilitatea părului alb. "Alo.....tataie...te contrazici singur", "Domnu' Vasilescu, lasă și tinerii țării ăsteia să muncească; mai duceți-vă la pensie!", "Tataie, nu ai și tu nepoți să-i plimbi prin parc?" "Patetic, stimate Adrian Vasilescu. Dispari din peisaj cu toată camarila lui Isarescu", mai apar comentarii ale publicului.
Din urmă n-a venit nimic. Între timp transferat la guvern, Dan Suciu mai degrabă avea potențial să enerveze. "Probabil că ați fost atent la ce am spus la fel de mult cum ați fost și atunci când ați semnat contractul de credit", îi spunea acesta, în plină criză a francului elvețian la începutul acestui an, unui datornic ce intervenea telefonic într-o emisiune TV.
Băncile apar ca decredibilizate total pentru a purta lupta în opinia publică, așa că i-a revenit misiunea apărării lor lui Nicolae Cinteză, cel căruia i s-a spus și Marele Inchizitor pentru cum a controlat instituțiile de credit în ultimii ani și a pus acționarii lor să vină cu bani de acasă.
Probabil că știe acum cam câți bani ar mai trebui să ceară ca aport de capital dacă intră în vigoare legea dării în plată și de aceea o și contestă. Acum doi ani credea altceva despre diferența nerecuperată de bănci dintre lichidarea imobilului și cuantumul inițial al creditului: "Să fie primit! Ce să-i facem?! Ăla-i riscul băncii..."
Când a auzit prima oară șeful supravegherii de la BNR că românii pot fi urmăriți de bancă până la sfârșitul vieții
Sinaia, 28 noiembrie 2013 - Seminarul EU-COFILE, în care jurnaliștii economici se întâlnesc anual cu reprezentanți ai sistemului de credit, ajunge la momentul discuției cu șeful supravegherii de la BNR. Este unul dintre punctele cele mai interesante. Ar fi pe locul doi după întrevederea cu Isărescu, însă uneori poate chiar mai interesantă pentru că, dacă discuțiile cu guvernatorul rămân între patru pereți și nu merg către public, cele cu Cinteză sunt "on the record". "Păi, ce?! Am venit să discutăm degeaba?! Tot ce spun poate fi folosit. Dacă e ceva ce nu trebuie să spun, nu spun și gata!"...
La tema privind planul de rezoluție, respectiv ce se întâmplă dacă o bancă ajunge în pragul falimentului explică tranșant, fără ocolișuri, cum este pus în izolare acționarul majoritar, cum intră fondul de garantare, cum își primesc deponenții banii. Într-atât de tranșant ("faliment" în sus, "faliment" în jos), încât, la finalul întâlnirii, organizatorii, reprezentanți din zona bancară, mai simt nevoia să întrebe: Ce poate fi folosit de aici? Îngheață la răspunsul primit de la Marele Inchizitor: "Nu am spus de la început?! Totul."
Pe parcursul prezentării din 2013, apare un moment prelungit de contradicții între oficialul BNR și ziariștii prezenți. Cinteză spune că un comision de risc este justificat la un credit ipotecar, având în vedere că banca are riscul deprecierii colateralului. De aici mergem către un studiu de caz despre cum este calculată o pierdere bancară după executarea garanției.
Totul este clar pentru toată lumea despre cum apare diferența, dar discuția se aprinde când vorbim despre ce se întâmplă cu aceasta. Cinteză nu crede în ruptul capului că, dacă omul este executat, banca mai are vreun drept după aceea: "Nuuu mai! S-a dus!"
Colegii insistă că știu cazuri în care oamenii sunt urmăriți cu popriri pe venituri și după executare, ceea ce îl contrariază încă și mai mult pe șeful supravegherii de la BNR: "Nu există așa ceva. Dacă am ajuns să-l execut, este im-po-si-bil."
Îi aducem argumentul că de aceea este dezbătută și oportunitatea unei legi a falimentului personal, tocmai pentru că oamenii sunt urmăriți și după predarea imobilului în care locuiesc. Cinteză este neabătut și vine cu propriul său caz: "Eu am un prieten care a fost executat de bancă pentru că nu și-a plătit apartamentul și la revedere și bună ziua. I-a luat apartamentul, l-au dat afară din casă și banca a pierdut din chestia asta o groază de bani, dar nu s-a îndreptat împotriva lui cu nimic în plus."
Pentru el este limpede că garanțiile nu pot fi solicitate decât înainte de executare și nu după, dar consideră că și aici creditorul este într-o poziție slabă: debitorul "dacă vrea să aducă, aduce; dacă nu, la revedere. Banca n-are ce să-i facă."
Siguranța cu care se pronunță este devastatoare. Insistențele noastre cresc pentru că simțim că am putea avea o știre: că un înalt oficial al BNR ne spune că datornicii executați nu pot fi urmăriți de creditori până la finalul vieții. Colegi de la televiziuni deja îl întreabă dacă apare să dea o astfel de declarație pe cameră. Cinteză își ia marja că trebuie să vadă contractul.
Cum contestările sunt puternice, însuși Marele Inchizitor începe să șovăie întrucâtva. Dacă sunt urmăriți în continuare, înseamnă că au semnat un contract. Nu este însă de acord când i se spune că, în România, peste 95% din contracte sunt așa: "Eu n-aș lansa cifre de felul ăsta." Completează că a văzut zeci de contracte care nu aveau această prevedere și că acestea "nu sunt preferențiale deloc".
Un coleg insistă și afirmă că nu există așa ceva în România, să se oprească urmărirea. "Dumneavoastră glumiți!", replică Cinteză. Treptat, ne dăm seama: nu știe... Lăsăm pixurile din mână. Acum suntem siguri că nu avem știrea.
Era vorba numai de o confuzie. Omul responsabil cu supravegherea la BNR nu a avut niciodată în vedere acest aspect, că în piața românească ar fi posibil așa ceva. Cunoscând legile capitalismului, unde falimentul exonerează datornicul de obligațiile viitoare, lui Cinteză i se părea de neconceput că omul ar fi înlănțuit în datorie până la moarte.
Sinceritatea Marelui Inchizitor
Este o ironie că, acela care era sincer revoltat de așa o perspectivă, acum a fost desemnat de Banca Națională ca prima voce împotriva legii dării în plată. Este o nuanță, pentru că aici este vorba de repudierea unilaterală a datoriei prin predarea imobilului și nu de executarea silită venită din partea creditorului.
Principiile sunt, însă, aceleași. În primul rând, garanția ar trebui să fie suficientă pentru stingerea datoriei și, în al doilea rând, urmărirea datornicului falit pe tot restul vieții sale active este neeconomică și antisocială. Este unul dintre motivele pentru care credem că, atunci când spune că un astfel de act normativ este util (chiar dacă nu în actuala formulă), cel mai mare adversar al legii dării în plată este sincer.
Stenograma discuțiilor
Nicolae Cinteză: Încercați să faceți o comparație între gradul de recuperare aferent vânzărilor de credite garantate cu ipoteci imobiliare acordate persoanelor fizice: vânzările din 2009 - minimum 80% [gradul de recuperare n. red.]. Ia uitați ce s-a întâmplat în 2012: scăderea asta de la 70-80% la 26%. Imensă. Mare. E un risc pe care băncile și l-au asumat.
Și, cu atât mai surprinzător, am văzut în cazul unei bănci o decizie dată de Curtea Supremă de Justiție care spunea următorul lucru: domnule, regret, dar comisionul de risc trebuie să-l scoți din contract, pentru că, în cazul unui credit garantat cu ipoteci imobiliare acordat lui Gheorghe, mata n-ai niciun risc.
Dar riscul scăderii valorii colateralului?! Uitați-vă cât de puternică e! Și, în definitiv, asta s-a întâmplat: prețul caselor a scăzut atât de mult încât, în cazul în care cineva nu-și plătește casa, nu-și plătește ratele, diferența de de preț e un risc pe care banca trebuie să și-l asume.
Mihai Baniță (Economica.net, acum Profit.ro): Deci, este justificată existența comisionului de risc?
Nicolae Cinteză: Din punctul meu de vedere, da. Că băncile nu au fost suficient de transparente, sunt total de acord cu asta.
Vasile Pop-Coman (Bancherul): Către cine s-au vândut?
Nicolae Cinteză: Către terți.
Vasile Pop-Coman (Bancherul): Deci, băncile au vândut către recuperatori.
Nicolae Cinteză: Da.
Elena Olescu (Bursa): Și comisionul ăsta poate fi acordat tuturor creditelor?
Nicolae Cinteză: Nu. N-am spus asta. N-am spus asta. N-am spus asta. Ce am spus este că, cel puțin în cazul pe care l-am văzut eu, o astfel de afirmație nu mi se pare corectă. Eu nu spun că e justificat sau nu; că pot fi alte contracte pentru care, într-adevăr, banca nu are niciun risc în spate. Dar a lansa ideea că riscul, atunci când creditul e garantat cu ipoteca imobiliară, cunoscând evoluția prețurilor la activele imobiliare în România și faptul că banca nu-și asumă niciun risc, mi se pare deja prea mult.
Ziarist: Dacă adunăm cele trei cifre pe 2012, ne dă totalul. Nu? Sau mai sunt și altele?
Nicolae Cinteză: Da. Sunt vânzări. Vânzări de credite. Ce înseamnă vânzări de credite? Că cedez dreptul meu altuia. Nu am executat. Că dacă execut, ăla îmi intră mie în bilanțul meu. Când execut un credit, activul imobiliar îl preiau în portofoliul meu.
Ziarist: Au vândut băncile credite garantate cu ipoteci?
Nicolae Cinteză: Oho! Să fim sănătoși. O să vedeți o vânzare mare.
Cum este calculată pierderea bancară
Ziarist: Am o întrebare. Să zicem că banca a dat un credit de 100.000 de euro, și-a adjudecat garanția, un bun imobiliar, să zicem cu 60.000 de euro, și după aceea a vândut acel bun imobiliar cu 80.000 sau 90.000 de euro. Cât se consideră că a recuperat banca?
Nicolae Cinteză: Eu, de bază, sunt contabil. Deci, expunerea e 100...
Ziarist: Da. Ea cumpără la licitație prin executare silită imobilul cu 60 și îl vinde mai departe.
Nicolae Cinteză: Deci, spuneți ăsta n-a mai plătit nimic.
Ziarist: Da. N-a mai plătit.
Nicolae Cinteză: Dacă n-a plătit nimic și ajunge să-l execute, înseamnă că a trecut de cele 90 de zile. Da? Valoarea apartamentului la cumpărare este de 120 [de mii n. red.], că trebuie să aibă și avansul.
Ziarist: Banca îl execută cu 60 (de mii n. red.) și îl vinde mai departe cu 90 (de mii n. red.).
Nicolae Cinteză: Hai să vedem mai departe ce s-a întâmplat în momentul în care banca a ajuns la executare. Se presupune că, dacă s-a ajuns la executare, ăla nu și-a plătit ratele. Dacă nu și-a plătit rata, banca e obligată să facă provizioane. Deci, cu alte cuvinte, înregistrează pe cheltuieli - egal cu ajustări de depreciere - o sumă calculată în raport de fluxul viitor și valoarea apartamentului stabilită pe baza unui raport de evaluare și considerată a fi valoare de piață.
Ce s-a întâmplat cu... S-a dus. Dumneavoastră spuneți de 60.000. Să spunem că a scăzut la 60.000. Da? Cu alte cuvinte, el datorează 100, nu mai plătește nimic, dar banca are în portofoliu un activ, o garanție de 60.000. Trebuie să facă 40 provizion. Deocamdată, a luat o pierdere de 40. Și, prin executare, ajunge și-și bagă în activ, în bilanț, un apartament care are 60.000, fiindcă atâta a fost prețul. Spuneți că-l vinde. Dacă-l vinde, dispare apartamentul, iar în cont trebuie să intre niște bani.
Ziarist: Să zicem 90.
Nicolae Cinteză: Deci, în contul curent de la bancă intră 90, apartamentul era 60, banca are profit de 30. Per total, 30 cu 40, o pierdere de 10.
"Banca n-are ce să-i facă"
Emilia Olescu (Bursa): Și pentru pierderea respectivă se întoarce din nou la client?
Nicolae Cinteză: Nuuu mai! S-a dus!
Emilia Olescu (Bursa): S-au văzut cazuri...
Nicolae Cinteză: Nu există așa ceva. Dacă am ajuns să-l execut, este im-po-si-bil. Odată cu executarea, banca pierde orice drept asupra clientului, orice contract ar avea.
Emilia Olescu (Bursa): S-au văzut cazuri. Am scris eu despre ele... în 2010, în care banca a executat și pentru că valoarea era de 60% din valoarea creditului...
Nicolae Cinteză: Dacă creditul ar fi fost curent și nu ar fi avut restanțe, nu ar fi executat nimic. Vă garantez și vă spun lucrul ăsta de ce: pentru că ar trebui să facă provizioane. Serviciul datoriei era zero. Dacă ăla își plătește ratele, indiferent de valoarea apartamentului, păi ce, sunt nebun să mă duc să-l execut?! E ilogic.
Emilia Olescu (Bursa): Pornim de la principiul că n-a plătit nimic 90 de zile...
Nicolae Cinteză: Dacă n-a plătit, nu l-a executat fiindcă valoarea apartamentului a scăzut. L-a executat fiindcă nu și-a plătit.
Emilia Olescu (Bursa): Corect. Nu asta spun; dar, după ce l-a executat pentru că nu și-a plătit, a luat înapoi apartamentul, l-a vândut ca să valorifice, să-și recupereze o parte din pierderi, însă a rămas cu mai puțin, cu o pierdere de 10.000...
Nicolae Cinteză: Să fie primit! Ce să-i facem?! Ăla-i riscul băncii...
Emilia Olescu (Bursa): Dar s-a îndreptat tot împotriva clientului...
Nicolae Cinteză: Nu se poate. E imposibil. E IMPOSIBIL. Nu cred că... Dacă îmi arătați așa ceva, mănânc hârtia...
Ziarist: Dar toate contractele fac asta...
Nicolae Cinteză: Nu. Faceți o confuzie. Atunci când scade prețul apartamentului - și astea au scăzut - băncile solicită clienților garanții suplimentare, dar înainte de executare, nu după executare. Dacă vrea să aducă, aduce; dacă nu, la revedere. Banca n-are ce să-i facă.
Povestea prietenului executat
Tiberiu Vîlciu (PRO TV): Domnule Cinteză, problema e că sunt mulți. Și noi am avut știri. Au fost executați, valoarea de piață la care a valorificat banca garanția imobiliară - apartamentul, casa, ce a fost - era la jumătate din valoarea creditului și a continuat să-l urmărească pentru diferență.
Nicolae Cinteză: Înseamnă că a dat un bilet la ordin. Dacă a dat un bilet la ordin în alb, plătește până când stinge toată obligația.
Ziarist: Păi așa e în toate contractele...
Nicolae Cinteză: Nu cred. Nu cred așa ceva. Nu există un drept...
Adrian Panaite (Curierul Național, acum Profit.ro): Domnule director, există această percepție în piață că, nefiind o lege a falimentului personal - de aceea se și presează pentru aducerea legii falimentului personal - există percepția în piață că, odată executat...
Nicolae Cinteză: Măi, fraților! Înseamnă că ceva e neclar aici. Păi dacă am un contract cu o bancă și spun că nu mi-ai dat credit de 100 și eu am gaj apartamentul... Eu am un prieten care a fost executat de bancă pentru că nu și-a plătit apartamentul și la revedere și bună ziua. I-a luat apartamentul, l-au dat afară din casă și banca a pierdut din chestia asta o groază de bani, dar nu s-a îndreptat împotriva lui cu nimic în plus.
Adrian Panaite (Curierul Național, acum Profit.ro): Are sens din perspectiva pieței, dar...
Nicolae Cinteză: E posibil ca prin contract să fi acceptat și alte garanții decât ipotecare. Eu am văzut o groază.
"Când a semnat, n-a văzut?!"
Tiberiu Vîlciu (PRO TV): Ne puteți spune pe cameră că...
Nicolae Cinteză: Dați-mi un contract să-l văd și vă spun.
Ioana Erdei (România TV): Dar puteți să ne spuneți asta pe cameră, chiar... Dar toată lumea știe...
Nicolae Cinteză: Dacă îmi dați dumneavoastră un exemplu, un contract pe care să-l analizez, vă spun după aia ce vreți pe cameră, dar eu vă spun că în eventualitatea...
Ziarist: Dar nu există un contract în România care să nu... Să se oprească urmărirea... nu există așa ceva.
Nicolae Cinteză: Dumneavoastră glumiți!
Ziarist: Pe toate veniturile. Ăla, dacă are trei...
Nicolae Cinteză: Înseamnă că are o prevedere în contract, că clientul garantează și cu altceva, nu numai ipotecar.
Contestări de la jurnaliști.
Nicolae Cinteză: Eu am văzut un astfel de contract.
Ziarist: Preferențial.
Nicolae Cinteză: Nu sunt preferențiale deloc. Credeți-mă ce vă spun. Ce dracu', că sunt zeci de contracte... Dacă e clauză în contract că clientul, în afară de ipotecă pe nu știu ce, garantează și cu venituri ale lui sau ale altcuiva, normal că mă țin după el până îmi acopăr 10 ăla, pentru că ăsta e contractul. Dacă n-o fac, acționarul mă poate executa.
Ziarist: Păi 90%...
Nicolae Cinteză: Păi dacă au... Ce să spun acuma... Când a semnat, n-a văzut?!
Ziarist: Ai nevoie de casă. Nu există variantă pe piață...
Nicolae Cinteză: Păi și ce vină are banca?! Banca dă banii ei? Dă banii dumneavoastră, dă banii lui x, ai mei. Priviți numai din perspectiva debitorului, dar creditorul? Atunci când a dat creditul, a dat din banii altcuiva. Dacă nu-i primește înapoi, ce să facă?!
Ziarist: Dă banii altcuiva, dar înseamnă că nu face o evaluare corectă a riscului.
Nicolae Cinteză: De ce?
Ziarist: Ăsta a venit cu avans și cu tot. Zice, da, dar trebuie să acoperi și riscul de depreciere. Păi cum să acopăr eu riscul de depreciere?!
Nicolae Cinteză: Iertați-mă, când a semnat contractul, fiecare din părți și-a asumat un risc. da?
Ziarist: Păi dacă mi-am asumat riscul, trebuie să pun un gaj, bunul ăla...
Nicolae Cinteză: Stimate domn, dacă semnați un contract în care dumneavoastră spuneți că sunteți de acord ca, în eventualitatea în care nu plătiți ratele și vă execută, partea mea neacoperită să fie acoperită din venituri ale dumneavoastră, păi iertați-mă, dar ați știut bine ce semnați.
Ziarist: Asta e interesant, mai ales că 95% din contracte poate...
Nicolae Cinteză: Eu n-aș lansa cifre de felul ăsta.
Ziaristă: Nu există opțiune. Nu există opțiune.
Ziarist: Dacă vrei să iei acuma un credit, nu există... Asta e situația.
Nicolae Cinteză: Păi, și atunci, ce?
Și uite așa discuția ajunge la legea falimentului personal și "darea în plată"
Adrian Panaite (Curierul Național, acum Profit.ro): Păi, de fapt, asta este discuția, dacă este sau nu oportună o lege a falimentului personal.
Nicolae Cinteză: Nu. Nuuu. Nu mă pot pronunța. N-am pregătirea juridică necesară ca să...
Adrian Panaite (Curierul Național, acum Profit.ro): Nu. Că dumneavoastră spuneți că, din perspectiva pieței - ce este și în Occident - aveți dreptate: odată executat, odată ce ai executat garanția, ți-ai asumat pierderea.
Nicolae Cinteză: Repet: într-un contract, în care nu există alte clauze care să dea dreptul băncii să se îndrepte decât pe casa respectivă, nu pot să apară alte creanțe ale băncii, alte drepturi ale băncii, în raport cu alte active ale debitorului.
Adrian Panaite (Curierul Național, acum Profit.ro): Nu. Că există concepția aceasta în rândul clienților, că nu știu ce legi din România te scot responsabil; că ziceai: eu sunt pe negative equity...
Nicolae Cinteză: Vă spun: au semnat bilete la ordin în alb sau sunt clauze în contract care dau dreptul băncii să se îndrepte pe venituri pe care le realizează.
Mihai Baniță (Economica.net, acum Profit.ro): Spunea că în toate contractele sunt așa...
Nicolae Cinteză: Nu există așa ceva. Am văzut zeci de contracte care nu au prevederea asta.
Contestări.
Nicolae Cinteză: Măi, fraților!, haideți să stăm să ne gândim puțin, că tot ajungem la o discuție de felul ăsta.
Ziarist: Vă recomandăm să luați toate contractele ipotecare...
Nicolae Cinteză: Înseamnă că înnebunesc.
Ziarist: Să vedeți dacă există vreunul...
Ei sunt profitorii despre care vorbesc acum?
Nicolae Cinteză: Haideți să vă spun o chestie care ține de ceva ce poate că n-ar trebui să vă spun... Atunci când am verificat respectarea regulamentului 17 cu creditele acordate persoanelor fizice, am văzut că o mare parte din ele au fost date - ceee... - niciun fel de prudență... Nimic, nimic, nimic. Absolut nimic. Nimic.
Unele din creditele astea date unor persoane fizice au fost date numai pentru speculații cu terenuri. Toate creditele astea au fost obligate băncile să le provizioneze expunerea 100% fără deducere de colateral, chiar dacă avea colateral terenul, nu ne-a interesat valoarea terenului sub nicio formă.
Este un articol în ordonanța 99 - 226, dacă vă duceți în el, să vedeți că dă dreptul Băncii Naționale să stabilească un regim distinct de provizionare și în toate situațiile în care am constatat că, virgulă, creditele acordate persoanelor fizice s-au făcut sau creditele respective s-au acordat fără respectarea regulamentului Băncii Naționale numărul 17, provizionarea expunerii a fost integrală, fără deducere de colateral. Ăsta a fost și unul din motivele pentru care președintele de care v-am spus a fost schimbat și la ăla s-a mai adăugat încă unul. Deci, doi președinți de bancă au trebuit să plece din cauza asta... La al doilea, au mai fost și alte motive...
