Fostul ministru al Economiei, Florin Spătaru, care în prezent deține funcția de consilier de stat la Cancelaria Primului ministru, afirmă că România va avea „costuri” de 300 de miliarde de dolari, ca urmare a unor obligații pe care ni le-am asumat prin decarbonizare până în 2050. Conform fostului ministru aceasta este „realitatea” de care România va trebui să țină cont atunci când va proiecta bugetele. Acesta subliniază și importanța unor decizii luate la nivel european care să ducă spre stoparea fluxului de produse importate din afara Uniunii Europene.
„Haideți să vedem lucrurile realist! Știți care este costul unor obligații pe care ni le-am asumat prin decarbonizare până în 2050? Spune Banca Mondială: 300 de miliarde de dolari. Ăsta este prețul pe care România trebuie să-l plătească să devină net zero, să își atingă ținta de decarbonizare comparativ cu 1990. Asta înseamnă că, la nivel public, ar trebui să alocăm pe toate cele șase paliere – energie, industrie, agricultură, zona rezidențială, transporturi, dar și deforestare – 100 de miliarde de dolari până în 2050 iar 200 de miliarde de dolari trebuie să-i atragem din fonduri private. Este o realitate cu care trebuie să ne confruntăm și de care trebuie să ținem cont în viitor, când vom proiecta bugetele pe care vrem să le alocăm”, a afirmat Florin Spătaru, în cadrul celei de-a doua ediții a conferinței „Perspectivele macroeconomice și fiscale ale României pe 2024” organizate de News.ro
Acesta a precizat că fondurile europene sau naționale trebuie direcționate către tranziția industrială, care are două componente: digitalizare și tranziție verde.
Potrivit fostului ministru, scăderea producției industriale nu se constată doar în România, ci în general, la nivel european „pentru că Europa nu a fost în stare, cel puțin în ultimii ani, să vină cu măsuri industriale care să oprească influxul de produse din alte zone”.
Florin Spătaru a mai afirmat că, în opinia sa, perioada următoare va fi una a industrializării Europei și, în context, și a României.
„Este prima oară când înțelegem că externalizarea know how-ului către Asia nu face altceva decât să genereze o dependență și mai mare”, adaugă fostul ministru al Economiei.
