Formularul de înregistrare pentru TVA – D088 nu este perfect, poate fi (ușor) criticat. Soluțiile adoptate sunt un compromis între nevoia de informații utile și tarele organizării bazelor de date în România ceea ce face dificil accesul unor instituții la informațiile deținute de alte instituții, spune secretarul de stat în Finanțe, Gabriel Biriș, adăugând că, în combaterea evaziunii, măsurile coercitive au fost prioritatea și nu cele de prevenție sau întărirea capacității administrative, inclusiv prin informatizare.
Secretarul de stat în Ministerul Finanțelor, Gabriel Biriș, a comentat modificările aduse formularului de înregistrare în scopuri de TVA –D088, prin publicarea unui ordin al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) pe 15 iulie. Declarația va intra în vigoare pe 1 august și continua să suscite nemulțumiri, deși a fost pus în dezbatere publică în ultimele luni. Acest formular a fost și cel mai reclamat de mediul de business pe site-ul Comisiei de tăiat hârtii pentru că solicită un volum mare de informații, considerate irelevante și greu de obținut, dar, mai ales, pentru că blochează activitatea multor companii care, în lipsa codului de TVA, nu au dreptul să deducă TVA, taxa devenind o cheltuială suplimentară pentru afacere.
CITEȘTE ȘI Noul formular de TVA, care va fi aplicat de la 1 august, nu schimbă fondul problemei reclamate la Comisia de tăiat hârtii. Încalcă, în continuare, jurisprudența europeană Gabriel Biriș a comentat modificările pe o rețea de socializare:
“Formularul a fost simplificat, atât că număr de întrebări, cât și (dar mai ales!) în ceea ce privește conținutul acestor întrebări.
Nu se va mai depune formularul atunci când se schimbă un asociat, administrator sau sediul social. Doar companiilor considerate cu risc fiscal li se va cere să depună formularul. Procesul va fi atent monitorizat, astfel încât să nu mai avem zeci de mii de contribuabili puși, de multe ori degeaba, pe drumuri, dar nici administrațiile fiscale sufocate de dosare.
Formularul este necesar, dar nu pentru "evaluarea intenției și capacității de a desfășura activități taxabile", ci pentru a cunoaște contribuabilul și a evalua riscul că cel care primește codul de TVA să îl folosească pentru fraudă, și evident-să poată bloca accesul la codul de TVA al unor astfel de persoane. Să înțelegem: codul de TVA este în fapt o licență pentru a colecta taxe. Este normal să vrem să știm cine o primește, complet anormală a fost lipsă de interes de până acum și excesele de până acum.
CITEȘTE ȘI Exemplu de practică păguboasă în rambursarea de TVA: CJUE sancționează în procedură de urgență practica ANAF cu privire la rambursările intracomunitare de TVA Formularul nu este perfect, poate fi (ușor) criticat. Soluțiile adoptate sunt un compromis între nevoia de informații utile și tarele organizării bazelor de date în România ceea ce face dificil accesul unor instituții la informațiile deținute de alte instituții (evident, instituții ale statului).
Formularul acesta nu este și nu poate fi (așa cum s-a sugerat uneori) principalul instrument de combatere a fraudei de tip carusel, extrem de nociv. Sunt multe alte lucruri care trebuie făcute. La unele se lucrează, la altele trebuie să începem să lucrăm.
Așa cum spuneam și înainte de a intra în servicul public, evaziunea este un cancer, care ne afectează pe fiecare dintre noi, cei onești. Iar împotriva acestui cancer au datoria să lupte nu doar autoritățile, ci și fiecare dintre noi, de la mic la mare.
La nivel mic-cerem bonul fiscal?
La nivel mare-ne cunoaștem furnizorii? Cerem furnizorilor anumite standarde care să prevină corupția/evaziunea? Ni se pare normal că furnizorul să schimbe periodic firmă cu care lucrează? Cred că și asta este o discuție care trebuie făcută.
La fel cum trebuie să discutăm și despre eficiența cheltuirii taxelor pe care le plătim.
Personal consider că în "lupta" împotriva evaziunii s-a pus carul înaintea boilor ceea ce a făcut că rezultatele (care nu au lipsit!) să fie sub potențial. Mă refer la faptul că măsurile coercitive au fost prioritatea și nu cele de prevenție sau întărirea capacității administrative, inclusiv prin informatizare (proces mult întârziat!!!). Facem eforturi pentru a recupera întârzierea, a simplifica procedurile, a crește eficientă administrării.
CITEȘTE ȘI Câtă putere i se dă Antifraudei prin lege și care e impactul pentru business? Cum se pot apăra companiile? Cât de importante sunt instanțele în acoperirea lacunelor legislative? Pentru cei care vor critica simplificarea formularului, considerându-l un fel de Graal, o întrebare: ce rost avea să cerem contribuabilului să prezinte cazierul fiscal? Adică, cerem contribuabilului să ceară ANAF un document pe care ANAF să îl dea contribuabilului pentru că acesta să îl dea înapoi ANAF-ului??? Iar acesta e doar un exemplu de excese care doar de enervează pe toată lumea și nu ajută pe nimeni...
Am văzut un studiu care arată că românii au o tendința mult peste medie de conformare voluntară (italienii-40%, englezii 45%, suedezii cam tot pe acolo, românii-peste 80%). Pare ciudat? Eu zic că nu. La noi însă, deși cei mai mulți suntem ok, datorită unei slabe capacități administrative și a corupției, puțini fură foarte mult. De aceea randamentul colectării este atât de mic (doar fraudă la TVA este mai mare decât tot deficitul, care acum e la limită de 3% din PIB că urmare a scăderilor de taxe și a creșterilor de cheltuieli)”.
