Economia României s-a confruntat cu o serie de transformări structurale în perioadă post-decembristă, cu impact asupra dinamicii PIB potențial (un indicator abstract, dar fundamental, intens utilizat pentru a identifica poziția unei economii pe ciclu, precum și procesul de convergență economică al economiilor emergente spre nivelul din statele dezvoltate), arată o analiză a Băncii Transilvania.
Este astfel arătat că, în primul deceniu că țara membră a Uniunii Europene, economia României s-a confruntat cu forțe contradictorii: beneficiile procesului de integrare economică în blocul comunitar vs. valurile crizei macro-financiare globale.
Dinamica PIB potențial a atins un nivel maxim istoric de 6.9%/an în 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, o evoluție determinată de contribuția factorului capital (7.1 puncte procentuale), care a anulat contribuția negativă a componentelor muncă și productivitatea totală a factorilor.
Cu toate acestea, dinamica anuală a PIB potențial s-a deteriorat semnificativ în 2009 și 2010, spre un nivel estimat la doar 1%, sub influența ieșirilor masive de capital, în contextul incidenței primului val de criză, care a surprins economia într-o fază de supra-încălzire.
Din 2011 ritmul anual al PIB potențial a inițiat o tendința ascendentă, atingând un nivel de 3.5% în 2015 (cel mai ridicat din 2008), cu o contribuție relativ echilibrată a factorilor de producție: capital (1.7 puncte procentuale), muncă (0.9 puncte procentuale) și productivitatea totală a factorilor de producție (0.9 puncte procentuale).
CITEȘTE ȘI ANAF demarează operațiunea de conectare a tuturor caselor de marcat la un sistem national de supraveghere Practic, 2015 a fost un an economic de referință pentru România, din perspectivă dinamicii PIB/PIB potențial, dar și a echilibrului macro-financiar.
Analiza relevă însă că ameliorarea dinamicii PIB potențial în ultimii ani nu a fost acompaniată de o evoluție similară a indicatorilor de dezvoltare economică: ponderea în PIB a investițiilor în educație, cercetare & dezvoltare și indicele de dezvoltare umană s-au consolidat în zona minimelor de la începutul anilor 2000.
Cu alte cuvinte, se poate spune că România s-a confruntat în ultimii ani cu paradigma creștere vs. dezvoltare. Practic, primul deceniu de apartenență la Uniunea Europeană a fost unul ratat din perspectivă dezvoltării. Mai mult, economia a accelerat în ultimele trimestre, dar ritmul reformelor structurale a încetinit (deși acestea sunt mai ușor de implementat într-o conjunctură economică favorabilă).
Totodată, par să se intensifice riscurile din sfera stabilității financiare (măsurile pro-ciclice, populiste). Altfel spus, există riscul ca România să repete erorile ciclului economic pre-criză, cu impact asupra procesului de convergență economică europeană.
Reformele structurale au fost evocate recent și de guvernatorul BNR la Conferința de lansare în dezbatere publică a Proiectului “România competitivă: un proiect pentru o creștere economică sustenabilă”: un mix echilibrat de politici economice; aplicarea Noii Guvernante Economice Europene (inclusiv a Strategiei Europa 2020) – responsabilitate fiscal-bugetară, investiții în cercetare & dezvoltare; dezvoltarea pieței de capital; cultivarea spiritului convergenței economice reale.
