Nu putea exista un moment mai potrivit decât cel actual pentru administrația de la Kremlin în vederea organizării unui turneu final în Rusia, în contextul în care relațiile cu Occidentul, și în special cele cu Statele Unite și Marea Britanie, traversează cea mai tensionată perioadă înregistrată de la sfârșitul Războiului Rece.
În plus, spre satisfacția oficialilor ruși, naționala marei rivale geopolitice, SUA, a ratat calificarea la turneul final care va începe săptămâna viitoare.
Englezii, în schimb, sunt calificați la turneul final, însă vor beneficia, probabil, de un tratament special, atât din partea ultras-ilor ruși, dar și din partea hotelierilor autohtoni, care au majorat, potrivit presei britanice, costurile de cazare în localitățile în care va evolua național Albionului (Volgograd, Kaliningrad și Nizhny Novgorod) cu procente cuprinse între 250 și 1000%.
Acesta este unul dintre motivele pentru care turneul final din acest an va fi cel mai scump din istorie. Autoritățile ruse nu au făcut niciun fel de economie, finanțând construcția unor stadioane în orașe care nici măcar n-au echipe reprezentante în prima ligă de fotbal și la ale căror meciuri asistă câteva mii, dacă nu cumva sute de spectatori. Însă calculul economic cost-beneficiu, deficitar cazul majorității turneelor finale organizate în trecut, nici măcar nu s-a aflat pe agenda Kremlinului. Dovadă, ultima mare competiție organizată de Rusia, Olimpiada de iarnă de la Soci a costat peste 50 de miliarde de dolari, mai mult decât cele 21 de competiții anterioare la un loc, iar beneficiile economice au fost insignifiante. În cazul Cupei Mondiale din 2018, costurile “oficial recunoscute” în acte normative ale guvernului rus s-au ridicat doar la 11,8 miliarde de dolari. 6,8 miliarde provin de la bugetul de stat, 1,6 miliarde de la autoritățile locale, în timp ce 3,4 miliarde de la companii (majoritatea controlate tot de stat și nu private).
De altfel, probabil că principalele beneficiare ale turneului final vor fi tot companiile ruse, deținute fie de stat, fie de apropiați ai actualului președinte al Rusiei, Vladimir Putin.
În urma scandalului de corupție în care a fost implicată FIFA, mai multe corporații occidentale au decis să rupă contractele pe care le aveau semnate cu forumul internațional, care însă. FIFA s-a reorientat rapid și și-a găsit un noul partener oficial, Gazprom, după modelul UEFA, care “colaborează” cu gigantul rus în organizarea celei mai importante competiții pentru cluburi la nivel global, Champions League.
Iar legăturile dintre Gazprom și fotbalul mondial nu se opresc aici. La mai puțin de un an și jumătate după ce a părăsit UEFA, Kaiser-ul Franz Beckenbauer a fost numit ambasador al Societății Gazelor din Rusia, organizație patronală patronată de Gazprom.
Un alt motiv pentru care autoritățile ruse ignoră calculul cost-beneficu este unul extrem de pragmatic: banii “investiți” în construcția infrastructurii vor ajunge în buzunarele companiilor de construcții “agreate” de Kremlin. Cu alte cuvinte, va avea loc o distribuție “legală” de miliarde de dolari din bugetul federal și din cele regionale către companii private deținute de apropiați ai președintelui Putin și ai guvernatorilor regionali.
Autoritățile locale vor avea însă o problemă la finalul turneului final. Potrivit acestora, noile stadioane vor avea costuri de întreținere ridicate care vor împovăra bugetele regionale cu sume anuale cuprinse între 3,2 și 8 milioane de dolari. Iar 7 dintre cele 11 localități care dețin arene pe care se vor desfășura meciuri nu își permit aceste cheltuieli). Echipele locale din Volgograd, Kaliningrad, Nizhny Novgorod și Samara activează în prezent în liga a doua rusă, iar cea din Saransk joacă în liga a treia. Soci nici măcar nu are un club profesionist de fotbal. Potrivit Deutsce Welle, audiența la meciurile de pe teren propriu a acestor echipe este de 1.000-5.000 de spectatori, însă nici măcar cluburile de primă divizie din Ekaterinburg și Rostov nu atrag mai mult de 9.000 de suporteri la derby-uri.
