Fostul comisar european însărcinat cu Concurența Neelie Kroes a fost, în perioada 2000-2009, directoarea unei societăți înregistrate în Bahamas, a cărei existență nu a fost dezvăluită vreodată autorităților de la Bruxelles, dezvăluie Le Monde.
Le Monde și instituțiile mass-media partenere din cadrul Consorțiului Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) au primit acces la noi documente confidențiale - "Bahamas Leaks" - echivalentul unui adevărat registru al comerțului din Bahamas, scrie News.ro.
Unele dintre cele peste 175.000 de structuri offshore, înregistrate în acest paradis fiscal începând din 1990, au legături cu personalități politice de prim plan, scrie ziarul francez.
"BAHAMAS LEAKS" PE SCURT
La cinci luni de la dezvăluirea "Panama papers", Le Monde și partenerii să din ICIJ au primit din nou acces la documente confidențiale despre lumea opacă a paradisurilor fiscale "Bahamas Leaks".
CITEȘTE ȘI Ghid ilustrativ Panama Papers: Firmele offshore, traseul banilor și motivele, pe înțelesul tuturor Aceste documente, obținute de Süddeutsche Zeitung, vizează 175.480 de structuri offshore înregistrate în Bahamas în perioada 1959-2016. Ele prezintă echivalentul unui "registru al comerțului" în acest paradis fiscal opac și ridică vălul de pe identitatea administratorilor unora dintre aceste societăți, până acum anonimi.
NEELIE KROES, DEȚINĂTOAREA UNEI SOCIETĂȚI OFFSHORE NEDECLARATE
Clasată timp de cinci ani între cele mai puternice femei din lume de către revista Forbes, Neelie Kroe, fostul comisar european însărcinat cu Concurența (2004-2009) în Comisia Barroso, a fost directoarea, din 2000 și până în 2009, a Mint Holdings Limited, o societate înregistrată în Bahamas.
Potrivit "informațiilor noastre", scrie Le Monde, existența acestui offshore nu a fost dezvăluită vreodată autorităților europene, așa cum ar fi trebuit, în declarațiile de interes completate de Kroes la preluarea funcției. Ea afirma în aceste declarații că a abandonat toate mandatele înainte să intre în Comisie.
Înregistrată în iulie 2000 pe lângă autoritățile din Bahamas, Mint Holdings ar fi servit unei importante operațiuni financiare care consta în achiziționarea unor active în valoare de peste șase miliarde de dolari de la filiala internațională în domeniul energiei a Enron, în cadrul operațiunii "Project Summer".
Această operațiune urma să fie finanțată în principal de investitori apropiați familiei regale a Emiratelor Arabe Unite (EAU) și de oameni de afaceri saudiți.
Starea precară a conturilor societății americane Enron și probleme de sănătate ale principalul investitor al proiectului - fostul președinte al EAU Zayed Al-Nayane, decedat în 2004 - au fost motivul achiziției.
CITEȘTE ȘI Confirmare Finanțe: Neplata impozitelor reținute de la salariați va fi, din nou, faptă penală Contactată, Neelie Kroes a dezmințit mai întâi, după care a confirmat că a fost numită "directoare nonexecutivă" a Mint Holdings.
Prin intermediul avocaților săi, ea susține că societatea sa "nu a fost vreodată operațională' și că nu a primit vreun avantaj financiar.
Ea afirmă că nedeclararea acesteia la Comisie a fost o omisiune, însă Kroes precizează că faptul că este menționată, în documente pe care Le Monde le-a putut consulta, în calitate de administrator al societății până în 2009, "este o eroare administrativă". Prezența sa în calitate de directoare ar fi trebuit, în opinia sa, să fie suprimată încă din 2002.
Fostul comisar european se declară "pregătită să-și asume întreaga responsabilitate" a acestei omisiuni și l-a informat de acest lucru pe actualul președinte al Comisiei Europene Jean-Claude Juncker.
Un purtător de cuvânt al Comisiei a declarat că aceasta "va examina faptele înainte de a face comentarii".
Prin funcția pe care a deținut-o la vremea respectivă, Kroes a acționat în favoarea liberalizării pieței energiei, și anume piața pe care evolua Enron și în cadrul căreia EAU ocupau un loc preponderent, cu zăcăminte de gaze naturale dintre cele mai importante din lume.
În 2005, societatea Mint Holdings, care și-a pierdut scopul inițial, a fost reactivată pentru a efectua operațiuni reale.
Nici natura acestor noi activități și nici cea a fluxurilor financiare care au circulat prin conturile Mint Holdings nu sunt cunoscute, însă ele rămân extrem de problematice pentru fostul comisar, care era în funcție la vremea respectivă.
Abia cu două luni înainte de schimbarea portofoliului pe care-l deținea - în 2009 ea devine comisar însărcinat cu Societatea Digitală - Neelie Kroes demisionează din funcția de administratoră a Mint Holdings.
UN SFERT DINTRE MEMBRII COMISIEI BARROSO 2, ÎN MULTINAȚIONALE
Dezvăluirile despre fostul comisar european riscă să păteze și mai mult imaginea unei instituții deja acuzate cu regularitate că este mai sensibilă la afacerile grupurilor de lobby decât la interesele cetățenilor europeni.
Venirea fostului președinte al Comisiei Europene José Manuel Barroso (2004-2010) la Goldman Sachs a provocat deja un val de indignare, inclusiv în rândul personalului instituțiilor europene, de obicei discret.
CITEȘTE ȘI Proprietatea, taxată și când nu mai există: Obligația de a plăti impozit pe mașinile radiate a ajuns la Curtea Constituțională Comisia se apără subliniind că actualul Cod de conduită al comisarilor europeni a fost respectat "à la lettre" de Barroso, însă polemica a fost relansată la începutul lunii, ceea ce l-a determinat pe Juncker să supună "cazul" Barroso Comitetului de etică.
Codul de conduită a fost reformat în 2011, însă nu prevede vreo sancțiune anume și prezintă numeroase slăbiciuni.
Potrivit unui raport publicat anul trecut, un sfert dintre comisarii care au părăsit Bruxellesul după mandatul Comisiei Barroso 2 s-au dus să muncească pentru multinaționale.
Între ei se află Neelie Kroes, angajată de Bank of America, Merrill Lynch și Uber.
BAHAMAS LEAKS RIDICĂ ȘI MAI MULT VĂLUL DE PE PARADISURILE FISCALE
Documentele obținute de Süddeutsche Zeitung și împărtășite cu ICIJ vizează 175.480 de structuri offshore înregistrate în acest paradis fisdcal din Caraibe între 1990 și 2016.
Unele dintre aceste informații sunt deja publice - în schimbul sumei de aproximativ zece dolari pe document - printr-o deplasare la Registrul Comerțului din Bahamas sau prin intermediul versiunii online a acestuia, însă informațiile disponibile în aceste registre oficiale sunt uneori incomplete ori chiar contrazise de documentele Bahamas Leaks.
Bahamas Leaks permit de asemenea să se găsească urma mai multor lideri din lume ca directori ai unor structuri offshore, ca de exemplu ministrul canadian al Finanțelor Bill Morneau, vicepreședintele Angolei Manuel Vicente, fostul emir al Qatarului Hamad ben Khalifa Al-Thani (1995-2013), fostul premier al Mongoliei Sükhbaataryn Batbold (2009-2012) sau fostul ministru columbian al Minelor Carlos Caballero Argaez.
ICIJ, care coordonează această nouă publicare, a decis să dezvăluie o mare parte a acestor informații - între altele nume de societăți, datele înființării și desființării, identitatea administratorilor și intermediarilor - pentru a-și îmobogăți baza de date online cu offshore-uri.
SECRETUL FISCAL ÎN BAHAMAS: UN PAS ÎNAINTE, DOI PAȘI ÎNAPOI
În ultimii ani, statul Bahamas a jucat cartea cooperării fiscale, acceptând să ridice secretul bancar și să schimbe "la cerere" informații despre cetățeni străini care dețin active pe aceste insule.
În acest sens, autoritățile din Bahamas au primit calificativul "conformității în linii mari" în domeniul cooperării de la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economice (OCDE), instanța însărcinată de G20 să lupte împotriva fraudei și evaziunii fiscale.
Însă, de câteva săptămâni datele s-au schimbat. Trecerea la un sistem mondial de schimb automat de informații fiscale între țări trebuie să înlocuiască modul de schimb de informații la cerere.
Dar, după ce s-a angajat să utilizeze acest nou sistem până în 2018, autoritățile de la Nassau par să retracteze, cu scopul de a proteja sectorul financiar și de a evita o scurgere de capitaluri. Acestea reprezintă 20% din PIB-ul țării.
DIFERENȚE ÎNTRE BAHAMAS LEAKS ȘI PANAMA PAPERS
1. Originea
Panama papers, documente interne ale cabinetului panamez Mossack Fonseca vizau societăți offshore cu sediul în aproximativ 20 de paradisuri fiscale - între care Panama, Bahamas, Insulele Virgine, Hong Kong.
Bahamas Leaks vizează doar jurisdicția Bahamas, dar este vorba despre societăți înmatriculate de 539 de "înregistratori" diferiți - inclusiv Mossack Fonseca.
2. Natura documentelor
Panama papers dezvăluiau atât informații oficiale, dar care nu erau publice (ca numele administratorilor societăților offshore), cât și informații confidențiale aflate în posesia Mossack Fonseca (între altele e-mailuri, contracte, registre), care permiteau uneori să se ridice vălul de pe identitatea reală a beneficiarilor activităților acestor societăți.
Bahamas Leaks sunt, în principal, un registru al comerțului, care nu spune nimic despre numele acționarilor, beneficiarilor și activitățile societăților offshore din Bahamas.
3. Amploarea scurgerii de informații
Panama papers constau în 11,5 milioane de fișiere despre 214.488 de structuri offshore, în total 2.600 de gigabiți de date.
Bahamas Leaks reprezintă 1,3 milioane de fișiere despre 175.888 de societăți offshore, în total 38 de gigabiți.
