Aproape jumătate din familiile din România (46%) trăiesc în una sau două camere, iar în orașe procentajul ajunge chiar la 57%, reiese din studiile de piață derulate de BCR Banca pentru Locuințe (BCR BpL) cu sprijinul IRSOP.
Cifrele devin mai dramatice raportate la mărimea familiilor - trăiesc în maximum două camere 40% din familiile cu trei persoane, 32% din familiile cu patru persoane, 20% din familiile cu cinci persoane și 20% din familiile cu șase persoane.
"Ne oprim un moment și încercăm să ne imaginăm traiul zilnic al unei familii de patru sau șase persoane într-un apartament de două camere - cum se odihnesc acești oameni, cum mănâncă, ce posibilități de intimitate există, unde își țin lucrurile, unde se pregătesc pentru școală sau pentru muncă, cum gestionează preferințele divergente, cum e atmosfera generală. În mod curios, tema densității excesive în locuințele românești lipsește din discuțiile publice și nu pare să preocupe pe nimeni, în afară de locatarii în cauză", a declarat dr. Petre Dătculescu, directorul IRSOP.
Studiile au constatat că oamenii înghesuiți în spații supraaglomerate au performanțe intelectuale mai scăzute, devin mai retrași din punct de vedere social și mai puțin toleranți în relațiile interumane, atrage atenția directorul IRSOP.
CITEȘTE ȘI Înmatriculările de autoturisme noi au crescut cu aproape 16% în anul 2015 Cercetările făcute de IRSOP pe această temă arată că oamenii care provin din familii numeroase înghesuite în spații strâmte raportează o creștere a iritabilității, a frustrației, a senzației de constrângere și a sentimentului că nu au control asupra vieții proprii.
"Dar efectul cel mai grav al supraaglomerării locative este instalarea resemnării. Oamenii se descurajează și se obișnuiesc cu ideea că nu vor putea depăși inconfortul în care trăiesc. Acest efect psihologic se numește 'neajutorare învățată' (learned helplessness) și apare atunci când oamenii realizează că nu există scăpare, pentru că forțele proprii sunt insuficiente, iar ajutorul extern este absent. Familiile înghesuite nu au nevoie de compasiune, ci de ajutor, care se traduce prin acces la finanțare, prin politici și strategii guvernamentale de îmbunătățirea locuirii și mai ales prin conștientizarea publică a riscurilor traiului înghesuit", a spus dr. Petre Dătculescu.
Sursa: Agerpres
