Radu Umbreș, doctor în antropologie socială la University College London, cu master în sociologie la Universitatea din Oxford, a analizat într-un interviu pentru News.ro rezultatele unui studiu comandat de History, din care a reieșit că personalitățile cu cea mai mare influență asupra românilor au fost regele Mihai și Nicolae Ceaușescu. Potrivit aceluiași studiu, românii cred că perioada interbelică a fost cea mai benefică din ultimii 100 de ani. Antropologul afirmă că politica de azi seamănă izbitor în anumite privințe cu politica din Interbelic: corupție, neîncredere generalizată în oamenii politici, tribalism, relații de patron-client de la vârful politicii până la talpa țării.
Aproape jumătate dintre români consideră că perioada interbelică (1918-1938) a fost cea mai benefică din ultimii 100 de ani pentru România, arată un studiu realizat pentru postul de televiziune History. În ceea ce privește personalitatea cu cel mai mare impact pozitiv asupra românilor în ultimii 100 de ani, cei mai mulți respondenți l-au indicat pe pe Regele Mihai, urmat de fostul dictator comunist Nicolae Ceaușescu.
Potrivit participanților la studiu, cele mai benefice perioade din istoria României sunt perioada interbelică (42% dintre respondeți) și cea comunistă din 1968 și până la Revoluția din decembrie 1989 (18,2%). Doar 11,6% dintre români consideră perioada 2007 și până în prezent ca fiind cea mai benefică, iar procentul este și mai mic pentru perioada de pre-aderare la Uniunea Europeană, 1989-2007 (7,8%).
Peste o cincime (21,3%) dintre români sunt de părere că migrația în UE este evenimentul economic din ultimii 100 de ani cu cel mai mare impact pozitiv asupra societății românești.
Prezentăm integral interviul acordat de Radu Umbreș pentru News.ro
Regele Mihai și Nicolae Ceaușescu au fost alese personalitățile cu cel mai mare impact asupra românilor în studiul comandat de History. Ce spune acest lucru despre români, după părerea dumneavoastră?
Radu Umbreș: Spune ceva despre modul în care oamenii, în general, își aleg personalitățile marcante din istorie. Proeminența regelui Mihai a fost cu siguranță creată de recenta sa moarte. Dacă studiul avea loc acum doi ani, nu cred că ar fi fost în primii trei menționați. Mai mult, dispariția acestuia a venit într-un moment în care societatea și lumea politică sunt divizate în tabere aparent lipsite de puncte comune, de dialog, de colaborare sau măcar fair-play. În aceste condiții, o figura tragică din istoria recentă, chiar și fără să fi avut vreun impact semnificativ asupra istoriei României (cu adevărat un om sub vremuri), propune o variantă neutră, ideală și idealizată, non-conflictuală, cu demnitatea și inocența unui actor neimportant în istoria României. Nominalizarea lui Nicolae Ceaușescu, conducătorul României timp de un sfert de secol, este puțin surprinzătoare. Dacă în cazul regelui Mihai putem vorbi de o evaluare pozitivă cvasi-universală, cei care l-au nominalizat pe Ceaușescu includ atât nostalgici ai comunismului dar și pe cei cu poziții radical opuse - dar care văd impactul imens pe care acesta l-a avut asupra țării.
Cum vedeți evoluția în acești 100 de ani a mentalității românilor cu privire la evenimentele care le-au marcat istoria?
R.U.: Mentalitate e un cuvânt fie periculos, fie complet inutil din punct de vedere științific. Putem discuta de niște reprezentări ale istoriei care au evoluat de-a lungul timpului. În primul rând, acum 100 de ani puțini români își cunoșteau istoria, dat fiind accesul redus la educație și lipsa de interes a oamenilor de rând pentru realități trecute dată fiind greutatea vieții cotidiene. Probabil cea mai importantă schimbare a fost apariția și consolidarea mitologiei naționale predată în școli, declamată de la înălțimea forurilor academice, și aservită intereselor politice contextuale. Rând pe rând, dictaturile interbelice, comunismul de inspirație sovietic-bolșevică, naționalist-comunismul lui Ceaușescu și neo-naționalismul post-decembrist sau europenismul contemporan au propus noi interpretări ale istoriei. Fiecare dintre acestea au încercat să împingă, dacă nu chiar să manipuleze, cetățenii spre ideologiile politice legitimate de o viziune sau altă asupra istoriei naționale.
De ce credeți că pentru români, potrivit sondajului 3,8%, comunismul a fost benefic? La ce se raportează când spun asta?
R.U.: Probabil că cei mai mulți se raportează la dezamăgirile vieții contemporane, mai ales când sunt înconjurați de anumite realizări economice sau sociale din perioada comunismului - alte costuri rămân ascunse celor din prezent.
De ce sunt aleși, ca reprezentativi pentru ei, lideri din trecut?
R.U.: Liderii mai recenți aduc încă în memorie atât efectele pozitive cât și cele negative, iar istoria (sau mai bine zis istoriografia) nu au avut încă timp să le igienizeze imaginea.
Cum credeți că își prefigurează viitorul cei intervievați?
R.U.: Un posibil răspuns ar putea veni de la evenimentul văzut ca având cel mai mare impact pozitiv asupra economiei: migrația spre Uniunea Europeană.
Rezultatele arată cumva implicarea redusă cetățenilor în societate în prezent și chiar la urnele de vot?
R.U.: Nu trebuie să fie neapărat o legătură. Dar este oarecum grăitor faptul că primele două personalități cu impact asupra istoriei recente nu au fost politicieni aleși democratic, ci un monarh și un dictator.
Ce rol credeți că a avut mass-media în cultură politică în acest secol de Românie Mare?
R.U.: Mass media a avut un rol din ce în ce mai important în cultura politică națională. Alfabetizarea cetățenilor a dus la accesul mai ridicat la ziare în perioada interbelică (însă mult mai redus decât consumul comparativ din țările Europei apusene). Apariția radioului și a televiziunii, și apoi cea a internetului au oferit probabil principala sursă de informare a publicului în probleme politice. Din păcate, mass media a suplinit sau a înlocuit dezvoltarea unei culturi politice bazată pe educație, pe lectură, pe participarea la viață publică.
Interbelicul rămâne perioada de glorie la care se raportează românii. De ce se refugiază în Interbelic? Sunt politicienii de azi mai huliți decât cei dintre Războaie?
R.U.: Sunt mai multe explicații. În primul rând, interbelicul este îndeajuns de îndepărtat că aproape nimeni să nu aibă experiența directă a vieții în acea perioadă. O altă explicație este rezultatul unei duble negații. Dacă plecăm de la ideea că perioada comunistă a fost deosebit de rea, atunci cu siguranță ceea ce a fost înainte trebuie să fi fost bun. O eroare logică, dar totuși una intuitivă, ajutată fiind și de mitologia anti-comunismului promovat de mulți intelectuali. O varianta la fel de plauzibilă, dar mult mai puțin luată în considerare, este că perioada interbelică a fost la fel de bună și de rea precum perioada comunistă, dar în alte feluri. Politica de azi seamănă izbitor în anumite privințe cu politica din Interbelic. Corupție, neîncredere generalizată în oamenii politici, tribalism, relații de patron-client de la vârful politicii până la talpa țării. Însă oamenii își aduc aminte doar de câțiva oameni politici din interbelic, ale căror realizări pozitive rămân în memorie însă erorile, defectele sau cupiditatea le sunt uitate. Ionel Brătianu este un exemplar pentru această amnezie structurată și edulcorare a memoriei.
Studiul a fost realizat pe un eșantion de 1.051 de respondenți din mediul urban. Care credeți că ar fi fost rezultatele dacă ar fi fost realizat în mediul rural?
R.U.: Nu cred că ar fi fost modificări majore. Este posibil ca Ion Iliescu sau restituirea proprietăților agrare să fi primit mai multă importanță. Chiar și Gheorghe Gheorghiu Dej este posibil să fi fost mai des menționat, în special dacă eșantionul ar fi cuprins mai multe persoane în vârstă.
