Florin Cojocariu e prietenul meu de o viață, am fost colegi la aceeași facultate a Universității din București. A făcut aceeași greșeală ca mine, ne-am lăsat amândoi de știință și de cercetare imediat după ce am terminat școala, și ne-am apucat de business.
El a ajuns mare corporatist, curtat și angajat de impozante corporații multinaționale. După ce a lucrat ani de zile la Paris, în cele mai luxoase birouri, a ajuns la concluzia că a găti pentru el și pentru prieteni îl face mai fericit decât să lucreze și să facă bani pentru alți corporatiști. Egoist fiind, și interesându-l mai mult propria fericire decât cea a corporatiștilor colegi, a plecat de la Paris și și-a cumpărat o casă la țară, la Gurbănești, în Bărăgan.
Și a început să cultive pământul și să își crească propriile dobitoace. Și apoi s-a pus pe învățat. A cumpărat din Franța toate cărțile importante despre gastronomie, în general, și despre Haute Cuisine, în special. Și vreo doi ani le-a tot studiat, experimentând tot ce afla de acolo, plus propriile idei. Și-a făcut un mare cuptor de cărămidă în curte, și alături a construit o bucătărie pe care a utilat-o cu tot ce își poate dori un bucătar. În cinstea vremurilor franțuzești, le-a numit Athanor. Le Coupteur.
A urmat și o școală serioasă de bucătari, ca să învețe tehnicile. După vreo trei ani a ajuns la concluzia că poate să înceapă să gătească și pentru alții, pentru prieteni și alți invitați. Inventează în permanență propriile rețete și le testează pe Victoria, adorabila lui femeie.
Și că tot am ajuns la ea, Victoria a făcut Universitatea de Arte, și și-a construit și ea un atelier de ceramică de artă în curte, pe care l-au botezat Victoria Finală. Acolo face, printre altele, și vesela unicat, care a ajuns deja în câteva dintre marile restaurante ale Bucureștiului, și dincolo de el.
Am făcut un video în care Florin explica de ce, și ce mâncare face la Gurbănești. Noi îl ascultam în timp ce înfulecam…
