Micul palat de pe Bulevardul Dacia aparține Republicii Franceze, și acolo au avut întotdeauna L’Institut Francais. Și au făcut un bun obicei din a avea acolo și un bistrou sau o cafenea. Primul a fost Le Bistrot Francais, al lui Alain Kremeur, în interior, în salonul din spate, la parter. Apoi au păstrat doar terasa din spate, din curte, de lângă cinematograful Elvire Popesco.
Ultima terasa de vară la ei a fost Gens du Bien. O terasă sezonieră, pentru că spațiul mic cu greu le permite să facă ceva mai de anvergură. Anul acesta au găsit alți chiriași (Institutul Francez oferă spațiul gratis, trebuie spus!), care au deschis Le Bistrot Social chiar în ultimele zile ale primăverii.
Conceptul e cel de “breakfast all-day”, despre care am mai scris, și care prinde bine în București. Mai ales dacă e vorba despre meniurile franțuzești. Pe lângă această, au câteva antreuri, salate și trei feluri mai consistente: canard, paste și hamburgeri. Și desert, desigur.
Serviciul
Bucătăria și barul sunt în câte o rulotă fiecare, câteva mese sub umbrele, copac mare și bătrân. Ambianța e foarte plăcută, occidentală, boemă, intelectuală, cu clienți liniștiți și civilizați. Serviciul a fost bun, chelnerul amabil, barmanița la fel. Doar bucătarul a fost scârbos, însă nu se pune la socoteală, pentru că puțini se duc să stea de vorbă cu el, presupun.
Nu știu ei să se descurce în situații noi, nu au prezență de spirit, dar nici alții nu au, de la alte restaurante și cafenele. Pot oricând aduce asta ca scuză, și nu mai insiști, știind că, oricum, nu vor avea de gând să facă altfel nici de acum înainte.
Le Bistrot Social e, așadar, unul dintre din ce în ce mai multele locuri boeme din București. O terasă frumoasă și liniștită, cu mâncare chiar bună. E de ținut minte, mai ales că ai și o mare bibliotecă alături, și unul dintre cele mai bune cinematografe ale orașului.
