The Artist s-a redeschis după ce au părăsit spațiul minuscul din Centrul Istoric, unde au apărut pentru prima dată în urmă cu mai mulți ani. Probabil că le-a mers bine, pentru că acum par să fi trecut în extrema cealaltă, au luat o casă boiereasca mare pe Calea Victoriei, aproape de Piața Victoriei, între Strada Frumoasă și Sevastopol.
E o casă veche, proaspăt renovată, cu tavan înalt, uși mari, atmosferă interbelică estompată de pereții gri și de mesele din alt peisaj. Cred că lui Paul Oppenkamp, olandezul care e stăpânul locului și al bucătăriei, îi place în mod particular această culoare, îmi aduc aminte că era și dincolo.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Paul Oppenkamp se prezintă direct ca The Artist, pe site o secțiune separată e „About the ARTIST”. Are dreptate, nu am avut motive de îndoială până acum, deși nu am mâncat de multe ori la ei fiindcă mă cam obosesc ceremonialul și grija să nu dărâm ceva de pe masă. E un bucătar de gastronomie fină, pare să cunoască toate tehnicile sofisticate ale marilor bucătării, are curajul combinațiilor, e creativ. Își definește stilul ca „un concept ce evidentieaza tehnicile moderne de preparare, ce oferă o notă de personalitate folosind elemente din gastronomia moleculară și asta pentru că își dorește să pună accent pe creativitate în gastronomie”. OK, nu am nimic de obiectat aici.
Mâncarea e bună și foarte bună la The Artist, inedită, denumiri sau chiar rețete unice, în cea mai mare parte, pe care nu le mai găsești în altă parte. Cred că trebuie început cu meniul de degustare, când mergi pentru prima dată la The Artist, așa cum se face la oricare restaurant de acest fel. Din ce am mâncat noi la The Artist (nu prea multe), doar o pastă de măsline, mult prea sărată, nu cred că își avea locul în meniul domnului Oppenkamp.
Prezentarea mâncării e cu spectacol la The Artist, e un întreg ceremonial la care trebuie să asiști, cu aburi din gheață carbonică și diverse altele. Nu prea au farfurii la The Artist, porțiile minuscule de mâncare apar din tot felul de obiecte și instalații, ca într-un muzeu de artă contemporană. Stabilitatea nu a fost o prioritate pentru ceilalți artiști, cei care au proiectat și fabricat aceste device-uri, așa că riști să mănânci felurile domnului Oppenkamp de pe fața de masă sau chiar de pe pantaloni, dacă nu ești foarte atent sau îndemânatic.
Serviciul e bun la The Artist, au niște chelnerițe civilizate și plăcute, doar că foarte stresate și crezând că trebuie să facă și ele gesturi pompoase, în ton cu restul. Nu era cazul, mai ales la o masă expditivă de prânz. Au fost rapizi, ceea ce e o altă notă bună, amuse bouche-ul a venit imediat ce ne-am așezat.
The Artist e, așadar, unul dintre restaurantele foarte bune ale Bucureștiului, poate chiar cel mai bun dintre restaurantele de fine dining, cu gastronomie sofisticată. Prețurile nu sunt foarte mari, măsurate cu alte restaurante la care plătești mai mult pe mâncăruri obișnuite. Le simți la buzunar doar dacă iei câte două porții din fiecare, dat fiind că sunt destul de mici.
