Tănase a lucrat timp de peste 18 ani în cadrul grupului, exclusiv pe poziții de top management.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
El a fost numit director executiv al RMGC în februarie 2008, iar în august 2018 a devenit președinte și CEO al companiei-mamă înregistrate în Canada.
Gabriel Resources l-a numit acum ca CEO interimar pe Nicolae Suciu, care a lucrat la RMGC din 2006, cel mai recent pe poziția de director executiv adjunct, responsabil cu departamentele Juridic și de Relații cu Comunitatea.
″În numele Consiliului de Administrație, doresc să-i mulțumesc lui Dragoș pentru angajamentul său statornic față de grupul Gabriel Resources de-a lungul multor ani. El a condus compania și RMGC de-a lungul unei perioade marcate de provocări majore, dând dovadă de dedicare, reziliență și profesionalism. Îi suntem recunoscători pentru activitatea sa și îi dorim mult succes în viitor″, a declarat președinta CA-ului Gabriel Resources, Anna El-Erian.
Dragoș Tănase, care înainte să ajungă la Gabriel Resources a fost director financiar la UPC (2001-2008), unde a coordonat fuziunea UPC-Astral, consultant la Arthur Andersen (1998-2001) și funcționar la Ministerul Finanțelor (1998), este asociat în prezent la business-urile românești ProfitUp, Total Business Land Proiect, Blockchain Engineering și Parteneri TBL SPV, potrivit termene.ro.
În urmă cu 2 ani, Gabriel Resources a pierdut arbitrajul pe care îl inițiase împotriva României în 2015, la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID), în care solicitase statului român despăgubiri de miliarde de dolari pentru presupusa blocare ilegală și abuzivă a proiectului minier Roșia Montană.
Se află încă în curs de deliberare cererea Gabriel Resources de anulare a deciziei ICSID favorabile României, care vizează exclusiv cheltuielile de arbitraj de circa 10 milioane dolari pe care compania a fost obligată să le achite statului român, nu și fondul deciziei.
În luna mai 2026, la Washington a avut loc o audiere de 2 zile în cadrul speței, iar luna aceasta, cele 2 părți au depus fiecare declarații privind costurile lor de arbitraj.
Pe de altă parte, în noiembrie anul trecut, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a transmis că statul român poate executa silit participația majoritară, de 80,6858% din capital, a Gabriel Resources, la RMGC, dacă Gabriel Resources nu îi achită cheltuielile de arbitraj de circa 10 milioane dolari, dispuse după victoria din 2024 în litigiul arbitral Roșia Montană de la ICSID, cu miză de miliarde de dolari.
ANAF a pus sechestru pe pachetul de acțiuni tot în 2024.
Pe rolul instanțelor românești de judecată se află încă o serie procese inițiate de Gabriel Resources și RMGC, în care sunt atacate mai multe acte aferente sechestrului și punerii în executare a acestuia.
De asemenea, RMGC a rămas fără licența de concesiune pentru exploatare a perimetrului auro-argintifer Roșia Montană, emisă inițial în 1999 și prelungită apoi în 2019.
În aprilie 2026, Gabriel Resources a convenit să împrumute 1,5 milioane dolari de la principalii săi acționari, administratorii de fonduri de hedging Electrum Global Holdings LP și Paulson & Co. Inc.
″Compania se află într-o situație financiară critică și necesită o infuzie imediată de capital de lucru pe termen scurt, pentru a-și susține cererea de anulare a hotărârii arbitrale pronunțate de Tribunalul ICSID în martie 2024 și pentru a-și finanța operațiunile curente″, a transmis atunci Gabriel Resources.
Gabriel Resources a reclamat oficial România la ICSID în iulie 2015. După cum a relatat Profit.ro, după câteva luni, în luna decembrie a acelui an, Gabriel Resources a decis să implementeze un program de retenție a angajaților-cheie, pentru a se asigura că aceștia nu părăsesc compania pe perioada arbitrajului.
În cadrul acelui program de retenție, în iulie 2016, a fost creat din punct de vedere juridic un fond care, în eventualitatea în care Gabriel Resources ar fi avut câștig de cauză în arbitraj, urma să fie alimentat cu 7,5% din primii 500 milioane dolari din despăgubirile totale câștigate de companie la Washington (37,5 milioane dolari), plus 2,5% din ceea depășea suma de 500 milioane dolari.
Acest fond urma să fie utilizat după eventuala victorie în arbitraj pentru recompensarea managerilor, a angajaților de bază ai companiei și a altor experți care ar fi contribuit la obținerea rezultatului pozitiv, sumele individuale pe care urma să le încaseze fiecare urmând să fie stabilite atunci.

















