Rușii vor să înceapă în decembrie, la fosta uzină Renault Avtoframos de la Moscova, producția de mașini Moskvitch, marcă ce a ieșit din piață acum două decenii. Se caută un partener, cel mai probabil chinez, dar sunt câteva obstacole care stau în calea relansării acestei mărci cu lungă istorie.
În primăvară s-a anunțat că marca va fi readusă la viață și mulți au râs atunci, în timp ce alții s-au mirat de idee. Renault a renunțat în luna mai la uzina care producea și modele precum Logan și Duster, după ce presiunea internațională a fost tot mai mare, pe fondul invaziei ruse din Ucraina, scrie Hotnews.ro
Planul este destul de nerealist: să fie produse 600 de mașini Moskvitch în acest an (dintre care 200 electrice) și 50.000 în 2023. Compania Kamaz, cunoscută mai ales pentru camioane, a promis că va investi peste 80 milioane de euro la uzină și se află în căutarea unui partener străin, scrie Reuters.
Presa a scris că ar putea fi vorba despre compania chineză JAC care ar putea furniza designul, ingineria și platforma de producție.
Câteva întrebări trebuie puse:
Unde vor găsi rușii componente pentru zeci de mii de mașini pe an, dat fiind că mulți furnizori și-au închis porțile?.
Chiar și pe o piață care a scăzut cu 60%, vor avea succes mașinile unei mărci care a dispărut de mult timp și care nu are imagine bună?
Pot fi aceste mașini sigure și fiabile, în condițiile în care nu mai ajung în Rusia componente de la furnizori occidentali?
Istoria mărcii Moskvitch a început în 1929 când a fost înființată o uzină auto la Moscova, uzină ce produce din 1930 modele Ford sub licență SUA, cu piese din SUA.
Moskvitch avea însă să devină una dintre cele mai iubite mărci din URSS, au existat și mașini sport, vor ajunge la export chiar și în Marea Britanie și în 2016 se estima că mai sunt un milion de mașini ale mărcii pe străzile din Rusia.
Conform celor mai noi date despre parcul auto, în România mai sunt înmatriculate 543 de mașini Moskvitch. Modelele mărcii sovietice erau foarte populare la noi în anii 70 și 80, fiind considerate ceva mai interesante ca design decât Lada. Mai ales modelul Moskvitch-408 a avut mare succes.
Moskvitch a produs și câteva mașini sport, dar a fost o super-nișă, de bază fiind modelele de volum care s-au vândut bine în anii 70 și 80, un exemplu fiind modelul Moskvitch-2141 Aleko, lansat în 1986. A contat mult și faptul că mașinile mărcii se puteau repara și în „spatele blocului” și foarte mulți ruși aveau cunoștințe de mecanică auto și deci nu trebuia mers des în service.
După 1995 producția scăzuse așa de mult și situația devenise atât de gravă, încât în unele luni muncitorii erau plătiți în piese de schimb, nu în bani.
O ultimă încercare de salvare a fost făcută în 1998 când uzina a lansat un model considerat premium și numit Ivan Kalita, după un faimos duce moscovit din secolul 14. Nu a fost ce trebuia: mașina nu a interesat aproape pe nimeni, mai ales că avea probleme de fiabilitate.
Ultimele mașini au fost construite în 2001, în 2003 a început procedura de faliment și în 2006 a fost încheiată acestă procedură. Uzina a mai produs foarte puține piese de schimb, până în 2010.
O parte din uzina Moskvitch a fost preluată și retehnologizată de Renault care în 1998 a început construcția uzinei Avtoframos, cea care a fost cedată în primăvară municipalității Moscovei.
