Contractele încheiate pentru prestarea de servicii sau pentru furnizarea de utilități ar urma să fie exprimate numai în moneda națională, dacă este vorba de firme și rezidenți din România. Astfel, serviciile de apă și canalizare, alimentarea cu energie sau gaze naturale, transportul public, dar și telefonia fixă sau mobilă, intemetul, televiziunea prin cablu sau digitală și altele asemănătoare ar urma să nu mai fie calculate și facturate decât în lei. Prevederile ar urma să fie aplicate și în cazul vânzărilor de bunuri și prestări de servicii între rezidenți.
Un proiect de lege în acest sens a fost introdus acum, în Parlament, de senatorul Daniel Zamfir și majoritatea colegilor săi senatori din PSD. Anterior, în februarie anul trecut, Eugen Teodorovici, atunci ministru al Finanțelor, a ridicat, în Comitetul de Supraveghere Macroprudențială de la BNR, problema exprimării prețurilor în lei, doar cu posibilitatea afișării și echivalentului în euro, și nu invers, cum este practicat acum pentru anumite bunuri și servicii.
"O să introducem o prevedere ca în România să se discute doar despre prețuri în lei. Nu mai vreau să auzim, inclusiv la contracte, prețul în euro, contravaloarea în lei este atât. Ca să întărim moneda națională, asta vom face în perioada următoare, pentru că toată treaba cu prețurile în euro este o păcăleală", spunea atunci Dragnea.
Ulterior, după alegeri, nu a mai fost inițiat un astfel de proiect, iar Dragnea a fost închis.
Acum, însă, ideea apare într-un proiect avansat de parlamentari PSD, care arată că, atât conform Constituției, cât și articolului 13 din Legea nr.312/2004 privind statutul BNR, moneda națională a României este leul, dar prin contracte pre-formulate, facturi și alte operațiuni juridice sau ”practici comerciale incorecte”, s-a impus cutuma conform căreia plățile în lei sunt consolidate în euro, ” un curs care depășește, de regulă, cursul oficial de schimb valutar afișat de BNR”.
”Practic, euro este transformat, contrar Constițutiei, Statutului BNR și Regulamentului valutar, în moneda de facto a Romaniei, cu consecința pierderii în proporții însemnate a încrederii în moneda națională și a reducerii injuste, nemotivate economic, a puterii sale de cumpărare. În plus, consecința acestei cutume este transferul integral, de la vânzător sau furnizor la consumator, a riscului asociat cursului de schimb valutar și pierderii treptate a puterii de cumparăre a leului”, afirmă senatorul Zamfir.
Potrivit acestuia, în ultimii 10 ani, puterea de cumpărare a leului a scăzut cu 50%, fără ca veniturile medii ale populației să crească în același ritm.
”Consolidarea facturilor în euro asigura fumizorii contra riscului devalorizării leului față de euro (50% in ultimii 10 ani), pe seama consumatorilor, ale căror venituri au ramas constante sau au crescut nesemnificativ”, susține Daniel Zamfir.
Prin urmare, proiectul propune următoarele prevederi:
- Contractele încheiate pentru prestarea de servicii sau pentru fumizarea de utilități pot fi exprimate numai în lei, dacă atât emitenții, cât și destinatarii sunt rezidenți în România.
- În sensul prezentei legi, sunt utilități alimentarea cu apă, canalizarea și epurarea apelor uzate, colectarea, canalizarea și evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu energie termică în sistem centralizat, salubrizarea localităților, iluminatul public, alimentarea cu gaze naturale, transportul public local de călători, telefonia fixă sau mobilă, intemetul, televiziunea prin cablu sau digitală și orice altele asemenea.
Proiectul stabilește că dispozițiile se vor aplica ”oricăror alte plăți, încasări, transferuri, operațiuni în conturi curente și altele asemenea care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii între rezidenți, inclusiv din împrumuturi, credite, leasing, asigurări, service, transporturi de mărfuri sau de pasageri, coletărie, mesajerie sau poștă, indiferent dacă sunt consemnate sau nu prin facturi”.
Astfel, ”plațile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni intre rezidenți, care fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii, se realizează numai in moneda națională (leu), cu excepția categoriilor de rezidenfi care pot efectua operțiuni în valută, prevăzute de Anexa 2 a Regulamentului BNR nr.4 /2005, privind regimul valutar”.
Aceste categorii de rezidenți care, potrivit Regulamentului BNR, au dreptul de a efectua operațiuni în valută pot fi văzute AICI.
Toate celelalte operațiuni intre rezidenți, care nu fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii, pot fi efectuate în mod liber, fie în moneda națională (leu), fie în valută, numai pe baza acordului de voință al părților.
Aceste operațiuni și cele din Anexa nr. 2 a Regulamentului BNR 4/2005 privind regimul valutar pot fi efectuate și în valută numai pe baza acordului de voință al părților.
Inițiatorul prevede totuși că, în vederea acoperirii riscului normal de devalorizare a valorii monedei naționale (leul) față de orice monedă străină de referință, precum și a riscului de inflație, prestatorii de servicii sau furnizorii de utilități pot negocia cu beneficiarii mecanisme de consolidare sau de indexare în valută a plaților periodice rezultate din contract.
În aceste cazuri însă: ”Cursul de referință a leului față de moneda străină de referință nu poate fi mai mare decât cursul BNR din data plății efective”.
Pentru contractele care se derulează pe perioade mai mari de 5 ani sau pe perioade nedeterminate, riscul anormal se suportă de ambele părți, prevede proiectul.
Astfel, se consideră că este anormal riscul contractual care rezultă din:
a) depășirea cu mai mult de 20% a cursului de schimb al monedei naționale (leul) față de moneda străină de referință din data încheierii sau a perfectării raportului juridic;
b) depășirea cu mai mult de 50% a ratei anuale a inflației, corespunzătoare datei încheierii sau perfectării raportului juridic.
În cazul imposibilității beneficiarilor de a suporta volumul de plăți aferent devalorizării monedei naționale sau majorării ratei anuale a inflației, prestatorul serviciilor sau furnizorul de utilități, la cererea beneficiarului sau din propria inițiativă, va face o propunere, în scris, de ușurare a poverii, de reeșalonare sau de refinanțare a contractelor, în raport cu veniturile actuale ale beneficiarului și cu gradul sau maxim de îndatorare.
Revizuirea contractului, în vederea păstrării utilității sale sociale, va putea fi solicitată de beneficiar și pe cale judiciară.
