Proprietarul spațiului verde din București din fața librăriei Cărturești, de la intersecția străzii Verona cu Bulevardul Magheru, situat între fostul cinematograf Patria și blocul ce găzduiește Teatrul Nottara, care voia să construiască pe teren un bloc cu 7 etaje, însă nu a primit aprobările legale din partea Primăriei Capitalei, caz relatat pe larg de Profit.ro, a solicitat o nouă autorizație, pentru o altă lucrare. El a explicat că, în acest fel, va fi reconstituit "țesutul urban" istoric al zonei, subsolul fiind chiar cel original al clădirii care se aflase anterior pe teren, construită în 1900 și demolată în 1962, subsol scos la lumină în 2018 în urma unor săpături efectuate pentru instalarea unui branșament de apă.
Astfel, proprietarul terenului a cerut Primăriei Municipiului București (PMB) un certificat de urbanism "în vederea autorizării unor lucrări de reconstituire a țesutului urban și consolidării subsolului clădirii cu destinație mixtă regim S+D+P+I+M existentă anterior pe respectivul teren și lucrări de împrejmuire a terenului", potrivit unui document oficial analizat de Profit.ro.
După ce Primăria i-a cerut precizări cu privire la solicitare, acesta a transmis instituției că "intenționează să obțină autorizare pentru reconstituirea țesutului urban prin consolidarea subsolului existent cu reconstruirea construcției mixte în regim S+D+P+I+M cu împrejmuire". Potrivit sursei citate, fundația respectivei clădiri, precum și un subsol de circa 300 mp, au fost descoperite pe terenul spațiu verde din fața Cărturești în toamna anului 2018, cu ocazia săpăturilor efectuate pentru instalarea unui branșament de apă.
Proprietarul a arătat, astfel, că are în vedere efectuarea de lucrări la o clădire deja existentă pe teren și nu edificarea uneia noi, astfel că interdicția de construire pe spațiul verde nu ar trebui să i se aplice.
Municipalitatea i-a eliberat proprietarului certificat de urbanism, însă în document se preciza că acesta nu poate fi utilizat pentru lucrările de construcție menționate. În replică, proprietarul a dat Primăria în judecată cerând anularea certificatului și emiterea unuia nou, care să permită lucrările. El a arătat că lucrările de consolidare reprezintă o obligație legală a sa, indicând hotărârea CGMB potrivit căreia "proprietarii, persoane fizice sau juridice și titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra clădirilor au obligația să asigure efectuarea lucrărilor de reparații curente, întreținere, consolidare si, după caz, reabilitarea energetică a anvelopei și/sau a acoperișului".
În replică, Primăria a depus întâmpinare în care a arătat, printre altele, că, "(...) în fapt, se solicită reconstruirea țesutului urban existent în perioada interbelică, țesut urban ce a suferit modificări ireversibile în cei circa 90 de ani scurși până în prezent, interval de timp în care țesutul urban al Municipiului București a fost reglementat legal prin diverse documentații de urbanism (studii de sistematizare), documentațiile aplicabile în prezent fiind PUG al Municipiului București aprobat prin HCGMB nr. 269/2000 și raportat strict la imobilul in discuție", ce are statut de spațiu verde, deci nu se poate construi nimic pe el.
Instituția a amintit și că a câștigat definitiv procesul prezentat anterior de Profit.ro prin care proprietarul cerea ca Primăria să fie obligată să îi emită certificat de urbanism prin care să i se permită să construiască un bloc cu 7 etaje pe terenul cu statut de spațiu verde.
Reclamantul a răspuns că țesutul urban al zonei a fost modificat doar în 1961, la demolarea fostei clădiri de pe teren, pe care a caracterizat-o drept "abuzivă", fiind "determinată nu de necesități de ordin urbanistic ale zonei <moderniste>, în care această construcție se integrase de multă vreme, ci urmare a unui studiu ce viza lărgirea străzii Pictor Verona la o lățime de 50 metri, un proiect abandonat".
"(Reclamantul – n.r.) a arătat că este adevărat că, în perioada postbelică, țesutul urban a fost reglementat prin diverse documentații de urbanism, pârâtul (Primăria – n.r.) omițând însă să amintească că, în anul 1996, o astfel de reglementare îmbrăca forma unui plan urbanistic de detaliu ce aproba edificarea pe acest amplasament a unui imobil nou cu funcțiune comercială (...), însă dreptul de a restaura, repara ori consolida construcția ce a aparținut autorilor mei, pe amprenta acesteia, nu a fost restrâns, iar interdicțiile urbanistice ce țin de încadrarea în categoria spațiilor verzi a imobilului pot avea efecte doar în raport cu edificarea unor construcții noi, ce depășesc amprenta construcției existente", se relatează în document.
Imagine din perioada interbelică, cu clădirea aflată atunci pe teren. Sursă foto: http://urbanismul.blogspot.com
Instanța de judecată nu a acceptat argumentele proprietarului, acesta pierzând procesul în primă instanță, dar având acum posibilitatea de a face apel. "(...) reconstituirea țesutului urban existent în perioadă interbelică (...) nu este posibilă nici faptic, nici legal, față de modificările suferite de zona respectivă de-a lungul perioadei de timp indicate. (...) reclamantul nu are dreptul de edifica pe acest teren, care este inclus în categoria <spații plantate cu grad mare de protecție – conservare obligatorie>, niciun fel de construcție, atât față de situația sa de spațiu verde, cât și față de situarea acestuia în zona de protecție a monumentelor istorice", se statuează în motivarea deciziei judecătorești.
Se află însă în continuare pe rol un alt proces intentat de proprietar Primăriei, prin care acesta solicită ca municipalitatea să fie obligată să-i plătească "contravaloarea lipsei de folosință a imobilului" ca urmare a faptului că nu îi permite să construiască.
Înainte de naționalizarea din 1950, terenul de pe Magheru nr. 16 din fața Cărturești, care la acea dată avea și o construcție ridicată, a aparținut afaceriștilor bucureșteni Adolf și Jean Hadraski. Aceștia l-au vândut unui alt proprietar înainte de naționalizare. Moștenitorii acestuia din urmă au obținut retrocedarea în natură a imobilului, de pe care fusese demolată între timp construcția, în anul 2001. Restituirea a fost efectuată printr-o dispoziție în acest sens a primarului general de atunci, Traian Băsescu.
Actualul proprietar a cumpărat terenul spațiu verde în octombrie 2015. Din 2007 și până în august 2015, pe teren a fost instalată o lucrare artistică de dimensiuni mari intitulată "Arca lui Noe", realizată de sculptorul Virgil Scripcariu. Librăria Cărturești și Fundația Cărturești spun că, în 2007, terenul respectiv figura în documentațiile urbanistice oficiale ca aparținând domeniului public al administrației locale și că lângă lucrare a fost montat un panou pe care se menționa că imobilul este spațiu amenajat și administrat de către PMB prin Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement (ALPAB) București.
În plus, firma și fundația au afirmat că, la acel moment, terenul era un spațiu verde neîngrădit, "neexistând vreun element din care să rezulte că imobilul este proprietate privată". La rândul său, ALPAB a arătat că terenul respectiv "se afla amplasat în vecinătatea zonelor administrate de către ALPAB, motiv pentru care a intervenit ocazional doar cu acțiuni de igienizare și salubrizare pentru a nu crea disconfort locuitorilor și vizitatorilor care tranzitează zona respectivă, în timp ce amplasarea lucrării de sculptură a fost realizată de către librăria Cărturești".
În decembrie 2015, proprietarul terenului l-a dat în judecată pe sculptor, alături de firmă și de fundație, și a cerut ca aceștia să fie obligați să îi plătească "contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii", cu argumentul că vânzătorul de la care a cumpărat terenul i-a cedat prin contract și "toate drepturile ce rezultă din lipsirea de folosință prezentă, trecută sau viitoare asupra imobilului".
"(Pârâții – n.r.) au apreciat că, potrivit planșelor ce fac parte din Planul Urbanistic Zonal pentru perioada 2005-2010, terenul se afla în domeniul public al administrației locale, iar reclamantul nu a adus la cunoștință faptul că este proprietarul imobilului. În plus, pârâții au menționat că (...) regimul de construcții aferente este restrictiv, astfel încât singurul interes al reclamantului ar consta în posibilitatea exproprierii terenului de către autoritățile publice", se susține în documentele procesului.
Lucrarea "Arca lui Noe" de Virgil Scripcariu, amplasată în fața librăriei Cărturești, 2012. Sursă foto: https://zambetsisanatate.ro/
Prima instanță le-a dat câștig de cauză pârâților, arătând că "având în vedere că lucrarea fusese ridicată înainte de încheierea contractului de vânzare, rezultă că, în timpul în care reclamantul era proprietarul terenului, nu a existat o conduită provenită din partea pârâților care să constituie o faptă ilicită" și că "reclamantul nu este îndreptățit la obținerea contravalorii lipsei de folosință pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată deoarece în persoana sa nu a fost cauzat niciun prejudiciu, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar clauza 4.1 (din contractul de vânzare a terenului – n.r.) referitoare la transferul drepturilor vânzătorului rezultate din lipsirea de folosință nu individualizează creanța cedată, astfel încât reclamantul nu se poate prevala" de drepturile vânzătorului.
Proprietarul a făcut apel însă apel, pe care l-a câștigat în decembrie 2019, instanța obligându-l pe sculptor și pe firma care operează Cărturești să îi plătească despăgubiri de 757.103 lei, adică aproape 160.000 euro. Decizia nu este definitivă, iar pârâții au dreptul de a face recurs, motivarea deciziei nefiind încă redactată.
Între timp, proprietarul terenului a obținut tot în instanță încuviințarea executării silite. "Astăzi, 10 martie 2021, un executor judecătoresc a înștiințat cele două părți că în 24 de ore trebuie plătite sume care depășesc 160.000 euro, cuprinzând despăgubirile pentru folosirea terenului, cheltuieli de judecată și executare", a transmis sculptorul pe Facebook. Scripcariu și firma care operează Cărturești au contestat executarea silită în instanță, însă deocamdată nu a fost stabilit primul termen de judecată.
