Soția fostului premier și parlamentar Petre Roman s-a lansat în afaceri imobiliare în urmă cu aproape 10 ani cu bani împrumutați de la nașul de cununie și de botez al familiei, omul de afaceri și politicianul Dinu Patriciu, fostul proprietar al grupului petrolier Rompetrol și mulți ani la rând cel mai bogat român, decedat în 2014, reiese din documente oficiale extrem de recente. Petre Roman și Silvia Chifiriuc s-au căsătorit în 2009, nași fiind Dinu Patriciu și soția acestuia. Ulterior, în 2010, cei doi soți Patriciu au fost nași și la botezul fiului familiei Roman, Petrus. Dinu Patriciu a fost ministru al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului în Guvernul Petre Roman 2, după remanierea din aprilie 1991.
Astfel, în aprilie 2010, soția lui Petre Roman, cântăreața Silvia Chifiriuc (pe numele său real Silvia Agapia Roman) a înființat, alături de o anume Elisabeta Iuliana Șerban, firma cu profil imobiliar Ana&Petrus Properties SRL. Cele două asociate dețin câte 50% din capitalul firmei, administrator fiind Elisabeta Iuliana Șerban.
Ulterior, în perioada mai 2010-septembrie 2011, firma a contractat un număr de 4 împrumuturi, în valoare totală de aproape 3,5 milioane euro, de la DP Holding SA, entitatea juridică elvețiană ce grupează business-urile rămase în posesia lui Dinu Patriciu după cedarea Rompetrol către KazMunayGas în 2007-2009, și care a fost transmisă ulterior, după decesul lui Patriciu din 2014, moștenitorilor acestuia. În 2009, DP Holding includea circa 250 de companii din domeniile imobiliar, IT, energie, bancar, publicitate și mass-media.
Informația cu privire la credite apare într-un document de la finalul lunii octombrie 2019 al administratorului judiciar al Ana&Petrus Properties SRL. Ulterior, în 2012, potrivit sursei citate, împrumuturile acordate în 2010 și 2011 au fost consolidate în cadrul unui contract de facilitate de credit garantat. Primul credit, acordat de DP Holding către firma soției lui Petre Roman în mai 2010, a fost în valoare de 900.000 euro, din care Ana&Petrus Properties SRL ar fi utilizat doar 400.000 euro.
Anul trecut, Ana&Petrus Properties SRL a intrat în insolvență, iar DP Holding – în faliment, după cum a relatat Profit.ro la acel moment. În 2019, lichidatorul judiciar elvețian al DP Holding a cerut ca entitatea să fie înscrisă la masa credală a firmei soției lui Petre Roman cu suma totală de aproape 5,73 milioane euro, din care 3,495 milioane euro debit principal, iar restul dobânzi. Ulterior, DP Holding și-a revizuit declarația de creanță, solicitând să fie înscrisă în tabelul creditorilor cu circa 5,5 milioane euro, reprezentând peste 3,25 milioane debit principal plus dobânzi.
Sursa citată arată că, în cursul acestui an, a fost purtat un schimb intens de corespondență cu DP Holding, nefiind limpede suma exactă a creditelor cu care firma soției lui Petre Roman figurează în evidențele contabile ale entității elvețiene creditoare și nici dacă acestea au fost între timp rambursate sau nu.
Cele mai recente date transmise de DP Holding administratorului judiciar al Ana&Petrus Properties SRL, Just Insolv SPRL, relevă că datoria s-ar ridica la circa 3,63 milioane dolari. Just Insolv continuă să verifice creanța DP Holding, însă susține că, în pofida solicitărilor repetate, nu a primit nici un fel de documente contabile ale firmei Ana&Petrus Properties SRL de la cele două asociate ale acesteia. Documentul citat nu precizează condițiile contractuale ale împrumuturilor acordate de DP Holding.
În 2015, ultimul an pentru care a depus raportare financiară la MFP, Ana&Petrus Properties SRL a înregistrat pierderi de peste 1 milion de lei, la o cifră de afaceri de 1,35 milioane lei. Ultima declarație de avere a lui Petre Roman, depusă în 2016 în calitate de parlamentar, includea și un împrumut în valoare de 100.000 euro acordat firmei soției. Tabelul de creanțe al Ana&Petrus Properties SRL cuprinde datorii totale de circa 3,38 milioane lei, cea mai mare fiind una garantată ipotecar față de un anume Gică Alexandru. Firma are, printre altele, datorii bugetare față de primăriile din Azuga, Sovata și Sinaia, unde deține sau a deținut proprietăți imobiliare. Cele din Sinaia de exemplu, constând în aproape 2 hectare de pădure, au fost vândute la licitație în 2017, după ce au fost executare silit de către Fisc.
Petre Roman și Silvia Chifiriuc s-au căsătorit în 2009, nași fiind Dinu Patriciu și soția acestuia. Ulterior, în 2010, cei doi soți Patriciu au fost nași și la botezul fiului familiei Roman, Petrus. Dinu Patriciu a fost ministru al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului în Guvernul Petre Roman 2, după remanierea din aprilie 1991.
DP Holding, administrată de fiicele lui Dinu Patriciu, Ana și Maria, a intrat în faliment anul trecut, iar anul acesta a solicitat oficial ca procedura din Elveția să fie recunoscută și în România, solicitare respinsă în octombrie de Tribunalul București. Decizia nu este definitivă, putând fi atacată cu apel.
Din documentele oficiale analizate de Profit.ro rezultă că, în aprilie 2016, Institutul de Arbitraj din Olanda a tranșat o dispută dintre DP Holding SA și KMG International, divizia înregistrată în Olanda a gigantului energetic kazah de stat KazMunayGas, prin care acesta își controlează operațiunile din România, inclusiv rafinăria Petromidia a Rompetrol Rafinare, în favoarea subsidiarei kazahilor. Ca atare, instanța de arbitraj a obligat DP Holding SA la plata de despăgubiri în valoare de 200 milioane dolari către KMG International.
Suma este identică cu cea pe care KMG International se angaja în 2013, prin memorandumul semnat cu autoritățile de la București, să o plătească statului român contra unei participații de 26,69% din acțiunile Rompetrol Rafinare, ca parte a unei înțelegeri mai complexe destinate rezolvării problemei datoriilor istorice ale Rompetrol față de statul român.
Decizia arbitrală a fost generată de un litigiu între KMG, DP Holding și moștenitorii lui Patriciu legat de tranzacția prin care omul de afaceri român a vândut Rompetrol contra a circa 2,7 miliarde dolari în perioada 2007 - 2009.
De asemenea, potrivit documentelor unui proces din România privind succesiunea lui Dinu Patriciu, KMG International a afirmat, în instanță, că respectivul contract din 2007 de preluare a Rompetrol conține o clauză potrivit căreia DP Holding și-a asumat obligația de a despăgubi KMG "pentru orice prejudicii, daune, costuri, cheltuieli etc. în legătură cu dosarul 30041/3/2006", iar Patriciu s-a constituit garant pentru îndeplinirea acestei obligații. Este vorba de dosarul penal privind faimoasa creanță Libia.
Curtea de Apel București a decis în vara lui 2019 anularea sentinței de anul trecut a Tribunalului București prin care Ana și Maria Patriciu, fiicele fostului patron al Rompetrol Dinu Patriciu, decedat în 2014, precum și a doua soție a acestuia, Dana Rodica Patriciu, au fost obligate la plata a peste 200 milioane dolari către Ministerul Finanțelor Publice, bani reprezentând celebra creanță petrolieră a statului român asupra Libiei lui Muammar Gaddafi, recuperată de Rompetrol la începutul anilor ’90 și despre care statul consideră că ar fi trebuit vărsată integral la buget. Instanța de apel a dispus și rejudecarea procesului. Decizia nu este definitivă, putând fi atacată cu recurs.
Obligația de plată stabilită în vara anului 2018 de prima instanță față de cele trei moștenitoare ale lui Dinu Patriciu reprezenta valoarea creanței Libia, de circa 58,5 milioane dolari, plus dobânzi calculate pentru perioada dintre 5 ianuarie 2001 și momentul plății. În 2014, ANAF a calculat valoarea totală a prejudiciului din această speță, cu tot cu dobânzi, la 226 milioane dolari. În sentință se menționa că fiecare dintre cele trei pârâte va fi răspunzătoare de plata sumei decise de instanță proporțional cu cota care i-a revenit din moștenirea lăsată de Patriciu.
Creanța Libia constă în valoarea lucrărilor de explorare, dezvoltare și exploatare petrolieră efectuate de statul român în Libia pe perimetrul El-Sharara în perioada 1980-1992. Prima descoperire de țiței de pe perimetru a fost făcută de către Rompetrol în 1980, care în același an a încheiat un contract de explorare și împărțire a producției cu compania petrolieră de stat a Libiei.
Contractul s-a derulat până în 1992, când, din lipsa banilor pentru investițiilor masive necesare pentru dezvoltarea zăcământului, participația românească la El-Sharara a fost cedată spaniolilor de la Repsol. Valoarea lucrărilor de explorare, dezvoltare și exploatare petrolieră efectuate de statul român în Libia în perioada 1980-1992 a fost recuperată de Rompetrol SA de la Repsol în 1992, după preluarea concesiunii petroliere de către spanioli, și, potrivit autorităților, doar o mică parte din aceasta a fost virată la bugetul de stat. Ulterior, în 1998, Rompetrol SA a fost privatizată, fiind preluată de Dinu Patriciu, care după aceea a cumpărat și Petromidia, în 2001.
DIICOT a anunțat recent că procurorii au dispus clasarea dosarului Rompetrol 2 și ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor aparținând inculpaților și suspecților, asupra sumei de 457.483 lei aflată în contul S.C. Rompetrol Rafinare SA, asupra bunurilor identificate la punctul de lucru Năvodari, județul Constanța. Totodată, au fost menținute măsurile asiguratorii până la concurența sumei de 106.485.365 de dolari asupra unor bunuri imobile aparținând Rompetrol Rafinare SA.
"Prin ordonanța numărul 225/D/P/2006 din 05.12.2019, verificată pentru legalitate și temeinicie la 06.12.2019, procurorii DIICOT-Structura Centrală au dispus clasarea cauzei penale față de mai mulți inculpați și suspecți cu privire la săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, înșelăciune, complicitate la înșelăciune, delapidare, complicitate la delapidare, evaziune fiscală, complicitate la evaziune fiscală, spălare de bani, manipularea pieței de capital, dezvăluire de informații privilegiate și utilizare de informații privilegiate", a transmis DIICOT.
Dosarul viza inclusiv inițierea, promovarea și adoptarea de către Guvernul Adrian Năstase a OUG 118/2003, prin care SC Rompetrol Rafinare a fost "iertată" de plata sumei de 21.776.998.718.567 lei, aproximativ 603 milioane de dolari, ce reprezentau obligații bugetare restante, sumă pe care, susțineau inițial procurorii, membrii grupului infracțional ar fi folosit-o în interesele proprii sau în interesele societăților din grupul Rompetrol, care au înregistrat profituri substanțiale și care au fost apoi externalizate, datoria fiind transformată în obligațiuni de stat, cu posibilitatea răscumpărării în șapte ani.
