Publicarea informațiilor nonfinanciare de către companii reprezintă un pas important în procesul de tranziție către o economie globală care să asigure atât profitabilitate pe termen lung cât și protecția mediului înconjurător.
În acest sens, începând cu anul 2018, Directiva UE 95/2014, privind raportarea non-financiară, impune companiilor să includă în rapoartele lor anuale sau, într-un raport separat, și informații nefinanciare. Aceste informații trebuie să includă subiecte precum protecția mediului, responsabilitatea socială în relația cu comunitatea din care fac parte, resurse umane, drepturile omului, combaterea corupției și mita, precum și diversitatea în consiliile de conducere ale companiei.
Scopul acestei Directive este ca informațiile privind sustenabilitatea să fie dezvăluite de companii pentru a putea identifica riscurile asociate acestui domeniu și pentru a crește încrederea investitorilor și consumatorilor în companiile ce își desfășoară activitatea în spațiul intracomunitar.
Pentru a ne clarifica aspectele cu privire la Raportul CSR, conform Directivei 95/2014, inginerul de mediu Simona Anghel, din cadrul Stratos Management,răspunde la câteva întrebări esențiale.
Care sunt companiile care au obligația acestei raportări?
Directiva se aplică în prezent companiilor mari, de interes public, cu un număr mediu de 500 de angajați, în listă fiind incluse aproximativ 11.700 de companii [1]și grupuri (societăți cotate la bursă, bănci, companii de asigurări și alte entități de interes public).
În contextul Pactului Verde European, Comisia Europeană a propus modificări substanțiale, urmând ca noua Directivă să prevadă uniformizarea raportării la nivel European, precum și extinderea domeniului de aplicare la toate companiile listate la bursă și cele mari, așa cum sunt ele definite în Directiva 2013/34/UE, lista companiilor care vor trebui să se conformeze urmând să se extindă la aproximativ 49.000 de companii[2].
Care sunt categoriile de informații cuprinse în Raportul CSR?
Aceasta raportare nefinanciară cuprinde informații de mediu, sociale și de guvernare corporativă (ESG – Environmental, Social, Governance); astfel, există 3 piloni principali care se regăsesc în Raportul CSR:
- Protecția mediului: cuantificarea impactului pe care activitatea companiei îl are asupra mediului înconjurător, prin consumul de resurse și emisiile generate, precum și măsurile luate de companie pentru a reduce riscul asociat acestui impact
- Răspunderea socială: explicarea valorilor companiei și a relațiilor acesteia, cu accent pe subiecte precum sănătatea și securitatea în muncă, GDPR și diversitate, precum și politicile adoptate de către companie
- Practici de guvernare: prezentarea informațiilor privind guvernanța corporativă a companiei, precum structura și diversitatea consiliului de directori, politicile de prevenire a corupției și luării de mită și contribuții politice.
În prezent nu există un model de raportare uniformizat la nivel European, acesta urmând să fie propus prin noua Directivă, însă Comisia Europeană a publicat un Ghid de Raportare Nefinanciară și se recomandă utilizarea standardelor internaționale precum UN Global Compact, Orientările OCDE, ISO 2600 sau Global Reporting Initiative (GRI).
Care sunt pașii în întocmirea Raportului CSR?
Pentru a demara procesul de raportare și a asigura un grad înalt de acuratețe, este necesară parcurgerea următorilor pași:
- Pregătirea unei matrici a materialității: pentru a determina impactul pe care o companie îl are precum și cât de multe subiecte aferente celor 3 piloni să includă în raportare, compania trebuie să deschidă un dialog cu părțile interesate, să le înțeleagă nevoile și cum anume se integrează acestea în strategia de business. În urma acestor discuții se întocmește în general o matrice a materialității care va ajuta în procesul de identificare a subiectelor prioritare.
- Integrare: după ce sunt stabilite prioritățile, compania trebuie să demareze un amplu proces de colectare a datelor pentru a putea înțelege și cuantifica impactul său, riscurile asociate și cum anume își poate adopta strategia curentă pentru a integra subiectele prioritare. În această fază, se stabilesc obiectivele și indicatorii de măsurare, pentru a asigura implementarea măsurilor ce urmează a fi luate.
- Raportare: presupune procesul propriu-zis de raportare a informațiilor nefinanciare, luând în considerare matricea de materialitate și procesul de integrare a subiectelor materiale. Acest proces trebuie repetat cu o frecvență ce se stabilește intern, însă se recomandă ca perioada dintre două raportări să nu fie mai mare de doi ani.
Care sunt beneficiile?
O abordare proactivă a raportării nefinanciare are mai multe avantaje și prezintă oportunități reale, ce pot fi clasificate în patru categorii: financiare, strategice, competitive și percepție/reputație.
- Pregătește compania pentru controale și se evită sancțiunile
- Îmbunătățește reputația companiei și etica în afaceri
- Atragerea investitorilor și partenerilor de afaceri ce devin din ce în ce mai interesați de ESG și solicită aceste raportări anterior încheierii unui parteneriat sau efectuării unei investiții
- Identificarea riscurilor și slăbiciunilor companiei din timp și reducerea sau chiar eliminarea lor, prin analiza detaliată efectuată ca parte a procesului de raportări
- Reducerea costurilor operaționale prin implementarea unor măsuri de reducere a impactului și identificarea unor noi tehnologii care să permită desfășurarea activității într-un mod mult mai eficient și prietenos cu mediul.
Cum te poate ajuta Stratos?
Dacă ești o companie listată la bursă sau ai peste 500 de angajați, poți apela la echipa de consultanți Stratos ce te va ajuta să demarezi procesul de raportare nefinanciară și să identifici posibile oportunități de îmbunătățire a proceselor interne în baza analizelor efectuate.
Pentru mai multe informații, intră pe site-ul www.stratos.ro.
[2]https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:52021SC0150&from=EN
Un material Investing in Property
