Imobilul înconjurat arbori seculari, cunoscut drept Castelul Zichy, este situat lângă DN1, în localitatea Gheghie, comuna Aușeu, și figurează pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2015 a Ministerului Culturii.
Proprietatea se întinde pe aproximativ 10 hectare și include un corp principal cu o suprafață de circa 1.000 de metri pătrați, mai multe clădiri anexe și un parc, arată ebihoreanul.
"Castelul se află pe o proprietate de 10 hectare și include un corp principal de 1.000 mp, o șură, o poartă, două apartamente și o biserică din lemn din secolul 15, acum muzeu. Domeniul include un parc pitoresc și o livadă de castani. Situat în județul Bihor, aproape de Munții Apuseni, proprietatea este ușor accesibilă cu mașina și elicopterul, având aeroporturi în Oradea și Cluj-Napoca în apropiere. Această proprietate unică oferă potențialul pentru o destinație de lux sau un refugiu turistic”, se arată în descrierea anunțului publicat pe OLX, însă fără a preciza limpede dacă și terenul și celelalte acareturi sunt incluse în ofertă.
Conform site-ului welcometoromania.ro, castelul a fost construit în 1860 de groful Zichy Domokos, fost episcop de Veszprém, refugiat în Transilvania după Revoluția de la 1848 și executarea fratelui său, Jenő.
În 1904, clădirea a fost transformată în castel de vânătoare de nepotul său, Zichy Ödön, căsătorit cu Bethlen Gabriella, descendentă a cancelarului Bethlen Farkas.
După Primul Război Mondial, familia Zichy a fost nevoită să vândă domeniul, iar în 1918 noul proprietar a devenit boierul Gheorghe Mateescu.
Mateescu s-a bucurat de aprecierea localnicilor, a construit o școală, a donat teren pentru biserică și a păstrat intact interiorul castelului până în perioada postbelică. Mobilierul original și sala cavalerilor au existat până în 1947.
Soarta familiei a fost una tragică pentru că unul dintre fii a murit de leucemie, iar celălalt după prizonieratul din Siberia. Mateescu a murit în 1952, iar castelul a fost naționalizat, golit de mobilier și transformat, din 1950, în sanatoriu TBC, funcție pe care a avut-o până în toamna anului 2006.
Clădirea a rămas nefolosită de atunci, iar în prezent este în paragină.
După moartea boierului Gheorghe Mateescu, în 1952, averea a rămas celei de-a doua soții, Victoria. La decesul acesteia, în 1992, bunurile au fost lăsate prin testament nepotului Clitus Radu, din București, care o îngrijise la bătrânețe.
Ulterior, succesiunea a fost contestată, iar castelul a făcut obiectul mai multor procese
